Eutanasia

Autor: Pascu Bogdan AMG IV

 I. Prezentarea cazului

Doamna A, o femeie în vârstă de 70, a început să dezvolte simptome ale

pierderii de memorie cu 9 ani înainte de moartea ei. Cu patru ani înainte de
moartea ei, a fost diagnosticată cu boala Alzheimer. Dna A a observat anterior
că sănătatea unui membru al familiei se deteriorează făcând demență și a spus
întotdeauna că ea nu dorește să treacă prin așa ceva. Ea se temea foarte mult
să dezvolte demență. După diagnosticul ei, a exprimat în mod repetat familiei
și medicului său că „nu dorește să fie plasată într-un azil cu îngrijiri medicale și
că, dacă acest lucru s-ar întâmpla, și-ar dori eutanasierea.
La scurt timp după ce a primit diagnosticul Alzheimer, doamna A a scris un
AED. Documentul includea următoarea clauză:

Vreau să folosesc dreptul legal de a suferi eutanasiere voluntară atunci

când nu mai sunt în stare să locuiesc acasă cu soțul meu. Nu vreau să fiu
plasată într-o instituție pentru pacienții cu demență vârstnică. Vreau să-mi iau
un rămas bun demn de la persoanele dragi ...
 I. Prezentarea cazului

Am încredere că, în momentul în care calitatea vieții mele s-a încheiat în situația
descrisă mai sus, aș dori să fac parte de eutanasia voluntară. Raportul de caz notează că
medicul de familie al pacientei credea că aceasta era lucidă atunci când a pregătit acel
document . Mai târziu în acel an, pacienta a spus în mod regulat că vrea să moară, dar
adesea a adăugat: Dar nu încă. Soțul doamnei A a avut grijă de ea acasă până în ultimele 6
luni din viață. Cu șapte săptămâni înainte de moartea ei, doamna A a fost internată cu
normă întreagă într-o casă de îngrijire medicală. Soțul i-a cerut medicului geriatru să
implementeze eutanasierea după dorința lăsată în scris a pacientei când era încă
sănătoasă. Medicul a decis să o urmărească timp de o lună să vadă în ce stadiu se află
boala pacientei.
În timp ce doamna A locuia în azil, lucrurile mergeau în general bine dimineața. Cu
toate acestea, într-o după-amiaza, ea a „prezentat semne de neliniște și a părut profund
nefericită”. Raportul de caz afirmă că doamna A „a fost ocupată continuu cu îndrumarea și
instruirea concetățenilor săi ca și cum ar fi copii” (ea lucrase cu copii în trecut). Dacă
persoanele care o îngrijeau au intervenit în conflictele dintre doamna A și alți bolnavi,
doamna A uneori a lovit, a zgâriat și a mușcat pe îngrijitori. Ea le spunea în mod regulat
îngrijitorilor că vrea să moară. Dar când a fost întrebată dacă dorește să moară, a răspuns
de câteva ori: „Da, dar nu acum, nu este chiar atât de rău!”
 I. Prezentarea cazului

• Ca parte a procedurilor de eutanasiere, geriatrul s-a consultat cu doi

medici instruiți pentru evaluarea pacienților care solicită eutanasierea.
Primul medic, psihiatru, a concluzionat că doamna A era incompetentă din
punct de vedere mental ... Și că pacienta suferea fără să aibă o speranță
de îmbunătățire a sănătății. Psihiatrul a considerat că intervențiile
psihosociale și încercările de a o ajuta pe doamna A să se aclimatizeze la
cămin sunt fără rod. Ea a concluzionat că cerințele statului olandez pentru
eutanasiere au fost îndeplinite. Al doilea medic nu a fost la început
„convins de natura intolerabilă a suferinței (doamnei A) pentru că părea
veselă când a vizitat-o. Însă după ce a urmărit și citit transcrieri ale
înregistrărilor video (în special a „scenelor sfâșietoare când soțul pacientei
a lăsat-o în azil după vizita sa”),el a concluzionat că doamna A suferă
intolerabil și fără speranță și că criteriile legale erau îndeplinite.
 I. Prezentarea cazului

