Teme & motive

în Lostriţa
Material realizat de Ingrid
Tomonicska
 Tema povestirii…
este statutul omului aflat
într-o strânsă relaţie cu
natura, cu lumea
animalieră. „Unirea”
personajului principal
cu lostriţa poate
reprezenta întoarcerea
acestuia la stadiul
genetic primar,
reintegrarea lui în
circuitul universal.
Motive
Peştele (în general) - apare în multe
mitologii, simbolizând diferite
lucruri. În mitologia celtică
reprezintă înţelepciunea; în alte
mitologii păgâne este imaginea
maternităţii, a sexualităţii, a
vitalităţii. Pentru primii creştini a
devenit semnul de recunoaştere al
religiei lor. Dar putem spune şi că
reprezintă mitul totemic. În
mitologia populară autohtonă
peştele apare ca motiv mitic,
arhetipal. El este strămoşul tuturor
vieţuitoarelor lumii.
Aliman prinde lostriţa cu
bucurie şi cu dragoste
nestăvilită şi încearcă s-o
ocrotească, contopindu-se cu
ea în adâncurile misterioase
ale apelor, într-o lume
necunoscută, tainică a
valurilor care "s-au pecetluit
deasupra lui pentru
totdeauna", sugerând
întoarcerea omului la origini,
prin refacerea legăturii totale
cu elementele cosmosului.
Lostriţa…
sugerează ştima,
duhul rău al apelor,
Necuratul, dracul de
baltă, care vrăjise pe
mulţi bărbaţi cu
iubirea ei.
Superstiţia populară (eres) spune că dracul ia diverse înfăţişări ca
să atragă oamenii şi să-i determine să păcătuiască, pentru a le lua
sufletul şi pentru a-i distruge.
 Sirena…
este jumătate peşte
jumătate om. În Odiseea
lui Homer a fost prima
menţiune documentară
existenţa unor fiinţe
jumătate peşte jumătate
om, numite sirene. Aveau
voci minunate şi prin cânt
atrăgeau marinarii, care,
pentru a le auzi cât mai
de-aproape, ajungeau să-şi
sfărâme corăbiile de
stânci.
John William Waterhouse, A
Mermaid 
Ulise ar fi păţit la fel, dar, povăţuit de vrăjitoarea
Circe, recurge la o strategie: el se leagă de catarg, iar
tovarăşii lui îşi astupă urechile cu ceară.
 Transformarea peştelui în Ileana ne arată
dualitatea acestei fiinţe, lucru datorită căruia
putem să o asemănăm cu o sirenă.
Familiaritatea ei cu apa întăreşte acest lucru.
 Alte opere:

Literatură:
 Hans Christian Andersen, Mica sirenă
 Homer, Odiseea
Muzică:
 Felix Mendelssohn, Fair Melusina
 Richard Wagner, Der Ring des Nibelungen (cele trei fete ale Rinului)
 Fan-Long Ko, The Weeping Mermaid(1993)
Pictură:
 John William Waterhouse, A Mermaid (1895 -1905)
 Frederic Leighton, The Fisherman and the Syren
 Dublul…

poate reprezenta binele-

răul, lumina-întunericul
etc.

Obiectul miraculos (lostriţa de lemn)

primit de Aliman de la vraci
care „ţine locul” fetei, cât
timp aceasta se află la Aliman.
 Pactul cu Diavolul…
este un motiv foarte
răspândit în literatură,
reprezentând un târg,
conform căruia cineva
îşi vinde sufletul
pentru a primi
înţelepciune, tinereţe,
bani, putere etc.
Michael Pacher,
Sfântul Wolfgang şi
Deavolul
Aliman face un pact cu
vrăjitorul pe care îl
găseşte sus pe Neagra.
În numele iubirii, este
capabil de sacrificiul
suprem şi bănuim că îşi
lasă sufletul acolo în
schimbul lostriţei de
lemn şi a formulelor
magice pe care le învaţă
de la bătrân.
 Alte opere:

 Christopher Marlowe, Dr.

