TESUTUL CONJUNCTIV

• Ţesutul conjunctiv este alcătuit din trei componente principale:

• celulele conjunctive,
• fibrele conjunctive,
• substanţă nestructurată – substanţă fundamentală.
• Ţesutul conjunctiv formează o simbioză perfectă cu ţesutul epitelial,
de care este despărţit printr-o membrană bazală. Ţinând seama de
consistenţa substanţei fundamentale țesutul conjunctiv se clasifică în:
moi, semidure, dure și fluid.
Clasificare
• a. Ţesuturile conjunctive moi pot fi de mai multe tipuri:
• - ţesutul conjunctiv lax: conţine în proporţii egale celule, substanţă
fundamentală şi fibre, are funcţie trofică; însoțeste epiteliile, având rol în
nutriția acestora, umple spațiul dintre organe.
• ţesutul reticulat, format din fibre de reticulină în ochiurile căreia se află
substanţa fundamentală şi celulele de origine ale elementelor figurate ale
sângelui; formează măduva hematogenă, ganglionii limfatici, ficatul, splina;
• ţesutul adipos, conţine celule globuloase, care au acumulat central grăsime
ce împinge nucleul la periferie; se află în hipoderm, având rol de izolator
termic, dar și în jurul unor organe (ochi, rinichi) cu rol de protecție mecanică;
• - ţesutul elastic, conţine numeroase fibre de elastină, printre care se
află substanţa fundamentală şi puţine celule; formează tunica medie a
arterelor și venelor mari;
• - ţesutul fibros, conţine predominant fibre de colagen, puţine celule şi
substanţă fundamentală; este slab vascularizat; formează tendoanele,
aponevrozele, fascia musculară;
Tesutul conjunctiv moale lax
Tesutul conjunctiv moale reticulat
Tesutul conjunctiv moale adipos
Tesutul conjunctiv moale fibros
Tesutul conjunctiv moale elastic
• b. Ţesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) este un ţesut elastic, dar şi rezistent.
Substanţa fundamentală conţine condrină, care se impregnează cu săruri de calciu și
sodiu. Celulele cartilaginoase tinere - condroblaste – secretă substanța fundamentală,
iar când se maturizează se numesc condrocite; acestea se găsesc în substanţa
fundamentală în nişte cavităţi numite condroplaste. Se disting trei varietăţi de cartilaje:
hialin, elastic şi fibros. - țesutul cartilaginos hialin: țesutul cartilaginos hialin este situat
la suprafețele articulare ale oaselor, peretele laringelui și traheei și cartilaje costale.
Are un aspect translucid, albicios și elasticitate redusă. Conține fibre puține și foarte
fine.
• țesutul cartilaginos elastic este bogat în fibre elastice. Este prezent în pavilionul urechii,
epiglotă; are o culoare gălbuie;
• țesutul cartilaginos fibros are puține celule și este bogat în fibre care îi dau o rezistență
deosebită. Se întâlnește în discurile intervertebrale și în meniscurile articulare.
Tesutul conjunctiv semidur
• c. Țesut conjunctiv dur: țesutul osos
• Este o varietate a ţesutului conjunctiv adaptată la maximum funcţiei de susţinere şi de
rezistenţă a organismului. El reprezintă componenta majoră a oaselor. Ţesutul osos este
format din substanţă fundamentală, fibre şi celule. Substanţa fundamentală a ţesutului
osos poartă numele de oseină. O caracteristică esenţială a substanţei fundamentale a
ţesutului osos este marea ei afinitate pentru sărurile anorganice de calciu și fosfor, care se
depun conferindu-i duritatea şi rezistenţa. În ţesutul osos se găsesc numai fibre colagene.
Celulele osoase sunt de trei tipuri: osteoblaste(celule tinere care secretă substanța
preoosoasă), osteocite(celule adulte stelate) şi osteoclaste(celulă gigantică cu numeroși
nuclei și cu un bogat echipament enzimatic).
• În funcţie de structură, ţesutul osos este de două feluri, compact şi spongios.
• -Ţesutul osos compact se găseşte în peretele diafizei oaselor lungi şi în lama externă a
oaselor scurte şi late.
TESUTUL CONJUNCTIV
FLUID:SANGELE
• SÂNGELE - este un ţesut conjunctiv fluid; reprezintă 7- 8% din
greutatea corpului, adica 5,6 litri la o greutate de 70 kg.
• Compoziţie :
• plasmă – 55 % din volumul sanguin - lichid gălbui, vâscos, ce conţine
apă (90%) şi reziduu uscat;
• elemente figurate = hematocritul - 45% din volumul sanguin;
reprezentate de: - globulele roşii = eritrocitele = hematiile; - globulele
albe = leucocitele; - plachetele sangvine = trombocitele.
• Eritrocitele – celule anucleate, la maturitate; - conţin hemoglobină (Hb) – pigment respirator
care fixează şi transportă gazele respiratorii. Formează cu oxigenul un compus instabil =
oxihemoglobina, iar cu CO2 un compus instabil = carbohemoglobina. Hb prezintă afinitate
crescută pentru CO cu care formează un compus stabil = carboxihemoglobina, care ajuns la
ţesuturi nu se mai descompune. Prin acumulare în ţesuturi, se produce asfixia organismului.
• Leucocitele = globule albe– celule cu nucleu, de forme şi dimensiuni diferite; nu conţin
pigmenti; - au rol în apărarea organismului – prin fagocitoză şi prin eliberare de anticorpi.
• Trombocitele – sunt fragmente celulare anucleate, de formă variabilă; - au rol în procesul
de hemostază = oprirea hemoragiei; - produc factorii trombocitari ai coagularii. Rolul sângelui:
• - transportul apei, al substanţelor nutritive, al substanţelor de excretie, al gazelor respiratorii;
- menţinerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului;
• - apărarea organismului (cu ajutorul leucocitelor);