CE E NOU ÎN DOOM2

1. Cuvintele la care s-au făcut modificări

de normă faţă de ediţia I
sunt precedate de !,
cuvintele nou introduse – de *.
 2. Modificări privind numirea/
citirea unor litere
• be/bî • en/ne/nî
• če/cî • pe/pî
• kü [2]
• de/dî • er/re/rî
• ef/fe/fî • es/se/sî
• ğe/ghe/gî • şe/şî
• haş/hî [1] • te/tî
• î/î din i • ţe/ţî
• ve/vî
• je/jî! • dublu ve/dublu vî
• ka/kapa • ze/zet [3]/zî
• el/le/lî
• [2] Pronunţarea [chĭu], indicată în
em/me/mî DOOM1, este nerecomandabilă.
[1] Varianta ha este rar folosită. [3] Citit şi [zed].
 3. Folosiri „ necanonice”
ale numelor literelor
în româna „electronică”, cf. şi o reclamă din
„ Academia Caţavencu” 16/2006:
Tineretu din ziua de azi …
s-a apukt sa scrie la katzavencu.
d sapt viitoare, gaseshti in fiecare editie
un supl facut d elevii
din cite un liceu d baza al tzarii.
primu p lista e mishu.
traducerea in numarul viitor
 4. Admiterea unei valori suplimentare
a literei w
În câteva anglicisme, w [u]
la iniţială de cuvânt + ee, (h)i
(deoarece diftongul [ŭi] nu există în limba
română)
• !weekend [uĭkend]
• !whisky [uĭski]
• !wigwam [uĭgŭom]
 5. Recunoaşterea blancului
ca semn ortografic
• Nu era recunoscut ca semn ortografic în
DOOM1.
• A fost inclus ca atare în Dicţionarul
general de ştiinţe ale limbii, 1997, s.v. pauză.
• Flora Şuteu, Elisabeta Şoşa, în Îndreptar
ortografic şi morfologic, 1999, p. 272 (ed. I,
1993), îl consideră „marcă ortografică”.
 6. Abrevieri
• 1. !S-a admis şi scrierea fără puncte despărţitoare,
preferată actualmente, a unor abrevieri de tipul SUA,
UNESCO.
• 2. Nu mai sunt urmate de punct:
• simbolurile majorităţii unităţilor de măsură: !gal
pentru galon;
• simbolurile unor termeni din domeniul tehnic şi
ştiinţific: !Rh pentru (factorul) Rhesus.
• 3. La unele substantive provenite din abrevieri se
preferă folosirea nearticulată: !ONU/O.N.U. a
decis ... (în loc de O.N.U.-ul ...).
 7. Unităţi de măsură
S-au respectat, pentru numele şi simbolurile unităţilor
de măsură, prevederile sistemelor internaţionale
obligatorii/normelor interne stabilite de profesionişti:
!watt-oră, pl. waţi-oră, nu wattoră, pl. wattore
V. şi 6. Abrevieri 3.
NB Pentru litru se poate folosi, pe lângă simbolul l
indicat în DOOM2, şi L (ambele în caractere drepte).
 8. Accentul I [1]
La unele cuvinte se admit
variante accentuale literare
libere (indicate în Dicţionar
în ordinea preferinţei), cu
unele deosebiri faţă de
DOOM1:
[1] Vocala care poartă accentul
principal este subliniată cu o
linie.
• !acatist/acatist
• !antic/antic
• ! axilă/axilă
• !gângav/gângav
• !gingaş/gingaş
• !hatman/hatman
• !jilav/jilav
• !penurie/penurie
• profesor/profesor
• !trafic/trafic
 9. Accentul II
La unele cuvinte se recomandă o singură variantă accentuală, uneori diferită
faţă de DOOM1:
• !aripă
• !avarie
• !caracter
• !cobalt
• !crater
• !despot
• !himen
• !Procust
• !suntem, !sunteţi
[dar butelie, email, prevedere, nu butelie, email, prevedere]
 10. Nume proprii străine I
1. Numele statelor actuale trebuie folosite în forma oficială
recomandată de acestea:
• *Belarus pentru statul actual/Bielorusia
(cuvintele din aceeaşi familie se pot folosi în ambele forme: !
belarus/bielorus, !belarusă/bielorusă)
• !Cambodgia, nu Kampuchia
• !Côte d’Ivoire, nu Coasta de Fildeş
• !Myanmar, nu Birmania
• Beijing [beĭjing]/(înv.) Pekin
 11. Nume proprii străine II
2. Formele tradiţionale curente,
intrate prin intermediul altor limbi şi
adaptate limbii române, ale unor
nume de locuri străine cunoscute de
mai multă vreme la noi, pot fi
folosite şi în !indicaţii bibliografice:
Florenţa etc.
 12. Nume proprii străine III
3. Pentru unele nume greco-latine se recomandă forme
diferite faţă de anexa la DOOM1 :
• !Bahus/(lat.) Bacchus, nu Bacus
• !Damocles, nu Damocle
• (cf. şi expresia consacrată sabia lui Damocles)
• ! Menalaos, nu Menelau
• !Oedip [ödip], nu Edip
• (cf. şi redarea titlului tragediei antice Oedip rege şi al
operei lui George Enescu)
