SSM – Substanțe periculoase

Student – Raicu Nicolae

 Substanțe periculoase
• Orice substanță lichidă,gazoasă sau
solida care prezintă un risc pentru
sanatatea sau securitatea lucratorilor –
sunt prezente in aproape toate locurile
de muncă. In Europa, milioane de
lucrători vin in contact cu agenți chimici
și biologici care le pot afecta sănătatea.
• De fapt, in anul 2015, 17% dintre
lucrătorii din UE au raportat ca au fost
expuși la produse sau substanțe timp de
cel putin un sfert din programul lor de
lucru, o proporție care practic nu s-a
schimbat din anul 2000, iar 15% dintre
lucrători au raportat ca inhaleaza
fum,vapori,pulbere sau praf la locul de
munca.
• In prezent, unele substanțe extrem de
periculoase precum azbestul sau
bifenilii policlorurati (PCB) – sunt
interzise sau se află sub supraveghere
strictă.
 Riscurile pentru sănătate
• Alergiile
• Bolile de piele
• Cancerele
• Problemele de reproducere si malformațiile
congenitale
• Bolile respiratorii
• Otrăvirea
Unele Substanțe periculoase prezintă riscuri de
siguranță cum ar fi riscul de incendiu, explozie
sau sufocare.
Agenții biologici

