Teste electrocardiografice

Boala coronariana
ISCHEMIA MIOCARDICA
Definiţie:
Ischemia miocardică este consecinţa dezechilibrului dintre necesarul (consumul) şi
aportul (oferta) miocardic de oxigen, asigurat prin perfuzia arterială coronariană.

Aportul miocardic de oxigen depinde de:

 Starea arterelor coronare;

 Gradul de saturare cu oxigen a sângelui arterial;
 Caracterele reologice ale sângelui.

Consumul miocardic de oxigen este dictat de:

 Statusul metabolic;
 Frecvenţa cardiacă;
 Statusul neuro-umoral.
Definitie
Boala coronarianã stabilã se caracterizeazã prin
episoade de dezechilibru reversibil între necesarul si
aportul de oxigen la nivel miocardic, atribuite
ischemiei sau hipoxiei, induse de exercitiu fizic, emotii
sau stres, care sunt reproductibile, dar care pot apãrea
si spontan.
Aceste episoade de ischemie/hipoxie sunt frecvent
exprimate prin durere toracicã tranzitorie (anginã
pectoralã).
Angina de repaus cauzatã de vasospasm coronarian
este încadratã în spectrul bolii coronariane stabile
Caracteristici
Prezentare clinica
Tabloul clinic:
Durerea anginoasă:
 Caracter (descriere subiectivă): durerea este descrisă de pacienţi ca având
intensitate extremă, caracter lacinant, sfâşietor, alteori este percepută ca o
senzaţie de presiune, apăsare, sufocare;
 Sediu: mediosternal sau la nivelul hemitoracelui stâng;
 Iradiere: clasic iradierea se face pe marginea cubitală a antebraţului stâng, în
ultimele două degete, dar durerea poate iradia în umăr sau ambii umeri, dorsal,
în mandibulă;
 Durată: scurtă, de ordinul a câteva minute (sub 15 min);
 Condiţii declanşatoare: efortul fizic, stresul, frigul, mesele copioase, actul
sexual;
 Condiţii de dispariţie: încetarea efortului duce la dispariţia durerii în câteva
minute;
 Proba terapeutică la Nitroglicerină: administrarea s.l. de Nitroglicerină
determină dispariţia durerii anginoase în 1-3 min.
 Fenomene neurovegetative de însoţire: transpiraţii, anxietate, dispnee.
 ATEROSCLEROZA CORONARIANĂ:
Leziunea anatomopatologică fundamentală = placa
Lumen
de aterom.
Intimă
 Structura plăcii de aterom;
 În fazele incipiente ale aterosclerozei Medie
colesterolul se adună în zona intimei, apărând ca Adventice
depozite de grăsime (striuri lipidice – Figura 2).
Ulterior depozitele de colesterol se depun sub formă
Figura 1 - Arteră sănătoasă
de plăci cu conţinut lipidic şi cu un strat extern
fibros. Placa de aterom îngustează lumenul arterei şi
reduce gluxul sangvin vascular (Figura 3). Dacă este
vorba de o arteră coronară apare angina pectorală.
Placa se dezvoltă în continuare şi interferă
semnificativ cu fluxul sangvin, putând conduce la
obstruarea completă a arterei. Placa de aterom se
poate complica: se rupe şi eliberează conţinutul în
arteră. Se formează un tromb care obstruează Figura 2 – Depozite de grăsime (striuri
complet vasul (Figura 4). Dacă artera irigă inima lipidice)
apare infarctul miocardic acut; dacă irigă creierul
apare accidentul vascular cerebral
Placa se dezvoltă în continuare
şi interferă semnificativ cu
fluxul sangvin, putând conduce
la obstruarea completă a
arterei. Placa de aterom se
poate complica: se rupe şi
Figura 3 – Placa stabilă de aterom
eliberează conţinutul în arteră.
Se formează un tromb care
obstruează complet vasul
(Figura 4). Dacă artera irigă
inima apare infarctul miocardic
acut; dacă irigă creierul apare
accidentul vascular cerebral. Figura 4 – Placa complicată de aterom
Definiţia infarctului miocardic acut
Termenul de infarct miocardic ar trebui folosit când
existã dovada necrozei miocardice într-un context
clinic sugestiv pentru ischemie miocardicã. În aceste
condiþii prezenþa oricãruia din urmãtoarele criterii
stabileºte diagnosticul de infarct miocardic:
Definitia infarctului miocardic acut
 Dinamicã enzimaticã a biomarkerilor cardiaci [(preferabil
troponina (Tn)] cu cel puþin o unitate deasupra percentilei 99 a
limitei superioare de referinþã alãturi de cel puþin unul din
urmãtoarele criterii:
 Simptome de ischemie miocardicã
 Noi modificãri de segment ST-T sau BRS nou apãrut
 Apariþia de unde Q patologice pe ECG
 Dovada imagisticã a unei pierderi noi de miocard viabil sau
apariþia unei noi regiuni cu anomalie de cineticã segmentarã
 Identificarea trombului intracoronarian proaspãt la