• Pentru Artemis se recomandă g.-d. lui Artemis, nu
Artemidei
 13. Scrierea cu literă mică I
1. Se scriu cu literă mică şi numele fiinţelor mitice
multiple (scrise cu literă mare în anexa la DOOM1):
• ciclop
• gigant
• muză
• sirenă
• titan
14. Scrierea cu literă mică II
• 2. !În propoziţie, elementele iniţiale din
numărul de ordine al unor manifestări
periodice se scriu cu literă mică:
Participanţii la !cel de-al X-lea Congres... sau
Participanţii la !al X-lea Congres...,
nu Participanţii la Cel de-al X-lea Congres...
sau Participanţii la Al X-lea Congres...
 15. Scrierea cu literă mică III
3. !Se pot scrie, ocazional, cu literă mică,
unele cuvinte care, în mod obişnuit, se
scriu cu literă mare, pentru a realiza:
3.1. un efect stilistic : ceauşescu, pcr sau
3.2. un efect grafic: univers enciclopedic
pe publicaţiile editurii în cauză.
 16. Scrierea cu literă mare I
Se scriu cu literă mare la iniţială şi:
• 1. toate componentele (cu excepţia, de regulă, a cuvintelor
ajutătoare) ale:
• 1.1. numelor proprii (inclusiv în cazul unităţilor lexicale complexe
folosite ca nume proprii) care desemnează:
• - marile epoci istorice (!chiar dacă nu reprezintă evenimente): !
Antichitatea, !Evul Mediu;
• - războaiele de anvergură (Primul *Război Mondial, al Doilea
*Război Mondial, dar cele două războaie mondiale) sau care au un nume
propriu (*Războiul celor Două Roze, *Războiul de Independenţă,
*Războiul de Secesiune, *Războiul de Treizeci de Ani, *Războiul de 100
de Ani ş.a.), dar războaiele balcanice, punice etc.;
• 1.2. !locuţiunilor pronominale de politeţe: Alteţa !Sa !Regală,
Domnia !Sa, Excelenţa !Voastră, Înălţimea !Voastră, Majestăţile !Lor !
Imperiale, Sfinţia !Sa;
 17. Scrierea cu literă mare II
• 2. Se scriu cu literă mare la iniţială
şi numele de instituţii folosite !eliptic:
• admiterea la !Politehnică;
• student la !Litere;
• secretar de stat la !Externe;
• Lucrează în !Institut de cinci ani.
 18. Scrierea cu literă mare III
• 3.Se scrie cu literă mare la iniţială numai primul element
din numele proprii compuse care reprezintă !denumirile
organismelor de conducere şi ale compartimentelor din
instituţii: Adunarea generală a Academiei Române, Catedra
de limba română, Comisia de cultivare a limbii a Academiei
Române, Compartimentul/Sectorul de limbi romanice,
Direcţia, Secretariatul, Secţia de filologie şi literatură a
Academiei Române, Serviciul de contabilitate.
 19. Scrierea cu literă mare IV
• 4. Se pot scrie cu literă mare unele
cuvinte (care, de obicei, se scriu cu
literă mică) în semn de cinstire:
• Soldatul Necunoscut;
• Slavă Ţărilor Române!
• (dar ţările române, pentru că nu a
fost niciodată numele unui stat).
 20. Scrierea cuvintelor compuse I
• Se scriu cu cratimă şi:
• 1. adjectivele (şi adverbele) compuse nesudate cu
structura adverb (invariabil!) + adjectiv (eventual
provenit din participiu), când compusul prezintă o
diferenţă de sens faţă de cuvintele de bază: *bine-
credincios, !bine-crescut „cuviincios”, !bine-cunoscut
„celebru”, !bine-venit „oportun, agreat”.
• Îmbinările cu o structură şi o componenţă asemănătoare se
scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi
separat când sunt grupuri de cuvinte care îşi păstrează fiecare
sensul (*bine crescut „dezvoltat bine”, bine cunoscut „ştiut
bine”, bine mirositor, bine venit „sosit cu bine”).
 21. Scrierea cuvintelor compuse II
• 2. Se scriu cu cratimă şi:
• - substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică
decât a celor scrise într-un cuvânt (şi, eventual, cu articulare şi flexiune şi
la primul element), ca:
• !bună-credinţă „onestitate”; *bună-creştere, !bună-cuviinţă
„politeţe”; !bună-dimineaţa (plantă), *bun-gust, !bun-rămas „adio”;
• *primă-doamnă, *prim-balerin(ă), !prim-procuror, *prim-secretar,
*prim-solist(ă);
• *bas-bariton, *contabil-şef [1], *cuvânt-înainte, *cuvânt-titlu,
*maşină-capcană;
• - tipuri izolate: !mai-mult-ca-perfect (timp verbal).
• Dar se scrie într-un cuvânt *blocstart.

