Științe și didactica

domeniului Științe
(învățământul preșcolar
și primar)
Prof. univ. dr. habil. Dorin Herlo
 Curriculum pentru Domeniul Științe, activități și categorii
de conținuturi utilizabile
 Metode interactive adecvate domeniului științe în
învățământul preșcolar și primar: jocul dirijat cu
materiale, jocul de rol, simularea, modelarea, observația,
demonstrația, experimentul, rezolvarea de probleme,
organizatorul grafic, microproiectul, portofoliul etc.
 Transpuneri didactice de conținuturi prin proiectare
curriculară integrată, utilizând strategii specifice, care să
familiarizeze copiii și elevii cu procesul cunoașterii
științifice.
 Modalități de realizare și evaluare a unor activități
didactice pe domeniul științe pentru preșcolari și elevii din
ciclul primar
 Activități extracurriculare la domeniul științe
 Particularități ale curriculum-ului pentru învățământul
preșcolar specifice domeniului Științe (Cunoașterea
mediului) și disciplinei Științe ale naturii
 Domeniul Științe abordează atât elemente specifice domeniului matematic, cât și
aspecte privitoare la natură, la caracterul modificabil al acesteia.
 Preșcolarii vor fi puși în contact cu domeniul cunoașterii naturii, prin activități
simple:
◦ observarea unor ființe, plante, animale, obiecte din mediul imediat apropiat;
◦ modelarea plastilinei, cu constatarea efectului temperaturii asupra materialului;
◦ aplicarea unor principii științifice în economia domestică;
◦ compararea proprietăților diferitelor materiale.
 Alte tipuri de activități
◦ efectuarea de experimente,
◦ utilizarea unor instrumente, echipamente,
◦ comunicarea rezultatelor unor observații asupra mediului,
◦ organizarea datelor rezultate din observații,
◦ rezolvarea de probleme,
◦ căutare de soluții valide,
◦ selectarea elementelor semnificative din ansamblul elementelor irelevante,
◦ generarea de ipoteze.
 Planul de învățământ pe domeniul experiențial permit o
parcurgere integrată, interdisciplinară a conținuturilor, cu
centrarea demersurilor educaționale pe copil.
 Tipurile de activități de învățare prevăzute de Planul de
învățământ sunt grupate în trei categorii:
◦ activități pe domenii experiențiale sunt activități integrate sau
pe discipline desfășurate în cadrul unor proiecte planificate, în
funcție de cele șase teme mari propuse de curriculum:
 Cine sunt/suntem?
 Când, cum și de ce se întâmplă?
 Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?
 Cum planificăm/organizăm o activitate?
 Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
 Ce și cum vreau să fiu
◦ în funcţie de nivelul de vârstă, de nevoile și interesele copiilor din grupă;
 ◦ jocuri și activități didactice alese: sunt alese de copii în funcție
de disponibilitate și nevoi, favorizând capacitatea de socializare,
inițierea în cunoașterea lumii fizice, mediului social, matematicii,
comunicării, limbajului citit și scris;
◦ activități de dezvoltare personală: includ rutinele, tranzițiie și
activitățile din perioada după-amiezii, inclusiv activitățile
opționale.

 Disciplina de învățământ Științe ale naturii vizează nu o asimilare

de fapte și informații științifice, ci perceperea proceselor și
fenomenelor din mediul înconjurător în ansamblul lor, prin
raportarea copilului la mediul în care trăiește.
 Conținuturile domeniului Științe (Cunoașterea
mediului) și ale disciplinei Științe ale naturii
Accepțiuni ale conceptului de conținut al învățământului:
 corespunzător didacticii tradiționale, conținutul învățământului

reprezintă un ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi;

 corespunzător didacticii moderne, conținutul învățământului este

descris în termeni de: informații, strategii, atitudini cognitive,

capacități, competențe, performanțe.
 didactica postmodernă deplasează accentul de pe elementele

