Mediul geografic al

calotelor glaciare
Colegiul Economic
“Delta Dunarii”

Eleva: Mihailov Adela-Mihaela

Prof.: Albaceanu Gherghina
Clasa: aXI-a A
 Mediul geografic

Mediul geografic reprezintă un macrosistem

alcătuit din mai multe componente (relief,
apă, aer, sol, vieţuitoare, inclusiv omul cu
activităţile sale) între care s-au statornicit
relaţii multiple de natură spaţială,
temporală, cauzală, evolutivă şi care se
oferă observaţiei prin peisaje.
 Mediul calotelor glaciare

In spatiul dintre 70° si 90° lat. se desfasoara intinderi de gheata in

Antarctica, Groenlanda si numeroase insule, precum cele din
Arhipelagul Nord-Canadian si partile inalte din Insulele Svalbard,
Vranghel, Franz Joseph, Novaia Zemlia acoperite cu mici calote de
gheata.
Climatul polar se defineste prin variatii termice in limitele
temperaturilor negative si prin permanenta frigului.
De altfel, temperaturile minime absolute au coborat sub -90° C, la
statiunea Vostok.
Ca urmare a climatului extrem de aspru, uscatul si oceanul sunt
acoperite de mase intinse de gheata.
La periferia teritoriilor acoperite cu gheata, de-a lungul liniei
tarmului, exista asezari umane in insulele Svalbard, Groenlanda
si in cele din Arhipelagul Regina Elisabeta.Astfel, in partea de
nord-est a insulei Ellesmer, se afla cel mai nordic punct locuit
permanent, la 81°31’ latitudine, numit Allert Point.

Mediul polar este situat in jurul Regiunile polare:

Polului Nord (Oceanul Arctic si
*polul nord
teritoriile din jurul sau:
nordul Canadei, Alaska, insula *polul sud
Groenlanda, extremitatea nordica
a Eurasiei).
 Temperaturi si
precipitatii
Mediul polar glaciar se afla în Groenlanda, în
insulele din Oceanul Arctic şi în Antarctica, fiind cel
mai rece de pe Pamant. Temperaturile medii lunare
sunt negative, valorile cele mai scazute fiind
înregistrate la statia Vostok (-88,30 C) în Antarctica;
doar în sezonul de vara, în unele zile, temperaturile
devin pozitive, provocand o slaba topire a zapezii şi
sunt caracterizate printr-o iluminare prelungita, iar
„noptile polare", cand lipseste total radiatia solara,
sunt extrem de geroase. Ca urmare, precipitatiile sunt
numai sub forma de zapada care, prin tasare, se
transforma în mase de gheata ce ating în Antarctica si
Groenlanda grosimi de la câteva sute de metri la peste
2.000 m. Uneori, deasupra ghetarilor se ridica creste si
varfuri de munti pe versanţii carora, în scurtul sezon
de vara, se dezvolta cateva specii de licheni, muschi etc.
 Fauna
• Fauna este redusa si reprezentata
de unele specii de pasari, morse,
ursi polari, în tinuturile arctice, si
pinguini, în Antarctica.
 Solul
Solul este compus în majoritate din
gheaţă.
Solul ce se află sub gheaţă este
format
din roci metamorfice, acoperite de
sedimente din perioadele geologice
Cretacic şi Permian.
 Locuitorii
În zona arctica traiesc eschimosii, ale caror asezari rurale
se numesc igluuri; laponii care migreaza catre orasele
limitrofe zonei si iakuti, care au asezari bine definite.
Locuitorii se îndeletnicesc cu pescuitul, vânatul,
exploatarea petrolului, carbunelui, uraniului si aurului
(Alaska, Rusia). Asezarile omenesti sunt putine, si doar în
tinuturile arc­tice, în Antarctica exista mai multe statiuni
de cercetari stiintifice apartinând Rusiei, S.U.A.,
Australiei, Marii Britanii. Peisajul antropic s-a diversificat
prin
aparitia de baze militare, centre miniere, aerodromuri.
Prin utilizarea spatiului aerian arctic se scurteaza
distantele dintre regiuni.
Ghetarii
Ghetarul de la
Scarisoara
 Ghetarul de la Scarisoara
• Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de
zapada - primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri.
Aici se afla (sub forma unui impresionant portal masurand 24m
inaltime si 17m inaltime) intrarea propriu-zisa in pestera.
Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece
pestera reprezinta in fapt o incapere unica cu o dezvoltare
totala de 700m. Aproximativ in mijlocul acestei incaperi se afla
un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care
dainuie in pestera de peste 4000 de ani. Fata superioara a
blocului (3000 mp) formeaza podeaua Salii Mari. In latura
opusa intrarii acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de
gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala, denumita
Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata,
intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate
sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din
fundul avenului asemeni unor gigantice luminari aprinse.
Biserica incheie zona turistica clasica din interiorul pesterii,
restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica.
GHETARII DIN
GROENLANDA
 Ghetarii din Groenlanda
Ocupa o suprafata de cca. 1.686.400 kmp, de 8 ori mai putin decat
calota antarctica. Miscarea este determinata de presiunea creata de gheata
continentala din partea centrala.
Platoul de gheata groenlandez cuprinde doua bolti imense: bolta de
nord cu o foarte larga desfasurare si bolta de sud mai restransa. Ambele
trec peste altitudinea de 3000 m si sunt drenate de adevarate fluvii de
gheata, acestea fiind principalele furnizoare de iceberguri din Groenlanda.
Pana la o departare de 100 km de linia coastei se intalnesc intinderi
destul de mari acoperite cu un praf transportat de vant din fasia libera
neacoperita de ghetari, praf care absoarbe razele solare si face gheata sa se
topeasca chiar si cand temperatura aerului este sub 0°C, producand gauri
care ajung pana la 60 cm.
Desi Groenlanda pare un tot unitar, monoton, prezinta mai multe
aspecte variate. Partea cea mai spectaculoasa a acestui camp de gheata
care coboara spre margini este abrupta si se termina spre mare ca un zid.
Sunt forme fara nici o stabilitate, ele se schimba dupa cum le incalzeste
soarele.
GHETARII DIN
ARCTICA USCATA
 Ghetarii din Arctica
Uscata
In regiunea arida, pe paralela de 80° latitudine nordica, linia
firnului se situeaza catre 1000 m, corespunzand izotermei anuale
de -21° si a lunii cea mai calda de -1°. Aici se intalneste un tip
specific de ghetar, precipitatiile fiind mai mici de 150 mm.Gheata
este furnizata prin excesul acumularii din zona inalta. Nici un ghetar
nu se poate forma sub izoterma de 0° pentru luna iulie, cu zapada asa
de putina , numai frigurile extreme permit existenta unor astfel de ghetari.
GHETARII DIN ARCTICA
RELATIV UMEDA
 Ghetarii din Arctica
relativ umeda