•
[1] În actele normative, numele de funcţii compuse cu şef sunt scrise în cuvinte separate.
 22. Scrierea cuvintelor compuse III
• 3. !Se generalizează scrierea cu cratimă a
compuselor nesudate care denumesc substanţe
chimice, specii de plante sau animale (cu nume
ştiinţifice diferite) ş.a.:
• !cinci-degete, !ochi-de-pisică, !ochii-păsăruicii, !
ochiul-boului, !ochiul-păunului,!peşte-auriu, !peşte-
ciocan, !peşte-cu-spadă, *peşte-cu-şapte-nume, !
peşte-de-mare,!peştele-lui-Solomon, !vaca-Domnului,
!vacă-de-mare, !viţă-de-vie.

• Se scriu însă separat sintagmele care nu denumesc specii

distincte: peşte de apă dulce, peşte de mare etc.
23. Scrierea cuvintelor compuse III
• Se scriu într-un cuvânt şi:
adjectivele compuse cu structura adjectiv +
vocala de legătură o + adjectiv, care
exprimă o unitate:
!cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”,
sârbocroat (de ex. limba sârbocroată).
• Dar se scriu cu cratimă *ceho-slovac „dintre Cehia şi
Slovacia”, *sârbo-croat „dintre sârbi şi croaţi”.
24. Scrierea cuvintelor compuse III
Se scrie într-un cuvânt şi
adv. !odată „cândva (nu numai în trecut, dar şi !în
viitor), imediat, în sfârşit” (A fost odată; O să-ţi spun
eu odată; Taci odată; Odată terminată treaba, a
plecat; *odată şi odată), inclusiv în locuţiunile
• odată ce „după ce, din moment ce” şi
• odată cu „în acelaşi timp cu”.
Dar se scriu separat
• o dată subst. fem. (o dată memorabilă) şi
• num.: o dată pentru totdeauna; numai o dată în viaţă; Te mai
rog o dată; o dată la două luni.
 25. Scrierea cuvintelor compuse IV

• !Se revine la scrierea într-un cuvânt a

tuturor formelor pronumelui !niciunul şi
ale adjectivului pronominal corespunzător
!niciun.
•
• Pentru secvenţele în care nici şi un/unul/una/o şi formele lor
flexionare sunt două cuvinte diferite, aparţinând unor părţi de
vorbire distincte, se păstrează scrierea lor separat.
 26. Scrierea cuvintelor compuse V
• Argumente pentru scrierea niciun(ul) (1):
• Scrierea nici un(ul) reprezenta singura excepţie în două privinţe:
• a. era unicul pron./adj. pronominal redat grafic ca şi cum ar fi vorba
de două cuvinte diferite şi nu de un cuvânt unic [1];
• b. era singura combinaţie din seria celor formate din
• nici + când, cât, cum, de cât, de cum, odată, o dată, odinioară, unde ş.a.
• la care nu se făcea distincţie şi în scris între îmbinările libere (în care
componentele îşi păstrează individualitatea şi sunt disociabile) şi
cuvântul compus sudat (între ale cărui componente nu poate fi
intercalat alt cuvânt), omofon cu ele.
•
[1] Succesiunea cel ce, considerată uneori pron. unic, este interpretată şi de noua
„Gramatică a Academiei” (GALR, vol. I, p. 246) ca reprezentând două pronume,
iar ceea ce are o situaţie specială, cf. GALR, vol. I, p. 284.
27. Scrierea cuvintelor compuse VI
• Argumente pentru scrierea niciun(ul) (2):
• Scrierea, după caz, a secvenţei nici + un(ul) etc. în două moduri, după cum este
vorba de
• un cuvânt unic
• sau
• de o îmbinare liberă,
• se încadrează în aceeaşi serie cu scrierea secvenţelor nici + odată/o dată, la care şi
până acum se distingea între:
• niciodată adv. „în niciun moment”: „ Niciodată toamna nu fu mai frumoasă ...”
• şi
• nici odată [1] conj. + adv. „nici odinioară”: Ea nu mi-a plăcut nici odată, nu-mi
place nici acum.
• nici o dată conj. + num. adverbial „nici o singură dată”: Nu e adevărat, el n-a tras
la poartă nici o dată, nici de mai multe ori.
• [1] Caracterul accentuat în frază este aici marcat convenţional prin sublinierea
cuvântului în cauză
 28. Scrierea cuvintelor compuse VII
• Argumente pentru scrierea niciun(ul) (3):
• Într-o situaţie asemănătoare cu succesiunile nici + un(ul) se află şi fiecare,
oarecare, oricine ş.a. şi, respectiv, fie care, oare care, ori cine (între care
se poate intercala uneori adv. numai), care se scriau şi până acum în două
moduri:
• fiecare pron. nehot.: Poate să vină fiecare, dar
• fie care conj. + pron. rel.: Să vină fie care vrea, fie care poate;
• oarecare adj. nehot.: Un oarecare ziarist a făcut această afirmaţie
inexactă, dar
• oare adv. + care pron./adj. rel.: Oare care (ziarist) a făcut această
afirmaţie inexactă?
• oricine pron. nehot.: Poate să vină oricine, dar
• ori cine conj. + pron. rel.: Să vină ori cine vrea, ori cine poate.