• Bacteriile, virusurile, ciupercile si

Paraziții sunt prezenți in multe sectoare. De
obicei, aceștia sunt invizibili, ceea ce inseamna
că riscurile pe care le prezinta ar putea fi trecute
cu vederea. Lucrătorii din anumite sectoare se
confrunta in mod deosebit cu pericolul
expunderii la agenti biologici nocivi:
sănătate,agricultură,servicii veterinare,curațenie
si întreținere, canalizare si gestionarea
deșeurilor.
 Riscurile emergente
• Noile tehnologii, sectoarele aflate în expansiune și
schimbările în modul de organizare a muncii pot duce la
creșterea riscului de vătămare aferent agenților biologici sau
chimici În sectorul mediului, de exemplu, tehnologiile
inovatoare pot implica riscuri insuficient înțelese. Pentru a
da un alt exemplu, tot mai mulți lucrători sunt expuși la
substanțe periculoase în sectorul serviciilor, cum ar fi
asistența la domiciliu și gestionarea deșeurilor, unde
expunerile variază, însă gradul de conștientizare a
pericolelor implicate este scăzut. Mai mult ca niciodată, este
vital ca angajatorii și lucrătorii să înțeleagă riscurile
potențiale și să ia măsuri preventive.
 Masuri preventive si gestionarea
substantelor periculoase
• Pentru a asigura protecția lucrătorilor împotriva substanțelor periculoase,
primul pas este efectuarea unei evaluări a riscurilor. Apoi, trebuie să se ia
măsuri în vederea eliminării sau reducerii cât mai mult posibil a riscurilor. La
final, trebuie să se monitorizeze periodic situația și să se evalueze eficacitatea
măsurilor adoptate.
• Statele membre, precum și EU-OSHA au elaborat o serie de modele pentru a
ajuta întreprinderile mici și mijlocii să efectueze evaluarea riscurilor. 
Instrumentul electronic Substanțe periculoase   oferă angajatorilor asistența și
recomandările necesare pentru gestionarea eficace a substanțelor periculoase la
locul de muncă. O bază de date cu instrumente practice și ghiduri conține
măsuri practice pentru locurile de muncă, precum ghiduri privind evaluarea
riscului și modul de înlocuire sau de eliminare a utilizării substan țelor
periculoase, studii de caz și o varietate de instrumente.
• De asemenea, angajatorii trebuie să țină seama de toate categoriile vulnerabile ,
cum ar fi lucrătorii tineri, femeile gravide sau care alăptează, pentru care legea
impune o protecție specială. În plus, trebuie luate în considerare și alte categorii
de lucrători, precum lucrătorii migranți, personalul neinstruit sau
neexperimentat și contractanții, precum agenții responsabili cu cură țenia, iar
măsurile preventive trebuie personalizate în funcție de nevoile acestora.
 Ierarhia de prevenire
• Eliminarea și înlocuirea se află în vârful ierarhiei măsurilor de
control. În măsura posibilului, eliminați utilizarea substanțelor
periculoase prin schimbarea procesului sau a produsului în care
se utilizează substanța.
• Dacă eliminarea nu este posibilă, înlocuiți substanța periculoasă
cu una nepericuloasă sau mai puțin periculoasă.
• Dacă o substanță sau un proces nu poate fi eliminat sau
substituit, expunerea poate fi prevenită sau redusă prin soluții
tehnice sau organizatorice. Ele cuprind, de exemplu, controlul
emisiilor la sursă (sistem închis sau sistem local de ventilație de
evacuare) sau reducerea numărului de lucrători expuși la
substanța periculoasă și a duratei și a intensității expunerii.
• Conform legii, utilizarea 
echipamentului individual de protecție  este ultima soluție la
care se apelează în situațiile în care expunerea nu poate fi
controlată corespunzător prin alte mijloace.
 Buna comunicare
• Pentru garantarea siguranței lucrătorilor, aceștia trebuie să fie
informați cu privire la:
• rezultatele evaluării riscurilor efectuate de angajator;
• pericolele la care sunt expuși și modul în care pot fi afecta ți;
• acțiunile pe care trebuie să le întreprindă pentru siguranța lor și
a celorlalți lucrători;
• procedura care trebuie urmată pentru a verifica și detecta
posibilele probleme;
• persoana căreia trebuie să îi raporteze eventualele probleme;
• rezultatele tuturor acțiunilor de monitorizare a expunerii sau de
supraveghere a stării de sănătate;
• măsurile preventive care trebuie luate în cazul lucrărilor de
mentenanță;
• primul ajutor și procedurile în caz de urgență.
 Cancerigene
• Există numeroase substanțe periculoase clasificate drept  cancerigene  la
care lucrătorii pot fi expuși. Unele sunt 
generate chiar de procesele de lucru .
• În UE există dispoziții specifice pentru protecția lucrătorilor. Conform 
Directivei privind agenții cancerigeni, angajatorii trebuie să evalueze și
să evite sau să minimizeze expunerea la substanțele cancerigene sau
mutagene. Pe lângă aplicarea ierarhiei de măsuri preventive:
• Aceștia vor înlocui un agent cancerigen sau mutagen, în măsura în care
este posibil din punct de vedere tehnic, cu o substanță, un amestec sau
un proces nepericulos (nepericuloasă) sau mai puțin periculos
(periculoasă).
• Dacă acest lucru nu este posibil, aceștia se vor asigura că agentul
cancerigen sau mutagen este, în măsura în care este posibil din punct
de vedere tehnic, produs și utilizat într-un sistem închis.
• Atunci când un sistem închis nu este posibil din punct de vedere
tehnic, angajatorii vor reduce expunerea la minimul posibil din punct
de vedere tehnic, limitând cantitățile și reducând cât mai mult posibil
numărul de lucrători expuși.
 În plus, angajatorii trebuie:
• să delimiteze zonele cu risc și să utilizeze indicatoarele de
avertizare și de siguranță corespunzătoare;
• să elaboreze procese de lucru pentru reducerea la minimum a
deversării substanțelor;
• să evacueze agenții cancerigeni sau mutageni la sursă, dar să
respecte mediul;
• să folosească procedurile de măsurare corespunzătoare (în
special pentru detectarea timpurie a expunerilor anormale
cauzate de un eveniment neprevăzut sau de un accident);
• să folosească măsuri de protecție individuală dacă măsurile de
protecție colectivă nu sunt suficiente;
• să impună măsuri de igienă (curățare regulată);
• să elaboreze planuri de urgență;
• să utilizeze recipiente etanșe etichetate în mod clar și vizibil
pentru depozitarea, manipularea, transportul și eliminarea
deșeurilor.
 Garanții juridice
• Regulamentul REACH și Regulamentul CLP le impun
producătorilor și furnizorilor de produse chimice să se asigure
că sunt furnizate etichete de siguranță, pictograme de pericol și
fișe cu date de securitate standardizate. Acestea oferă informa ții
despre proprietățile substanțelor și pericolele asociate acestora,
precum și indicații privind depozitarea, manipularea și
prevenirea riscurilor. Alte regulamente și linii directoare
cuprind aspecte specifice precum producția, furnizarea,
transportul și etichetarea substanțelor periculoase, acestea fiind
adesea relevante și pentru locul de muncă.
• Regulamentele UE privind securitatea și sănătatea în muncă
sunt încorporate în legislația națională, dar statele membre au
dreptul de a include dispoziții suplimentare sau mai stricte
pentru protecția lucrătorilor. Prin urmare, este important ca
întreprinderile să verifice legislația specifică din fiecare țară în
cauză.