clasice de conținut (cunoștințe, priceperi, deprinderi) pe

experiențele de învățare ale copiilor/elevilor și pe integrarea
conținutului în sistemul componentelor ce alcătuiesc un
curriculum (obiective, conținuturi, strategii de predare-
învățare, criterii de evaluare), utilizând termenul de conținuturi
curriculare.
 Sugestii de conținuturi pentru domeniul Științe:
- nivel de studiu: 3-5 ani
Tema Sugestii de conținuturi
Cine sunt/suntem? - corpul omenesc;
- părți componente ale corpului omenesc;
- familia în diverse ipostaze;
- diferențe de gen, rasă, cultură, limbă;
Când, cum și de ce se întâmplă? - elemente componente ale lumii înconjurătoare: apă, aer, sol, plante, animale,
oameni;
- schimbări în mediul apropiat: fenomene ale naturii (vânt, viscol, ploaie,
ninsoare, grindină, fulger, furtună);
Cum este, a fost și va fi aici pe - mediul apropiat (casa, grupa, grădinița, școala);
pământ? - anotimpurile și transformările din natură;
- fenomene ale naturi;
- oraș-sat, munte-vale, ape-mări;
- tinerețe-bătrânețe, trecut-prezent-viitor;
- protecția mediului de către om;

Cum planificăm/organizăm o - elemente componente ale mediului înconjurător;

activitate? - tipuri de activități zilnice desfășurate în comunitatea în care trăiește
(sănătate, educație, transporturi, agricultură, etc.);
-reguli de igienă individuală și colectivă;
Cu ce și cum exprimăm ceea ce - modalități de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, gândurilor, ideilor;
simțim?
Ce și cum vreau să fiu? - unelte, echipamente de-a lungul timpului;
- oamenii și activitățile lor de-a lungul istoriei;
 Nivelul 5-6/7 ani
Tema Sugestii de conținuturi

Cine sunt/suntem? - corpul omenesc;

- familia în diverse ipostaze;
- diferențe de gen, rasă, cultură, limbă, religie;
Când, cum și de ce se întâmplă? - elemente componente ale lumii înconjurătoare și interdependența dintre ele
(aer, apă, sol, vegetație, faună, ființa umană);
- corpuri cerești, vehicule cosmice;
- acțiuni de îngrijire și protejare a mediului;
- norme de comportare pentru asigurarea sănătății și protecției naturii;

Cum este, a fost și va fi aici pe - mediul apropiat (casa, grupa, grădinița, școala);
pământ? - anotimpurile și transformările din natură;
- oraș-sat, munte-vale, ape-mări;
- unelte, echipamente de-a lungul timpului;
- tinerețe-bătrânețe, trecut-prezent-viitor;
- oamenii și activitățile lor de-a lungul istoriei;
- elemente din spațiu: lună, stele, nave spațiale;

Cum planificăm/organizăm o - identificarea unor probleme de mediu;

activitate? - acțiuni practice de îngrijire și protejare a mediului;
- norme de comportare și conviețuire socială
Cu ce și cum exprimăm ceea ce - modalități de exprimare a emoțiilor, sentimentelor, gândurilor, ideilor;
simțim?
Ce și cum vreau să fiu? - profesii, instrumente și unelte utilizate.
 Sarcină de lucru