• .
 29. Scrierea cuvintelor compuse VIII
• Argumente pentru scrierea niciun(ul) (4):
• Tot atât de normal este să distingem şi între pron./adj.
nedisociabil niciun(ul) şi combinaţiile libere în care nici este
accentuat în frază şi în care se poate intercala, de ex., adv.
măcar:
• niciunul pron. neg. „nimeni”: N-a venit niciunul, dar
• nici unul conj. + pron. nehot.: N-a venit nici unul, nici altul;
N-a venit nici unul, nici celălalt;
• niciun adj. pron. negativ: N-are niciun prieten, dar
• nici un adv. + art. nehot. (El nu e nici un duşman, dar nici un
prieten) sau conj. + num. (Mă confundaţi, eu nu am nici
[măcar] un frate, nici doi/nici mai mulţi).
•
 30. Scrierea cuvintelor compuse IX
•
Argumente pentru scrierea niciun(ul) (5-9):
• 5. Combinaţiile în care apar secvenţele omofone care trebuie scrise în continuare
separat apar mult mai rar decât pron./adj. şi mai ales în structuri binare, în care
un(ul) se opune altui pron. nehot. (altul, celălalt), respectiv altui num. (doi etc.) sau
unei construcţii cu sens numeric (mai mulţi etc.).
• 6. Scrierea niciun(ul) reflectă şi paralelismul cu pron./adj. cu o componenţă relativ
asemănătoare vreun(ul), scris şi până acum într-un cuvânt.
• 7. Grafia niciun prezintă şi avantajul de a corespunde pronunţării adjectivului, care
este [ničun].
• 8. Ea uşurează recunoaşterea de către elevi, în texte scrise, a pron. / adj. în cauză.
• 9. Acestă grafie a fost adoptată şi de noua „Gramatică a Academiei” [1], fiind în
concordanţă cu interpretarea gramaticală dată şi până acum.
• 10. Grafia adoptată respectă şi paralelismul grafic cu celelalte limbi romanice în
care există pronume cu o structură asemănătoare: it. nessuno, sp. ningún.
•
[1] GALR, vol. I, p. 269.
 31. Scrierea locuţiunilor
• Deoarece nu pun alte probleme decât cele generale, precum şi ale
componentelor lor, multe locuţiuni nu au fost incluse în DOOM1 [1] , iar în
DOOM2 s-a adăugat un număr restrâns.
• Se scriu în cuvinte separate, ca şi până acum.
• Ex. de locuţiuni introduse în DOOM2 sau cu modificări: !băgare de seamă
„atenţie”, *chit că, !cu bună ştiinţă, *de bunăvoie „benevol”, *de jur împrejurul, !
de prim rang „de calitatea întâi”; !Doamne fereşte; !Domnia Lui, !Excelenţa Sa, !
Înalt Preasfinţia Voastră, *în ciuda, *în jur „în preajmă”, *în jur de „aproximativ”,
*în jurul, *în locul, !Măria Ta; *până ce, *până să.
• Din punctul de vedere al scrierii ca locuţiuni nu sunt semnificative situaţiile
în care unele elemente din componenţa lor se scriu cu cratimă din motive fonetice
– todeauna (de-a berbeleacul, !dintr-odată) sau acidental, pentru a reda rostirea
lor în tempo rapid (*aşa şi aşa/aşa şi-aşa) – sau pentru că sunt cuvinte compuse (!
de (pe) când Adam-Babadam).

• [1] În DOOM1, locuţiunile substantivale şi cele pronominale sunt interpretate ca

grupuri de cuvinte.
 32. Scrierea grupurilor de cuvinte
• Deoarece nu pun alte probleme decât cele generale, precum şi ale
componentelor lor, multe grupuri de cuvinte – interpretate uneori şi ca locuţiuni –
nu au fost incluse în DOOM1, în DOOM2 adăugâdu-se un număr restrâns.
• Se scriu în cuvinte separate, ca şi până acum.
• Ex. de grupuri introduse în DOOM2 sau cu modificări:
• - !de mâncat (a da de mâncat; De mâncat, aş mânca); !după prânz.
• Dar se scriu într-un cuvânt/cu cratimă compusele cu o structură
asemănătoare: demâncare, demâncat „mâncare”, după-amiază, după-masă „a doua
parte a zilei”.
• - !apă de colonie, *apă minerală, *apă plată, *bună dimineaţa (formulă de
salut), *bună stare „stare bună”.
• Grupurile relativ stabile de cuvinte se deosebesc de cuvintele compuse cu
structură şi componenţă asemănătoare, în care elementele componente nu-şi
păstrează sensul de bază şi nu corespund realităţii denumite şi care se scriu fie cu
cratimă (!bună-dimineaţa „plantă”), fie într-un cuvânt: bunăstare „prosperitate”.
 33. Despărţirea în silabe şi la capăt de
rând [1]
• I. Despărţirea grupurilor de cuvinte

• 1. Pentru păstrarea unităţii lor, nu se despart la sfârşit de rând, ci se trec

integral pe rândul următor !numele proprii de persoane: Abd el-Kader,
Popescu (nu: Abd el-|Kader/Abd el-Ka-|der, Po-pescu/Popes-cu).