Se gasesc pe coasta vestica a Groenlandei si

sunt independenti de platoul de gheata
groenlandez. Linia firnului este situata intre
400 si 1000 m altitudine, in medie la 800 m.
GHETARII MONTANI
 Ghetarii montani
Se formează la altitudini mari, unde temperatura în cursul anului este
sub 0 grade C.
Gheţarii de vale sunt forme de relief mai mici. Ei sunt mase de gheaţă
care se deplasează încet în josul văilor montane. La capul multor
gheţari montani este un bazin, numit zonă de acumulare, unde
zăpada se comprimă şi se transformă în gheaţă. Când bazinul se
umple, gheaţa se revarsă peste marginea bazinului şi începe să curgă.
În timpul mişcării suprafaţa gheţarului crapă şi formează crăpături
numite crevase. Unele crevase apar pe părţile laterale ale gheţarilor
deoarece gheaţa din centru se deplasează mai repede decât la margini.
Când un strat de roci mai dure, rezistente scimbă unghiul de înclinare
al pantei, gheţarul se sfarmă, creând o masă de crevase care se
intersectează, creste şi culmi de gheaţă. Aceste zone se numesc cascade
de gheaţă.
Cei mai mari gheţari montani se găsesc în peninsula Alaska (din
America de Nord), în munţii Himalaya, Hindukuş (din Asia), Pamir,
Alpi, Caucaz, Karakorum, Anzi, Cordilieri s.a.
 Gheţarii montani sunt de mai multa
tipuri, în funcţie de gradul lor de
•
dezvoltare:
Cei mai mici sunt gheţarii de circ (sau pirineeni); ei nu au
limbă, deoarece zăpada căzută, pe de o parte, şi gheaţa
Hindukush
topită, pe de altă parte, sunt aproximativ egale cantitativ;
se găsesc situaţi în apropierea limitei zăpezilor persistente,
ca de exemplu cei din Pirinei.
• Gheţarii alpini - au o limită glaciară bine dezvoltată, ce
coboară mult sub linia zăpezilor (gheţarii din munţii Alpi,
Atlas); Hindukush
• Gheţarii himalayeni - sau gheţarii compuşi se formează prin
confluenţa mai multor limbi glaciare foarte alungite,
atingînd uneori 50 km, neavînd un circ propriu-zis
(gheţarii din ţările muntoase Himalaya, Pamir,
Karakorum, Han-Tengri, Hindukush ş.a.);

Himalaya
 Ghetari “caciula”
Ararat

Mai des se formează pe vîrfurile munţilor

de origine vulcanică (gheţarii de pe munţii
Ararat, Kilimanjaro ş.a.).