În dimineața eutanasierii, soțul doamnei A, copilul și partenerul copilului

ei au fost prezenți în dormitorul de azil al doamnei A. Geriatrul a plasat un
sedativ în cafeaua doamnei A fără să o informeze pentru că „ar fi pus întrebări
despre sedativ și ar fi refuzat să îl ia” și pentru că „medicul a vrut să prevină o
luptă în timpul eutanasiei”. Aproximativ 45 de minute mai târziu, medicul
geriatru „a ajuns la concluzia că doza (sedativă) a fost insuficientă” și i-a dat
doamnei un sedativ suplimentar subcutanat. După ce a fost sedată, un
asistent a introdus o perfuzie. Geriatrul a decis să nu administreze lidocaină
înainte de a injecta tiopentalul, deoarece doamna A „a răspuns cu greu la
stimuli de durere” în timpul plasării liniei de perfuzie. Spre surprinderea
geriatrului,Doamna A 'a încercat să se ridice în timpul injecției cu tiopental.
Apoi, familia pacientului a ajutat să țină pacientul la locul lui, iar medicul a
administrat rapid restul de tiopental '. În acel moment, geriatrul a administrat
o ultimă doză de blocant neuromuscular pentru a completa eutanasierea.
Comitetul olandez de revizuire a eutanasiei a constatat că cazul doamnei
A nu a îndeplinit criteriile de îngrijire cuvenite ale unei cereri voluntare și bine
luate în considerare și îngrijiri medicale cuvenite.
 I. Prezentarea cazului

Comitetul a considerat că medicul a întrecut măsura în administrarea

medicamentelor de eutanasiere. Administrarea sedativului în cafeaua
doamnei A a indicat că medicul „a vrut să îndepărteze doamnei A posibilitatea
de a rezista fizic la introducerea liniei de perfuzie și administrarea eutanasiei”.
Comitetul a precizat că medicul ar fi trebuit să analizeze dacă reacția doamnei
A la injecția de tiopental a fost un semn că ea nu voia să primească o perfuzie
letală.
 II. Care sunt problemele etice în caz

.
În primul rând, nu este clar că doamna A avea capacitatea necesară de a
lua decizii adecvate atunci când a scris și a revizuit acea cerere. Cererea ar fi
trebuit completata sau împuternicită de un aparținător.
În al doilea rând, medicul a administrat un medicament, sedativ fără ca
acesta să fie văzut astfel încât să obțină efectul dorit.
Medicul geriatru nu a fost transparent în instituirea tratamentului pentru
eutanasiere, ascunzând anumite lucruri, ceea ce încalcă anumite principii etice .
III. Care sunt principiile etice care trebuie analizate

Autonomia, înseamnă accesul liber al pacientului la informații privind

situația sa, participarea lui la formularea deciziilor.
Beneficiența presupune datoria medicului de a face doarr binele
Nonmaleficiența este obligația medicului de anu face rău.
Există și alte valori importante de luat în considerare, cum ar fi spunerea
adevărului, transparența(faptul că a ascuns în băutură acel sedativ fără să îi
explice pacientei de de dorește să îl administreze)
 IVa. Care sunt problemele care pot afecta
activitatea personalului medical

Intervențiile medicului nu ar trebui să facă rău pacientului. Administrarea

unor astfel de medicamente intră în contradicție cu jurământul lui Hipocrat
care spune:“Voi prescrie tratamentul pentru binele bolnavilor mei […] şi
niciodată nu voi vătama pe nimeni. Ca să fiu pe placul cuiva nu voi prescrie un
tratament ucigător şi nu voi da un sfat care poate să cauzeze moartea “
 IVb. Care sunt problemele care pot afecta
activitatea deciziile pacientului / aparținătorilor
În primul rând, nu este clar că doamna A avea capacitatea necesară de a lua
decizii adecvate atunci când a scris și a revizuit acea cerere.
În al doilea rând, există dovezi că abilitățile afectate ale doamnei A au
contribuit la utilizarea limbajului confuz în formularea documentului.
Documentul doamnei A, a fost scris la scurt timp după diagnosticul ei de
Alzheimer, astfel încât acesta conținea declarații contradictorii.
În al treilea rând, există puține dovezi conform cărora doamna A a cântărit
efectiv lucrurilev pro și contra relevante pentru solicitarea eutanasierii.
IVc. Care sunt dilemele etice / legale ale cazului

Autorizarea eutanasiei și a sinuciderii este permisă, dar încă dezbătută, în

Olanda. Este vorba de un caz controversat în care o femeie olandeză cu boala
Alzheimer a fost eutanasiată. Un comitet de revizuire a eutanasiei olandeze a
constatat că medicul care efectuează eutanasierea nu a reușit să respecte
cerințele de îngrijire cu privire la eutanasiere și sinucidere asistată.