• 2. !Se tolerează plasarea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru nume

generice şi a numelor proprii din denumirile unor instituţii, indiferent
de ordine: şi !F.C. |Argeş, !RA |„Monitorul Oficial”, !SC |Severnav SA
(ca şi în scrierea completă: Fotbal|Club|Argeş etc.), ca şi Roman |S.A., SC
Severnav |SA.
•
[1] Atunci când utilizarea cratimei ar putea produce confuzii, ca semn
despărţitor se foloseşte aici, convenţional, bara verticală.
 34. II. Despărţirea cuvintelor la capăt
de rând
• !Regula generală şi obligatorie a despărţirii
cuvintelor la capăt de rând, valabilă atât pentru
despărţirea după pronunţare, cât şi pentru despărţirea
după structură, este interdicţia de a lăsa la sfârşit sau
la început de rând o secvenţă care nu este silabă
(chiar dacă include o vocală propriu-zisă, cum
prevedea DOOM1, care era mai puţin restrictiv).
• Excepţie: grupurile ortografice scrise cu cratimă
(dintr-|un, într-|însa), la care se recomandă însă, pe
cât posibil, evitarea despărţirii.
 35. !Normele actuale [1] prevăd despărţirea la capăt de rând
după pronunţare.

• Este acceptată şi despărţirea după structură, însă cu unele restricţii faţă

de DOOM1.
• Ca urmare, în dicţionar s-a inversat ordinea de preferinţă a celor două
modalităţi de despărţire la capăt de rând pentru cuvintele (semi)analizabile
(compuse sau derivate cu prefixe şi cu unele sufixe): prima este indicată
despărţirea după pronunţare, iar pe locul al doilea despărţirea anumitor
secvenţe după structură.
• Cel care scrie are astfel libertatea, atunci când nu este sigur de structura
morfologică a unui cuvânt, să-l despartă după pronunţare (omo-nim) sau
după structură (om-onim), ori, dacă despărţirea după pronunţare (ca în pos-
tuniversitar) i se pare şocantă, să despartă cuvântul după structură (post-
universitar) sau în alt loc, în funcţie de spaţiu (postu-niversitar, postuni-
versitar, postuniver-sitar, postuniversi-tar).
• [1] Despărţirea după pronunţare prezintă şi avantajul că pentru ea se pot stabili reguli mai
generale decât pentru despărţirea după structură şi în parte formalizabile. Cf. şi Dicţionarul
general de ştiinţe ale limbii, 1997, s.v. silabaţie: „Regulile morfologice nu sunt obligatorii”
[subl. ns. I. V.-R.] .
 36. Nu trebuie trecută pe rândul
următor o singură vocală,
• această despărţire fiind neeconomică (cratima ocupă tot atâta
spaţiu cât şi o literă).
• S-a păstrat recomandarea simetrică din DOOM1 de a se evita
şi lăsarea pe primul rând a unei singure vocale, puţin
elegantă şi putând crea probleme de înţelegere:
• De ex., despărţirea ubicu-u nu are sens;
• este de evitat şi despărţirea u-bicuu, cea mai adecvată fiind
despărţirea ubi-cuu.
• În DOOM2 s-a păstrat totuşi prezentarea din DOOM1, considerându-se că
este util să se pună în evidenţă şi asemenea silabe, dar numai pentru a
consemna structura silabică a cuvântului şi a oferi astfel indicii privind
pronunţarea, respectiv redarea în scris a silabisirii din rostirea sacadată:
absorbţi-e, o-monim, sublini-a, ubicu-u.
 37. Se pot despărţi şi după structură
cuvintele (semi)analizabile:
•
• 1. compuse[1]: !arterios-cleroză/arterio-scleroză, !al-
tundeva/alt-undeva, !des-pre/de-spre, !drep-tunghi/drept-
unghi, !por-tavion/port-avion, !Pronos-port/Prono-sport, !Ro-
mar-ta/Rom-arta; formaţiile cu -onim: !omo-nim/om-onim, !
pa-ro-nim/par-onim, !si-no-nim/sin-onim;
• La compusele care păstrează grafii străine se recomandă
despărţirea după structura din limba de origine: back-hand.
• 2. derivate cu prefixe: !anor-ganic/an-organic, !de-
zechilibru/dez-echilibru, !ine-gal/in-egal, !nes-prijinit/ne-
sprijinit, !nes-tabil/ne-stabil, !nes-trămutat/ne-strămutat, !
pros-cenium/pro-scenium, !su-blinia/sub-linia;
•
[1] Din cuvinte întregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte dintre care cel puţin
unul există independent şi cu un sens care corespunde celui din compus.
38. !Nu se mai admit despărţirile după
structură care
• 1. ar conduce la secvenţe care nu sunt
silabe, ca în
• artr-algie,
• într-ajutorare, nevr-algic
• sau
• 2. ar contraveni pronunţării, ca în
apendic-ectomie [apendičectomie],
laring-ectomie [larinğectomie].
39. !Pentru cuvintele ale căror componente sunt
neînţelese/neproductive în limba română
• se recomandă:
• 1. exclusiv despărţirea după pronunţare:
• !abo-rigen, !abro-ga, !ab-stract,
• !adi-acent,!adop-ta, !ban-crută, !pros-pect, !
su-biect
• sau
• 2. evitarea despărţirii, dacă aceasta ar
presupune lăsarea unei singure litere la sfârşit
de rând: !abrupt, !obiect.
 40. !La cuvintele scrise (obligatoriu sau
facultativ) cu cratimă/linie de pauză
• se admite şi despărţirea la locul cratimei/liniei de pauză,
atunci când spaţiul nu permite evitarea ei. Este vorba de:
• 1. cuvinte compuse/derivate şi locuţiuni: aducere-|
aminte;
• 2. !împrumuturi la care articolul şi desinenţele se leagă
prin cratimă: flash-|ul;
• 3. grupuri ortografice scrise cu cratimă: ducându-|se,
chiar când rezultă secvenţe care nu sunt silabe: dintr-|un
(cazuri în care se recomandă însă evitarea despărţirii);
• 4. cuvinte compuse complexe: americano–|sud-coreean
sau americano–sud-|coreean.
 41. Câteva norme morfologice
1. Adjectivul
• 1.1. La unele adj. neologice se admit la fem. forme cu şi fără
alternanţa o – oa, în ordinea de preferinţă !analoagă/analogă,
!omoloagă/omologă (în timp ce la altele nu admite forme cu
oa: barocă, echivocă).
• 1.2. Adj. care se folosesc numai pentru subst. neutre nu mai
sunt considerate, ca în DOOM1, „neutre[1] , ele având la
sing. formă de !masc., iar la pl. (dacă au pl.), formă de fem.:
(metal) !alcalino-pământos, (barometru) ! aneroid, (foc) !
bengal, (substantiv) ! epicen.
• [1] Cf. şi GALR I, p. 148.
 42. Locuţiuni adverbiale

