Imunitatea și

Alergiile
Stan Andreea Simina
Gavriliu Petronela
Irian Dumitrița
AMGII, B
Cuprins
1 Imunologia
.

2 Sistemul imun

3 Alergia

4 Alergeni
 Imunologia = stiința care studiază funcţia de apãrare a organismului

Imunitate (lat. immiinitas-atis) =

scutire de orice obligaţie;

Anticorp
scutire de impozite).

Antigen

Imunitatea este un fenomen specific, pentru că organismul reacţionează

Ia pătrunderea unui anumit agent patogen sau a unei anumite substanţe
străine (antigen), prin formarea unei substanţe (anticorp) cu acţiune specifică
de neutralizare a agentului patogen sau a substanţei străine, prin unirea
antigenului cu anticorpul.
 DE CE STUDIEM IMUNOLOGIA?
Boli infecţioase
Mecanisme patogenice
Vaccinuri

Boli produse prin dereglarea sistemului imun

ALERGIA: Răspuns imun faţă de materiale inofensive, ex: ASTM
AUTOIMUNITATEA: Răspuns anti-self, ex: SCLEROZA MULTIPLĂ
REJETUL GREFEI: Răspuns imun faţă de ţesutul transplantat
IMUNODEFICIENŢA: Răspuns imun deficitar, ex: SCID, XL-ID

Manevrarea imunităţii în scop terapeutic

IMUNOSUPRESIA: Tratment al bolilor autoimune
IMUNOREGLAREA: Intervenţii imunoterapeutice (vaccinuri…)
Sistemul imun
I. ORGANE LIMFOIDE
1. Primare: timus, maduva osoasa
2. Secundare: splina, ganglioni limfatici, apendice,
amigdale, placi Peyer

II. CELULE
1. Granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile
2. Monocite, macrofage, celule dendritice
3. Limfocite: T, B, NK

III. MOLECULE
1. Imunoglobuline: M, G, A, E, D
2. Alte molecule: sistemul complement, citokine, etc.
Efectele sistemului imun

Pozitive:

Protecţie anti non-self

Eliminarea selfului alterat

Negative:

Discomfort (inflamaţie)

Afectarea selfului (autoimunitate)
.
 Elementele necesare pentru
împiedicarea pătrunderii agentului
patogen în corp sunt

1. Barierele mecanice şi fiziologice sunt

compuse din piele, mucoase, saliva, sucul
gastric, enzimele intestinale
2. Bariera celulară din sânge şi ţesuturi
compuse din: celulele neutrofile
granulocite, limfocitele T şi B, moncite,
macrofage, care fagocitează agentul
patogen.
3. Bariera umorală - anticorpii acestea nu se
pot deplasa activ ca şi celulele din sistemul
de apărare ci ele sunt transportate pasiv de
curentul sanguin şi limfatic fiind constituite
din molecule proteice care se fixează pe
membrana celulară a agentului patogen,
care va fi inactivat şi distrus.
Apărarea nespecifică (înnăscută) , dobândita la naștere si
include: Apararea specifica (dobândită) se
 structuri si mecanisme cu rol protector (tegumente, mucoase, dezvolta in timpul vietii individului, ca urmare a
enzime din secretii exocrine – lizozimul, bactericidina), unui proces secvential deosebit de complex,
 pH-ul secretiei gastrice, cunoscut sub numele de raspuns imun.
 temperatura corpului ce ofera conditii precare de dezvoltare unor
microorganisme,
 presiunea mare a O2 in alveolele pulmonare ce inhiba dezvoltarea
germenilor anaerobi,
 nivelul cortizolemiei ce influenteaza raspunsul inflamator si
rezistenta la infectii.
 mecanismele fagocitoză, realizat de celulele macrofage, limfocite
şi neutrofile granulocite care recunosc cu receptorii celulari,
agentul patogen pătruns în corp. Alarma este declanşată şi
răspândită şi de alte celule numite celule mesagere, la locul de
fagocitoză apar fenomene specifice unei inflamaţii „calor, rubor,
dolor” (febră, roşeaţă şi durere).

Acest tip apărare este susținut de limfocitele

„T” şi „B” care au capacitatea de reţine, de a
memora caracterele agentului patogen,
putându-l recunoaşte la un contact nou .
Etapele răspunsului imun.
Patrunderea unui microorganism in organism determina initierea raspunsului imun.
1. Antigenul este preluat de celulele prezentatoare de antigen (CPA), care au rolul de a prezenta pe
suprafata lor antigenul sau fragmente rezultate din procesarea acestuia, recunoscute de un numar
redus de limfocite.
2. Aceste limfocite sufera un proces de proliferare si diferentiere controlat de CPA si subpopulatii de
celule T (T helper).
3. In final, apar molecule efectoare (anticorpi) sau/si celule efectoare specifice (celule care direct sau
indirect, elimina agentul infectios).

Caracteristicile răspunsului imun

Memoria
Specificitatea
imună
 Alergia – sensibilitatea şi reactivitatea crescută a organismului la
substanţele de natura antigenică şi haptenică care au la bază reacţii antigene t
imune asociate cu leziuni

alergene
Alergia = imunitate + leziuni ext

Substanţele
imunogene
care
provoacă
alergia –
Substanţele alergene
imunogene
care provoacă
imunitate –
antigene;
Reacţii alergice tip imediat – au la bază imunitate Reacţii alergice tip întârziat – au la bază
umorală imunitate celulară
(Alergen + Anticorp + Complement) Tipul IV – (alergen + limfocite T
sensibilizate)
Tipul I – reacţii anafilactice –
(Alergen liber + Anticorpi fixaţi +
Complement)

Tipul II – reacţii citotoxice (citolitice)

(Alergen fixat + Anticorpi liberi +
Complement)

Tipul III – reacţii cu imunocomplecşi circulanţi )

(Alergen liber + Anticorpi liberi +
Complement)

Tipul V – reacţii mediate prin receptori

(receptori celulari + anticorpi liberi = efect
stimulator sau blocant)
IMUNITATE  ALERGIE

1.Reacţia organismului la inocularea 1.Reacţia organismului la inocularea

antigenului antigenului (alergenului)
2. Este efectuată de sistemul imun  2.Este efectuată de sistemul imun
3. Celuilele participante: celulele 3.Celuilele participante: celulele
prezentatoare de antigen, limfocitele T, B prezentatoare de antigen, limfocitele T,B
4. Efectorii finali: IgG, IgM, IgA, 4. Efectorii finali: IgG,IgM, IgE,
limfocitele T limfocitele T
5.  Mediatorii imunităţii - prezenţi 5. Mediatorii imunităţii – prezenţi
6. Mediatorii inflamaţiei - prezenţi în 6. Mediatorii inflamaţiei: prezenţi în
cantităţi subpragale   cantităţi excesive
7. Inflamaţie subpragală (subclinică) 7. Inflamaţie hiperergică (manifestă)
8. leziuni celulare - lipsa
9. manifestări clinice  - lipsa 8. Leziuni celulare grave
10. Consecinţele finale: eliminarea 9. Manifestări clinice grave, fatale
antigenului, restabilirea homeostaziei 10. Consecinţele finale: leziuni celulare,
antigenice, imunitate   reacţii generale, moartea