De o parte este doamna A, pacientă în vârstă de 70 de ani diagnosticată cu

Alzheimer și de cealaltă parte medicul geriatru care efectuează tratamentul.
Practica eutanasiei protejate legal sau a sinuciderii asistate există de mai multe
decenii în Olanda, deși legislația formală nu a fost adoptată până în 2002, cu
Legea privind încheierea vieții la cerere și suicidul asistat. Această legislație
prevede criterii medicale de „îngrijire cuvenită” care trebuie îndeplinite pentru
ca eutanasia să fie permisă de către un medic.
 IVc. Care sunt dilemele etice / legale ale cazului

Aceste criterii necesită ca un medic care efectuează eutanasia trebuie să fie

mulțumit că solicitarea pacientului este voluntară și bine luată în considerare;
că suferința pacientului este insuportabilă, fără perspective de
îmbunătățire;să fie mulțumit că a informat pacientul despre situația și
prognosticul său;să fi ajuns la concluzia, împreună cu pacientul, că nu există o
alternativă rezonabilă în situația pacientului;medicul să consulte cel puțin un
alt medic independent, care trebuie să vadă pacientul și să dea o opinie scrisă
dacă au fost îndeplinite criteriile de îngrijire corespunzătoare. Totodata
medicul trebuie să exercite îngrijiri medicale cuvenite și atenție în încheierea
vieții pacientului sau asistarea la suicidul acestuia.
 Geriatrul credea că dorința doamnei A în momentul eutanasierii nu era
relevantă și, într-adevăr, ar fi procedat chiar dacă doamna A ar fi spus „Nu
vreau să mor”.
V. Argumente pro și contra in abordarea cazului

Argumente pro:
1.La începutul diagnosticării cu Alzeimer pacienta a declarat că dorește
eutanasierea asistată, în momentele acelea stadiul bolii era incipient și
pacienta era mai constienta de aciunile si dorintele ei.
2. Pacienta era foarte agitată, agresivă, violentă greu de controlat iar
administrarea sedativului ar fi putut ajuta în acest sens.
3. Familia pacientei a fost de acord cu dorința acesteia de a participa la
eutanasierea asistată, nu s-au opus deloc, chiar a participat activ prin
imobilizarea pacientei în timpul administrării Tiopentalului.
4.Evaluarea calității vieții pacientei a fost făcută de medicul geriatru plus cei
doi medici dintre care unul era psihiatru. În urma acestei evaluări s-a luat
decizia eutanasierii.
 V. Argumente pro și contra in abordarea cazului

Argumente contra:
1.Medicul nu are voie sa administreze niciun medic fără cunoștinta și
acordul pacientei.
Acest medic a administrat un sedativ fără acordul pacientei, a încălcat codul
deontologic a lui Hipocrate de a nu face rău acesteia.
2. Comisia de eutanasie nu a pus la îndoială competența pacientei de a lua
decizii în deplinătatea facultăților mentale, având în vedere faptul că
pacienta era diagnosticată de 3 ani cu Alzheimer la momentul respectiv.
3. Acordul pacientei a fost modificat de ea în timp, lucru care ar fi trebuit sa
ridice niște semne de întrebare, cerințele pacientei putând fi interpretate.
4.Reacția pacientei în momentul începerii procedurii de eutanasiere nu a
fost anticipată, această reacție a luat prin surprindere personalul medical,
lucru care a provocat șoc pacientei.
 Concluzii
Personal consider că sunt f multe probleme etice în rezolvarea cazului. Eu
cred că s-a greșit în procedura de eutanasiere asistată a acestei paciente,
decizia de eutanasiere nu a fost luată în deplinătatea facultăților mintale prin
urmare nu ar fi trebuit luată în considerare. Într-adevăr conteză foarte mult
calitatea vieții, boala Alzheimer privează mulți pacienți de acest drept de
asemenea și familiile acestora, dar este nevoie de criterii și protocoale foarte
bine puse la punct în acceptarea efectuării aceste proceduri care o dată cu
legalizarea ei se ajunge la foarte multe abuzuri.
Ca și medic și echipă medicală noi ar trebui să căutăm metode de
îmbunătățire a calității vieții pacienților nu scurtături prin luarea vieții.
 VI. Bibliografie

Miller DG, Dresser R, Kim SYHAdvance euthanasia directives: a controversial

case and its ethical implicationsJournal of Medical Ethics 2019;45:84-89.
Accesat în 01.07.2020 disponibil la: http://dx.doi.org/10.1136/medethics-
2017-104644