• Deoarece locuţiunile adverbiale

nu cunosc categoria numărului,
loc. adv.
• !altă dată nu are plural,
• !alte dăţi fiind o locuţiune
distinctă.
 43. Articolul

• 1. Art. hot. enclitic (sing. şi pl.) se leagă cu cratimă:

• 1.1. în împrumuturile a căror finală prezintă deosebiri între scriere
şi pronunţare: !bleu-ul [blö|ul];
• 1.2. în împrumuturile care au finale grafice neobişnuite în limba
română: !dandy-ul (nu dandiul), dandy-i [1]; *gay-ul, gay-i; !hippy-ul,
hippy-i; *party-ul; *playboy-ul, playboy-i; *story-ul, story-uri.
• 2. !Se recomandă ataşarea fără cratimă a art. la împrumuturile – chiar
nedaptate sub alte aspecte – care se termină în litere din alfabetul limbii
române pronunţate ca în româneşte: *gadgetul [gheğetul], *itemul
[itemul], !weekendul [uĭkendul].

• [1] Dar derivatul dandism, nu dandysm.

 44. Numeralul

• !Se acceptă la femininul

nearticulat al numeralului
ordinal întâi postpus
substantivului şi forma întâia:
clasa întâi/!întâia.
 45. Pronumele

• !În construcţia cu prepoziţia de (care şi-a

pierdut sensul partitiv „dintre”,
dobândind sensul „de felul”) + pron.
pos./pers. în gen. , se admite, pe lângă
pl., şi sing.: !un prieten de-al său/ de-ai
săi/de-al lui/de-ai lui.
 46. Substantivul
• 1. Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenenţa de gen se află în una din
următoarele trei situaţii:
• 1.1. cuvinte de genuri diferite specializate pentru sensuri sau domenii diferite:
• numele literelor sunt şi neutre, cele ale sunetelor – numai masc.: !a1 (literă) s. m. sau n,
• *a2 (sunet) s. m.
• !basc2/bască1 „beretă”!basc3 „adaos la îmbrăcăminte”, bască2 „albie; lâna tunsă de pe o oaie;
bluză; vestă”, bască3 „limbă”
• !colind1 „colindat”, colind2/colindă „cântec”
• !virus (de calculator) masc., !virus „ agent patogen” masc./neutru
• zăloagă „semn de carte, capitol”, !zălog1 „arbust”, !zălog2 „garanţie”
• 1.2. ambele admise ca variante literare libere: *item masc. (pl. itemi)//neutru (pl.
*itemuri/iteme)
• 1.3. un singur gen admis în norma academică actuală:
• !astru masc.
• !cleşte masc., cu pl. (doi) cleşti, nu (două) cleşte
• !foarfecă fem.
• mass-media fem. sg. (!~ actuală), cu gen.-dat. art. !mass-mediei (prin intermediul ~)[1]
[1] Împrumutat din engleză, unde numai partea a doua provine, la rândul ei, din latină; cf. forma,
precum şi trecerea unor substantive latineşti neutre pl. la origine la fem. sg., cf. supercilia >
sprânceană.
 47. S-au admis noi singulare
• 1. cele pe care unele subst. fem. cu rădăcina
terminată în -l şi pl. în -e şi le-au creat după modelul
sofa, sofale; cafea, cafele:
• !bretea „fâşie de susţinere la îmbrăcăminte;
ramificaţie rutieră”, !sanda,
• nu bretelă cu aceste sensuri, sandală
• 2. !cârnat, nu cârnaţ [1]
•
[1] Deşi cârnaţ este forma etimologică, cârnat se
explică prin tendinţa distingerii între sg. şi pl.
 48. S-au acceptat noile forme
nearticulate
• pe care şi le-au creat unele
subst. fem. terminate în limba de
origine în -a sau -ia:
• !cariocă
• !leva/levă
• !nutrie
 49. gen.-dat. sg.
• Unele subst. fem. omonime la nom.-ac.
sg. au gen.-dat. sg. diferit:
• !maică1 „călugăriţă”, g.-d. art. maicii, pl.
maici;
• !maică2 „mamă”, g.-d. art.
maicei/maicii/maichii, pl. maice/maici
 50. La unele nume proprii

