Biomuri terestre

Prof Trif Camelia Ioana

• biom = tip major de habitat
• complex de ecosisteme
• zone geografice cu condiţii climatice similare
• biomuri terestre, acvatice
• biodiversitatea este caracteristică fiecărui biom
• creşte de la poli către ecuator şi creşte cu
umiditatea
• diversitatea speciilor se corelează cu productivitatea
primară netă, umiditatea şi temperatura
• climatul - factor major ce determină distribuţia
biomurilor terestre
• factori climatici: latitudinea, umiditatea, altitudinea
• criterii: latitudinea (zonarea în funcţie de
temperatură) şi umiditatea
Distributia biomurilor terestre
 Zona climatică rece
Deşerturile nivoglaciare
• Temperatura record înregistrată a fost de -82.9°C, la stația rusă
Vostok din Antarctica, la 21 iulie 1983

• Accentuarea încălzirii globale din ultimul timp a dus la restrângerea

calotelor glaciare, astfel suprafaţa acestui biom este într-o
diminuare continuă.
• Temperaturi extrem de scăzute (sub -50°C), umiditate și precipitații
reduse, cu vânturi permanente și puternice. În nopţile polare,
caracteristic este apariţia aurorei boreale (nord), respectiv aurora
australă (în emisfera sudică).

http://image.slidesharecdn.com/tundra-140520090143-phpapp02/95/tundra-7-638.jpg?cb=1400595906
 Tundra
• Distribuită în zonele subpolare, dincolo de limita zăpezilor
veșnice;
• Stratul de zăpadă se mentine 8-9 luni, sezonul de vegetație este
scurt
• permafrost
• Vegetaţia – exemple:
• Producţia primară netă este scăzută
• Fauna este săracă şi omogenă.
• Multe animale şi păsări migrează.
http://room42.wikispaces.com/file/view/caribou_
tundra.jpg/34402539/caribou_tundra.jpg
 Zona climatică temperată
Taigaua (păduri boreale de conifere)
http://cdn.wall-pix.net/albums/landscapes-
natural/00030218.jpg
• Unul dintre cele mai extinse biomuri,
ocupă zona cu climat temperat-rece
din emisfera nordică
• În emisfera sudică taigaua lipsește.
• Perioada de vegetaţie este foarte
scurtă se manifestă înghețul
permanent al solului în profunzime
(permafrost)
• Vegetaţia: păduri sempervirescente.
• Trecerea spre tundră se face printr-o
fâşie numită silvotundră (arborii au
înălţime mică iar distanţa dintre ei
este mai mare).
• Caracteristice sunt ciclurile
multianuale – o suprafructificaţie a
coniferelor care concordă cu
înmulţiri în masă ale consumatorilor
primari (rozătoare - lemingi, păsări -
forfecuţe) urmate de migraţii în http://upload.wikimedia.org/wikipedia/common
s/a/a8/Distribution_Taiga.png
masă.
 Pădurile temperate caducifoliate (păduri
nemorale)
• Răspândite în regiunea temperată, la sud de pădurile boreale, spre
care tranziția se face prin pădurile de amestec. Ocupă estul Americii
de Nord și Asiei, sudul Americii de Sud, Noua Zeelandă și sud-estul
Australiei, precum si cea mai mare parte din Europa.
• Climatul este temperat continental cu influenţe oceanice (veri şi
ierni moderate), cu precipitaţii moderate.
• Padurile nemorale: pădurile de foioase din America de Nord se
caracterizează printr-o diversitate mărită faţă de pădurile europene
(cuaternar).
• Biom asupra caruia din vremuri străvechi s-a exercitat o presiune
antropică puternică, vegetația naturală fiind în prezent în cea mai
mare parte distrusă (în special în Europa).

http://static.panoramio.com/photos/large/230 http://static.eva.ro/img/auto_resized/db/article/049/115/
02210.jpg 884747l-640x0-w-df4c217d.jpg
 Stepele

• Predomina gramineele xerofile

• Poartă denumiri diferite in functie de localizare: preerie, pampas,
pustă.
• Climatul: amplitudine termică mai mare între vară și iarnă (veri calde
- ierni reci), precipitații reduse.
• Factorul limitativ în dezvoltarea vegetaţiei este apa
• Stocul de biomasă este mai mic decât în savană.

http://romanian.cri.cn/mmsource/images/2011/09/23/b68
c302df7ae4bfd81954b8778166cef.jpg
http://www.trombon.ro/files/images/4/stepa_ariana_9874.jpg
 Deşerturile temperate
• Munții Himalaya - barieră în calea curenților de aer musonici dinspre
sud, încărcați cu umiditate provenită din Oceanul Indian
• Se întâlnesc în regiunile zonei temperate în care deficitul de apă este
permanent și excesiv.
• Trecerea de la stepe spre deșerturi se face prin semideșerturi.
• Producţia primară netă este foarte mică (3 g/m² an).
• Animalele sunt polifage şi adaptate la consumul plantelor suculente
atunci când apa lipseşte; se retrag în adăposturi sau îşi reduc
temporar activitatea biologică pentru a se proteja de temperaturi
extreme; apare des homocromia.