Faustus,
 Johann Wolfgang von Goethe,
Faust
 Arrigo Boito, Mefistofele(operă)
 Charles Gounod, Faust (operă)
 Klaus Mann, Mephisto (roman)
 Mihail Bulgakov, Meşterul şi
Margarita (roman)
 Steven Vincent Benét, Diavolul şi
Daniel Webster (nuvelă)
 Adam Mickiewicz, Pani
Twardowska (poem)
 Apa
În mitologie, este un element primordial, simbol al vieţii, al
regenerării şi al purităţii. Lumea apelor, a mărilor este
diferită de cea a uscatului, a oamenilor, având tărâmuri şi
adâncimi necunoscute şi mistice. Aşa se explică mulţimea
creaturilor fabuloase, considerate a trăi în ape. Are în
general semnificaţii benefice. Este considerată a fi
purificatoare. În numeroase religii este utilizată ca element
al botezului. Semnificaţii malefice poate avea râul, care,
datorită cursului său şerpuitor, este asimilat cu şarpele, iar
de aici cu Satana. Primăvara zăpezile se topesc brusc, iar
atunci apa poate provoca inundaţii şi nenorociri oamenilor.
Ileana este adusă de
apele învolburate,
acestea fiind provocate
de Aliman, care, vrând
să descătuşeze fata
aflată în lostriţă,
provocă inundaţii.
 Alte opere:

 Ştefan Bănulescu, Mistreţii erau blânzi

 Vasile Voiculescu, Pescarul Amin
 William Faulkner, În timp ce agonizez
 Drumul iniţiatic…

este caracteristic basmelor, dar nu

numai, în care Făt-Frumos trebuie să
parcurgă acest drum, care reprezintă
calea spre maturizare, spre împlinire şi
totodată atingerea absolutului, a unui
ideal.
Drumul lui Aliman:
căutarea vrăjitorului,
cât şi căutarea Ilenei
după ce o pierde.

Alte opere:
Ion Creangă, Povestea lui
Harap-Alb
Mircea Eliade, La ţigănci;
Maitreyi
 Vrăjitor/ vrăjitoare
Vrăjitoare - în credinţa populară era o femeie cu puteri magice, ce putea realiza
vindecări miraculoase, sau poate aduce nenorociri. Provine din timpurile religiilor
politeiste, anterioare creştinismului, când se credea în zâne bune iar cele rele fiind
vrăjitoarele, care erau frecvent de sex feminin. Din gard nuielele rupte, sau cozile
de mătură erau folosite pentru zbor de vrăjitoare , credinţa despre puterile
miraculoase de vindecare cu ierburi de leac a lor provine din timpul anterior
creştinismului. După perioada de creştinizare a fost considerată ca fiind în legătură
de alianţă cu demonii lui Lucifer. Din Biblie provine termenul de vrăjitorie şi
pedepsirea celor ce o practică. Acest termen a fost mai precis conturat în actele de
condamnare a vrăjitorilor din evul mediu, care procese erau considerate ca o
măsură de salvare a unui suflet păcătos. În perioada evului mediu de extirpare a
vrăjitoarelor, din motive de ură invidie, puteau fi înlăturate cu pretextul învinuirii
de vrăjitorie persoane de ambele sexe, dar mai ales femei. Termenul poate fi găsit
în Europa începând ca. din anul 1000.
Mama fetei
VRĂJITOR s. 1. (rar) şaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.)
farmazon, (Transilv.) şişcoi, (înv.) vâlfă. 2. mag, magician, (rar) taumaturg, (pop.)
vraci.
Bătrânul
 Alte opere:
 Mihail Bulgakov, Meşterul şi
Margarita
 Johann Wolfgang von Goethe,
Faust
 Johann Wolfgang von Goethe,
Ucenicul vrăjitor
 W. Shakespeare, Macbeth
 J. R. R. Tolkien, Stăpânul inelelor
 L. Frank Baum, Vrăjitorul din Oz
 J. K. Rowling, Harry Potter
 Butcher, The Dresden Files
 John Varley, Vrăjitor
Aliman –
regionalism
= apă
adâncă

Ileana – nume
de basm,
vezi
Ileana-
Cosânzeana