• s-au admis
variante de
flexiune: !
Ilenei/Ileanei.
 51. La unele subst. fem. şi neutre la care se ezită cu privire la
forma de pl. (la fem. şi de gen.-dat. sg. neart.) – în -e sau -i şi,
respectiv, în -uri/-e –,
• opţiunea normei actuale este una din următoarele:
• 1. ambele forme sunt admise ca variante literare libere, cu preferinţă pentru una
dintre ele (indicată prima în Dicţionar), schimbarea constând în acceptarea
formelor în -i la fem.:
• !coarde/corzi (ca în DOOM1 râpe/râpi)
• !găluşte/găluşti
• !căpşuni [1] „fructe”/căpşune
• !cireşi „fructe”/cireşe
• (NB Nu există decât plurale în -i atât pentru numele de fructe, cât şi pentru cele ale
pomilor sau tufelor corespunzătoare în cazul lui fragi, gutui, lămâi, nuci, piersici,
rodii)
• !coperţi/coperte

• !niveluri/nivele „înălţime, stadiu, treaptă” (ca în DOOM1 tuneluri/tunele)

•
[1] Şi în Îndreptar, căpşună are pluralul căpşuni.
 52. 2. se admite o singură formă de pl.
• la unele subst. fem. (se păstrează monede,
dar se acceptă numai !băşini, !gagici, !
poieni, !remarci, !ţărănci, !ţigănci)
• şi neutre precum !seminare (seminarii
nemaiavând sprijin într-un singular în
-iu).
• NB Formele de pl. şi de gen.-dat. sg. ale multor subst. fem. au evoluat de la desinenţa -e la -i,
pl. ca boale, lampe, limbe, roate, strade, şcoale ş.a. supravieţuind, eventual, numai în expresii
(a băga în boale, a merge ca pe roate), dar fiind înlocuite în uzul general prin boli, lămpi,
limbi, roţi, străzi, şcoli.
 53. La împrumuturile recente
• s-au adoptat soluţii diferite:
• 1. folosirea aceleiaşi forme la sg. şi pl.: !dandy, *gay, !hippy, !peso,
*playboy;
2. încadrarea în modelul substantivelor româneşti, prin formarea pl.:
• 2.1. la masc. – cu desinenţa -i, eventual cu altenanţele fonetice
corespunzătoare: *adidaşi, *bodyguarzi/bodigarzi, *brokeri, *dealeri,
*rackeţi (ca în DOOM1 boşi);
• 2.2. la neutre, în general cu desinenţa -uri, legată
• 2.2.1. direct (fără cratimă) la cuvintele care se termină în
litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în româneşte:
*gadgeturi [gheğeturi], *trenduri [trenduri], !weekenduri [uĭkenduri]);
• 2.2.2. prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă
deosebiri între scriere şi pronunţare (!bleu-uri [blöuri], show-uri [şouri])
sau care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română:
*party-uri, *story-uri.
 54. Verbe

1. S-au modificat unele forme flexionare:

- verbe conjugate cu sau fără -ez, -esc:
• a absolvi, inclusiv cu sensul „a termina un an/o formă de învăţământ”, se
conjugă fără -esc: ! (să) absolv (nu (să) absolvesc);
• a decerna se conjugă cu -ez: (să) ! (să) decernez (nu (să) decern);
- alte modificări punctuale:
• a continua are la ind. şi conj. prez., pers. I sg., forma (eu) (să) !continui
(nu (eu) (să) continuu);
• a mirosi are la ind. prez., pers. a III-a pl., forma !(ei) miros (nu (ei)
miroase)

2. !Formele fără -ră- la ind. m.m.c.p. pl. sunt considerate învechite.