https://accesliber.files.wordpress.com/2012/02/desert
urile-din-zona-temperata.jpg
 Păduri şi tufărişuri subtropicale xerofile
sempervirescente (mediteraneene)

• Climat mediteraneean - în jurul Mării Mediterane veri calde-

secetoase, iernile blânde-ploioase.
• Producţia primară netă este de 1000 g/m² an.
• Fauna se caracterizează printr-o mare diversitate de insecte, reptile
şi păsări.

http://amfostacolo.ro/FOTO/GENUINE/d000/6
40/3471_4093_18.jpg
 Zona climatică caldă
Pădurile ecuatoriale și tropicale umede
(pluviale)
• Întâlnite în zone calde cu exces de umiditate (zona ecuatorială), în
care condițiile climatice sunt favorabile și constante pe întregul an;
fenomenul de cauliflorie (florile cresc direct pe tulpină sau ramuri).
• Caracteristic: diversitate mare, s-au conservat formaţiuni
morfologice nonadaptative: ciocul tucanului sau al păsărilor
rinocer, penele ornamentale ale speciilor de pasărea paradisului.

http://blogu.lu/unu/files/castle_lodge_1/DSC_0116.jpg
 Pădurile tropicale caducifoliate (xerofile)

• în zone tropicale cu un sezon secetos.

– păduri tropicale sezoniere semisempervirescente
(musonice)
– păduri tropicale xerofile

http://www.calatorsauturist.ro/wp-
content/uploads/2012/11/padure-inundata-2.jpg
 Savanele
• Formaţiuni ierboase tropicale - Stratul ierbos poate avea câţiva metri.
• Precipitaţii neuniforme pe parcursul anului, aoar două sezoane (secetos
și ploios) şi temperaturi ridicate constant.
• Plante rezistente la secetă, arbori mici, noduroşi
• Savană cu baobabi, cu acacii, cu palmieri, cu euforbiacee arborescente
• Producţia primară netă: 900 g/m² an
• Incendii

• Un rol important îl au gândacii coprofagi care degradează excrementele

erbivorelor favorizând germinaţia seminţelor.
• Un rol important îl au termitele consumând cantităţi enorme de materie
vegetală vie sau moartă. Deşeurile acestora nu intră în circulaţia globală,
fiind utilizate de termite pentru construirea termitierelor.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/5a/Tara
ngire-Natpark800600.jpg/250px-Tarangire-Natpark800600.jpg
 Deșerturile tropicale
• In cele mai aride părți ale zonei tropicale
• Sahara, Namib și Kalahari deșertul Thar, deșerturile Sonoran,
Mohave, Chihuahua , Marele Deșert Australian
• Principala diferență fata de deșerturile temperate: temperaturile
diurne sunt constant ridicate pe tot parcursul anului, amplitudinea
termică fiind mai mare (de la 50°C ziua la 0°C noaptea)

http://www.destinatii.org/wp-
content/uploads/2010/05/CamelsDubaiDesert.jpg
 Bibliografie

• Botnariuc, N., Vădineanu, A., 1982. Ecologie. Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti
• Briggs, J., 1996. Global Biogeography. Developments in Palaeontology and
Stratigraphy, Elsevier, Amsterdam
• Colinvaux, P., 1993. Ecology 2. John Wiley and Sons, Inc., New York.
• Crăciun, T., Crăciun, L.-L., 1989. Dicţionar de Biologie. Editura Albatros, Bucureşti
• Neacşcu, P., Apostolache-Stoicescu, Z., 1982. Dicţionar de ecologie. Editura
ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti.
• Ozenda, P., 1964. Biogeografie vegetală, Paris.
• Starr, C., Taggart, R., 1992. Ecology and behavior.
• Stugren, B., 1965. Ecologie generală. Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.
• Stugren, B., 1994. Ecologie teoretică. Sarmis, Cluj-Napoca.
• Tufescu, V., Tufescu, M., 1981. Ecologia şi activitatea umană. Ed Albatros,
Bucureşti.
• Zanoschi, V. and Ionel, A., 1991. Adaptarea la mediu în lumea plantelor. Editura
Ceres, Bucureşti.
• http://www.scrigroup.com/sanatate/MODELE-GLOBALE-ALE-DISTRIBUIEI32.php
• http://ro.swewe.net/word_show.htm/?156729_1&P%C4%83dure_de_conifere