Kilimanjaro
• Cel mai mare gheţar alpin
este gheţarul Fedcenko din
Ţara muntoasă Pamir cu
lungimea de 77 km,
grosimea 700-1000 m, iar
cei mai lungi este gheţarul
Habarrd de pe munţii
Alaska – 145 km.
Gheţarul
Fedcenko
•Învelişul de gheaţă are o mare
însemnătate pentru învelişul
geografic şi existenţa vieţii pe
planetă. El participă la reglarea
condiţiilor climatice, asigură
circulaţia atmosferei, influenţează
asupra regimului termic şi hidric,
participă la regionarea lumii
organice. Gheţarii sunt o sursă
principală de apă potabilă, iar cei
alpini servesc drept izvoare de apă
pentru multe fluvii şi rîuri (Galben,
Albastru, Amudaria…).
 Câteva date despre
gheţari şi calote glaciare
•Gheaţa permanentă acoperă 10-11% din
suprafaţa Globului.
•Daca toţi gheţarii s-ar topi astăzi,
nivelul apei oceanelor s-ar ridica cu cca.
70 m. (Sursa: Centrul Naţional de Date
despre Zăpadă şi Gheaţă din SUA -
National Snow and Ice Data Center -
NSIDC)
•În timpul ultimei ere glaciare, nivelul
mărilor era cu 122 de metri mai scăzut
decât în ziua de azi şi gheţarii
acopereau aproximativ o treime din
suprafaţa continentală.
•În timpul ultimei perioade mai calde,
acum 125.000 de ani, nivelul mărilor era
cu 5.5 metri mai ridicat decât astăzi,
iar acum 3 milioane de ani nivelul
acestora ar fi putut fi cu 50 metri mai
ridicat.
Ghetar
de calota
Ghetar
alpin
Atanasoff
Nunatak
Renier
Point
SCULPTURĂ… ÎN APĂ!
Iceberg-urile
 Iceberg-urile

Icebergurile sunt parti rupte dintr-un ghetar sau

dintr-un bloc de gheata, care plutesc pe apa. Pot avea
diferite forme si pot atinge dimensiuni uriase. In
1988, un iceberg de marimea Belgiei a fost intalnit in
Antarctica. Icebergurile se distrug treptat si se topesc
cand ajung in ape mai calde, dar chiar si celor mai
mici le trebuie doi ani sau trei ani ca sa se topeasca.
Polul Nord
 Polul Nord a devenit o insula

Incalzirea globala a facut posibil

indepartarea Arcticii de continentele alaturate.
La Polul Nord se află un ocean îngheţat, numit
Oceanul Arctic. Datorită încălzirii globale, an
de an, suprafaţa de gheaţă scade, în detrimentul
oceanului lichid. Iarna au loc depuneri noi de
gheaţă, dar încă şi mai multă gheaţă se topeşte
vara. Ciclul se repetă deja de trei decenii, an de
an suprafaţa acoperită de gheaţă devenind tot şi
tot mai mică.
Polul Sud
 Polul Sud
• Polul Sud este partea cea mai sudica a planetei noastre
terestre pe continentul Antarctica sau în apropierea
continentului.
• Polul Sud se formeaza prin procesul de rotatie a globului
pamântesc, fiind asezat pe axa de rotatie a acestuia având
coordonatele geografice 90° latitudine sudica, fiind situat pe
continentul Antarcticii, într-o regiune înghetata tot timpul
anului (gheata vesnica), cu altitudinea de 2.800 m. Primul
care a atins polul acesta, fiind într-o expeditie de cercetare, a
fost Roald Amundsen împreuna cu echipa lui de exploratori, la
data de 14decembrie 1911. Concurentul lui Amundsen Robert Falcon Scott
atinge telul cu o luna mai târziu. Pe drumul de întoarcere
Scott si echipa lui mor din cauza foamei si frigului.
 Bibliografie

• Revista “Terra magazin” nr.12 din 2008.

• Revista “Atlas-intreaga lume la dispozitia
ta” –editura DeAGOSTINI HELLAS SRL
nr. 3, 7 si 8.
• www.wikipedia.ro
• www.e-referate.ro