 Cercetaţi în Curriculum pentru învăţământul primar

(Programa şcolară actuală) elementele pentru
domeniul ştiinţe având preocuparea extragerii lor într-
un document util pentru aplicare viitoare în
proiectarea didactică a temei sau activităţii de zi.
 Curriculum integrat
 L. Ciolan (2008, p. 118), oferă următoarea înțelegere a
termenului de curriculum integrat: ”...crearea de
conexiuni semnificative între teme sau competențe care
sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor
discipline. Aceste teme sau competențe au o puternică
legătură cu viața cotidiană a elevilor și își propun, direct
sau indirect, să contribuie la formarea unor valori și
atitudini”.
 Niveluri ale integrării curriculare:
◦ intradisciplinaritatea (monodisciplinaritatea);
◦ multidisciplinaritatea / pluridiciplinaritatea;
◦ interdisciplinaritatea;
◦ transdisciplinaritatea.
 Intradisciplinaritatea: presupune organizarea conținuturilor pe
discipline de învățământ distincte, prin transpunerea în planul de
învățământ a tabloului științelor.
 Integrarea interdisciplinară constă în ”conjugarea a două sau mai
multe conținuturi interdependente, aparținând aceluiași domeniu
de studiu, în vederea rezolvării unei probleme, studierii unei
teme sau dezvoltării unei deprinderi” (R. Legendre, 1993).
 L. Ciolan (2008, pp.121-122) analizează două modalități de
realizare a integrării la acest nivel:
◦ inserarea unui fragment în conținutul unui obiect de studiu, având
rolul de a aduce informații suplimentare, de a clarifica tema,
problema abordată;
◦ armonizarea, relaționarea diferitelor conținuturi din cadrul unei
discipline, pentru înțelegerea mai completă a fenomenului, temei
studiate.
 Multidisciplinaritatea (pluridisciplinaritatea): se
referă la situațiile în care o temă, o problemă (cu
caracter disciplinar) este analizată, abordată din
perspectiva mai multor discipline, acestea rămânând
independente unele față de celelalte. Este vorba despre
o corelare, juxtapunere a efoturilor mai multor
discipline, în vederea clarificării temei abordate.
Fiecare disciplină va contribui, prin specificul propriu
la lămurirea temei/problemei supusă analizei.
 Pluridisciplinaritatea are în vedere corelarea
eforturilor unor discipline înrudite.
 Multidisciplinaritatea - juxtapunerea unor discipline

între care nu există legături evidente.

 Interdisciplinaritatea: este tot o abordare tematică, ca și în cazul
multi/pluridisciplinarității, presupunând, spre deosebire de acestea, o
intersectare a diferitelor domenii ale cunoașterii pentru lămurirea temei
sau problemei investigate, un nivel superior al integrării conținuturilor.
 Interdisciplinaritatea constă în selectarea din mediul natural și social a
unui domeniu / teme / probleme și gruparea cunoștințelor relevante din
diferite discipline științifice, în vederea cunoașterii integrale a
domeniului / temei respective și a dezvoltării unor competențe
integrate, competențe cheie.
 Abordarea realității, a problemelor lumii contemporane, precum și
integrarea tuturor tipurilor de conținuturi în perspectiva educației
permanente, impun o abordare interdisciplinară.
 Este vorba de teme comune pentru diferite obiecte de studiu, care pot
conduce la realizarea unor obiective de învățare de nivel mai înalt (pot
fi vizate competențe cheie, capacități metacognitive: luarea de decizii,
rezolvarea de probleme, formarea deprinderilor de învățare eficientă,
etc.)
 L. Ciolan (2008) identifică și descrie două
niveluri în aplicarea abordării interdisciplinare în
învățământ:
◦ interdisciplinaritatea structurală: integrarea se
realizează la nivelul structurării și organizării
programelor de studiu;
◦ interdisciplinaritatea funcțională sau
operațională: integrarea are loc la nivelul
aplicării curriculum-ului, al proiectării și
derulării activităților de învățare.
 Transdisciplinaritatea – presupune abordarea integrată a
curriculumului prin centrarea pe probleme ale vieţii reale, pe
problemele importante, aşa cum apar ele în context cotidian, cu
focalizare pe identificare de soluţii, rezolvare de probleme ale
lumii reale, în scopul dezvoltarii competenţelor pentru viaţă.
 Transdisciplinaritatea este radical deosebită de
multidisciplinaritate și interdisciplinaritate prin finalitatea sa -
înțelegerea lumii prezente -, finalitate ce nu se poate înscrie în
cercetarea disciplinară. 
 Întrebarea care orientează demersul transdisciplinar este: Cum îi
putem învăţa pe elevi să devină cetăţeni mai buni?
 Strategiile didactice utilizate în demersul transdisciplinar  sunt
de predare – învăţare bazate pe proiect.
Cel mai puternic argument pentru integrarea disciplinelor este însuşi
faptul că viaţa nu este împărţită pe discipline. (J. Moffett).
 Metode interactive adecvate
domeniului științe în învățământul
preșcolar și primar: jocul dirijat cu
materiale, jocul de rol, simularea,
modelarea, observația, demonstrația,
experimentul, rezolvarea de
probleme, organizatorul grafic,
microproiectul, portofoliul, etc.