 55. Alte intervenţii în dicţionarul propriu-zis

• 1. S-au adăugat cca 2.500 de cuvinte:

• 1.1. împrumuturi din latină şi din diverse limbi moderne, (re)intrate în uz, majoritatea din engleză:
*advertising, *airbag etc.;
• 1.2. cuvinte existente mai de mult în limba română, dar care, din diverse motive, lipseau din
DOOM1 (unele formate sau devenite uzuale după elaborarea acestuia):
• - substantive: *acvplanare, *aeroambulanţă, *aurolac, *blocstart, *cronofag, *dublu-casetofon,
*electrocasnic, *gastroenterolog, *giardia, *metaloplastie, *neocomunism, *policalificare, *politolog,
*preaderare, *primoinfecţie, *teleconferinţă;
• - adjective: *aeroportuar, *alb-argintiu, *alb-negru, *anglo-normand, *autocopiativ; *heliomarin,
*neoliberal, *proamerican, *sociocultural, inclusiv adjective invariabile ca *extra, *super, *ultra;
• - substantive şi adjective derivate de la nume de locuri româneşti (*albaiulian, *negruvodean), de la nume
de ţări (*srilankez) şi alte derivate care pun probleme (*shakespearian dar, eventual, şi shakespeare-ian);
• - substantive şi adjective reprezentând dublete ale unor cuvinte existente în DOOM1: *compleu „costum”,
*emisie, *frecţie, *mental, *ocluzie, *papua, *repertoar – alături de complet (de judecată), emisiune,
fricţiune, mintal, ocluziune, papuaş, repertoriu;
• - verbe:*a accesa, *a se autoacuza, *a exînscrie, *a tracta;
• - adverbe compuse absente din DOOM1: *alaltăieri-dimineaţă, *mâine-dimineaţă; *azi-mâine;
• - prepoziţia compusă *à la;
• 1.3. cuvinte provenite din abrevieri: *ADN;
• 1.4. nume proprii cu care trebuiau puse în legătură substantive comune înregistrate în dicţionar:
*Acropole faţă de acropolă;
• 1.5. grupuri de cuvinte omofone cu cuvinte compuse: *de sigur, *după masa ..., *fie cum etc.
56. S-au modificat alte recomandări ale
DOOM1 privind:

• 1. scrierea şi/sau pronunţarea unor împrumuturi:

• dumping, antidumping [(anti)damping], nu
[(anti)dumping];
• knockdown [(k)nocdaǔn] şi !knockout [(k)nocaǔt], nu
cnocdaun, cnocaut;
• categoria împrumuturilor de tip englez formate cu
-men: !congresmen, pl. congresmeni; !tenismen, pl.
tenismeni (şi !tenismenă) etc.;
• 2. unele forme flexionare:
• adj., s.f. !vagaboandă, nu vagabondă
 57. s-au admis unele variante literare libere:

• !becisnic/bicisnic • !filosof/filozof şi familia

• !cearşaf/cearceaf • !luminescent /
• !corijent/corigent şi luminiscent şi
familia compusele
• !delco/delcou • !muschetar / muşchetar
• !diseară/deseară • !pieptăn/pieptene
• !fierăstrău/ferăstrău şi • !poliloghie/polologhie
familia • !tumoare/tumoră
 58. S-au eliminat unele forme sau variante,
recomandându-se (numai)

• !acciză, nu acciz • !israelian, nu izraelian

• !astereală, nu astăreală
• !astm, nu astmă
• !azi-noapte, nu as-noapte
• !carafă, nu garafă
• !chermeză, nu chermesă
• !chimioterapie, nu chemoterapie
• !container, nu conteiner
• !crenvurst, nu crenvurşt
• !a dăula, nu a dehula
• !de-a-ndăratelea,
• nu de-a-ndăratele
• !a dispera, nu a despera
• !fiică, nu fiică [fĭică]
• !a fonda, nu a funda
• !lebărvurst, nu lebervurşt
• !luminator, nu luminător
• !machieur, nu şi machior
• !machieuză, nu machieză
• (ca şi cozeur, dizeur, dizeuză)
• !magazioner, nu magaziner
• !marfar, nu mărfar
• !maseur, nu masor
• *maseuză nu maseză
• !mesadă, nu misadă
• !mizilic, nu mezilic
• !motto, nu moto
• !pricomigdală, nu picromigdală
• !zilier, nu ziler
 59. Alte modificări
• 5. s-a admis existenţa la unele nume de plante, animale, dansuri
populare, jocuri ş.a. a formei neart. şi a flexiunii: abrudeanca (dans), !
neart. abrudeancă, g.-d. art. abrudencii;
• 6. s-au considerat formal articulate şi de genul masc. (nu neutru, cum
este cuvântul de bază) numele de plante sau de animale compuse (care nu
pot fi neutre) de tipul !acul-doamnei (plantă), !degeţel-roşu;
• 7. epitetele referitoare la persoane au fost considerate de ambele
genuri, nu numai masc.: !bâlbâilă s. m. şi f.;
• 8. s-a admis existenţa unor forme de sing. la unele nume de popoare
vechi, de specii animale şi vegetale ş.a.: !acantacee;
• 9. s-a considerat că subst. provenite din verbe la supin nu au în
general pl. şi s-au tratat separat locuţiunile formate de la ele:
• ales s. n.; alese (pe ~) loc. adv.;
• 10. s-a schimbat încadrarea lexico-gramaticală a unor cuvinte:
compusele *bun-platnic şi *rău-platnic (considerate, probabil, de autorii
DOOM1 îmbinări libere), !uite devenit interj., nu formă verbală.