coronarografie ºi/sau la autopsie.
Definitia infarctului miocardic acut
Moartea cardiacã însoþitã de simptome sugestive de ischemie miocardicã si
modificãri ECG de tip ischemic presupune a fi noi sau de BRS nou apãrut, în
condiþiile în care decesul a survenit înainte de prelevarea de biomarkeri serici sau
înainte de apariþia acestora în sânge.
 IM asociat procedurilor coronariene percutanate (PCI) este arbitrar definit prin
cresterea valorilor Tn (peste 5 ori comparativ cu percentila 99 a LRS) la pacienþii
cu valori de bazã normale ( a 99 a percentilã a LRS) sau o creºtere a valorilor Tn
>20% în cazul în care valorile de referinþã sunt crescute, stabile sau în scãdere. În
plus existã fie (i) simptome sugestive de ischemie miocardicã sau (ii) noi
modificãri ischemice ECG sau (iii) rezultate angiografice compatibile cu o
complicaþie proceduralã sa (iv) probe imagistice care demonstreazã noi pierderi
de miocard viabil sau noi tulburãri de cineticã segmentarã.
 Infarctul miocardic asociat trombozei intrastent este definit atunci când este
depistat prin angiografie coronarianã sau la autopsie determinând ischemia
miocardicã cu crestere si / sau scãderea biomarkerilor cardiaci cu cel puþin o
valoare peste a 99a percentilã a LRS.
Explorări electrocardiografice:
 Electrocardiograma de repaus;
 Testele de stres electrocardiografice;
 Monitorizarea electrocardiografică Holter.
Electrocardiograma
Electrocardiograma
Electrocardiograma (ECG) este o explorare neinvazivă
care permite înregistrarea grafică a activităţii electrice
a inimii.
Impulsurile electrice generate în timpul ciclului
cardiac sunt conduse la suprafaţa corpului, unde pot fi
detectate de electrozii plasaţi la nivelul membrelor şi
toracelui.
Electrocardiograma
Zonele în care urmează a fi plasaţi electrozii se
degresează cu alcool. Poate fi necesară raderea
pilozităţii toracice abundente. Pe electrozi se aplică un
gel care permite buna conducere a semnalului electric.
Electrocardiograma
Se aplică electrozii
pentru derivaţiile
membrelor: roşu –
membru superior drept;
negru- membru inferior
drept; verde – membru
inferior stâng şi galben –
membru superior stâng.
Electrocardiograma
Plasarea electrozilor pentru înregistrarea derivaţiilor
precordiale se face astfel:
V1 (roşu) – în spaţiul IV intercostal drept parasternal;
V2 (galben) – în spaţiul IV intercostal stâng parasternal;
V3 (verde) – la mijlocul distanţei dintre V2 şi V4;
V4 (maro) – în spaţiul V intercostal stâng pe linia
medioclaviculară;
V5 (negru) - în spaţiul V intercostal stâng pe linia axilară
anterioară;
V6 (violet) - în spaţiul V intercostal stâng pe linia axilară
mijlocie.
Electrocardiograma
Se verifică etalonarea aparatului (viteza de înregistrare 25
mm/secşi 1 cm + 1 mV) şi se înregistrează ECG. Se notează
prezenţa durerii anginoase, precum şi medicaţia cardiologică a
pacientului. Se îndepărtează electrozii şi gelul.
ECG permite detectarea aritmiilor şi tulburărilor de conducere
inter şi intraventriculare, infarctului miocardic acut sau cronic,
ischemiei miocardice, sindroamelor de preexcitaţie, hipertrofiilor
atriale şi ventriculare, suprasolicitării cordului drept, pericarditei,
diselectrolitemiilor şi modificărilor induse de unele droguri.
Procedura durează maxim 5 min.
https://www.youtube.com/watch?v=1k4B_fIX_t0&t=162s
https://www.youtube.com/watch?v=JSxd0UTt5gQ
IMA
ST elevation
New ST elevation at the J-point in
two contiguous leads with the cut-
off points: ≥0.2 mV in men or ≥
0.15 mV in women in leads V2–
V3 and/or ≥ 0.1 mV in other leads.
ST depression and T-wave
changes.
New horizontal or down-sloping
ST depression >0.05 mV in two
contiguous leads; and/or T
inversion ≥0.1 mVin two
contiguous leads with prominent
R-wave or R/S ratio ≥ 1
Definition of STEMI
– New ST elevation at the J
point in two contiguous
leads of >0.1
mV in all leads other than
leads V2-V3
– For leads V2-V3 the
following cut points apply:
≥0.2 mV in men
≥40 years, ≥0.25 mV in
men <40 years, or ≥0.15
mV in women
Localizarea infarctului

https://www.youtube.com/watch?v=D2ZpsgfhQUU
Electrocardiograma
Infarct anterior si inferior cronic
Electrocardiograma
Infarct anteroseptal
Electrocardiograma
Infarct inferior
Electrocardiograma
Infarct posterior
Explorarea electrocardiografică de stres:

 Testele de efort la cicloergometru sau covor rulant;

 Testele farmacodinamice: Ergonovină, Dipiridamol.
Testul de efort (stres)
Este un test neinvaziv, care investigheaz1 capacitatea cordului de a
răspunde în condiţii de stres şi necesită consimţământul informat al
pacientului.
Cel mai utilizat este testul de efort la cicloergometru sau la covor
rulant. Efortul este realizat prin pedalare la cicloergometru împotriva
unei rezistenţe mecanice progresiv crescânde sau prin alergare într-un
ritm din ce în ce mai alert pe o bandă rulantă a c1rei înclinaţie creşte
progresiv. Scopul efortului este atingerea frecvenţei cardiace maxime
teoretice (FCMT = 220-vârsta în ani), în cadrul testului maximal de
efort. Testul se efectueaz1 după înregistrarea ECG de repaus, cu
repetarea ECG la fiecare treaptă de efort, cu monitorizarea FC şi TA.
Testul se întrerupe după atingerea FCMT sau în cazul în care apar
simptome (durere anginoasă) sau modificări ECG ischemice. Pacientul
este urmărit clinic şi ECG în perioada de recuperare postefort.
Testul de efort (stres)
La efectuarea oricărui test de efort se recomandă pregătirea
trusei de resuscitare la îndemână, inclusiv a defibrilatorului.
La pacienţii postinfarct miocardic evaluarea ischemiei
reziduale se face prin testul submaximal de efort, în cazul
căruia frecvenţa cardiacă ţintă este 855 din FCMT.
În cazul pacienţilor cu afecţiuni musculo-scheletice,
neurologice sau insuficienţă respiratorie ori arteriopatii
obliterante ale membrelor, care nu pot efectua efort fizic se
recomandă înlocuirea testului de efort prin testele de stres
farmacologic cu Dipiridamol, Adenozină sau Dobutamină.
Testul de efort (stres)
Testul de stres cu Ergonovină detectează ischemia
miocardică produsă prin spasm coronarian.
Testul de efort sau testele de stres farmacologic pot fi
combinate cu metode imagistice: scintigrafia miocardică
de perfuzie sau examenul ecocardiografic bidimensional.
Metodele permit detectarea zonelor diskinetice: akinetice
(zona de infarct) sau hipokinetice (zonele ischemice).
Testul de stres permite diagnosticul anginei pectorale de
efort, evaluarea postinfarct miocardic, evaluarea
eficacităţii terapiei antianginoase şi antiaritmice şi
evaluarea postchirurgie cardiacă.
Testul de efort
Contraindicaţii:
 Angina pectorală instabilă;
 Primile zile postinfarct miocardic acut;
 Insuficienţa cardiacă congestivă;
 Valvulopatii aortice severe;
 Insuficienţă respiratorie;
 Afecţiuni musculo-scheletice invalidante;
 Arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare.
Explorarea durează aproximativ 45 min.
https://www.youtube.com/watch?v=NC4hN0mTRsY
Monitorizarea ECG Holter
Este o metodă diagnostică neinvazivă care permite
înregistrarea continuă a activităţii electrice cardiace pe o
perioadă mai lungă de timp (24 ore – o săptămână) pe un
suport magnetic, care va fi prelucrat ulterior de un soft
computerizat.
În paralel cu înregistrarea ECG pacientul este rugat să ţină un
jurnal de evenimente, în care să consemneze orele la care au
apărut eventualele simptome.
Testul permite detectarea aritmiilor, a tulburărilor de
conducere şi a episoadelor ischemice survenite pe durata
monitorizării.
https://www.youtube.com/watch?v=N4wi2oiL3BY
TESTE FARMACODINAMICE DE PROVOCARE A
ISCHEMIEI MIOCARDICE
Testul cu Dipiridamol
Definiţie:
Manevră medicală efectuată în scop diagnostic,
utilizată pentru documentarea ischemiei miocardice
provocate prin administrarea parenterală a
Dipiridamolului (simulând condiţii apropiate celor
induse de efortul fizic) şi dovedită prin criterii clinice,
electrocardiografice şi/sau imagistice.
Scurt context teoretic:
Testul cu Dipiridamol a fost imaginat de Tauchert în 1974. Testul a fost
conceput pentru documentarea anginei pectorale de efort, în cursul
înregistrării electrocardiogramei. Poate fi utilizat şi în combinaţie cu
explorarea imagistică a ischemiei miocardice, prin scintigrama miocardică cu
Tc sau în combinaţie cu examenul ecocardiografic bidimensional transtoracic.
Testul cu Dipiridamol simulează la nivel miocardic condiţii apropiate celor
determinate de efortul fizic, generate prin următoarele mecanisme
patogenice:
Dipiridamolul administrat i.v. determină vasodilataţie coronariană ATP-
mediată la nivelul arterelor coronare epicardice normale.
Vasodilataţia ATP-mediată din zonele sănătoase adiacente celor cu leziuni
arteriale stenotice aterosclerotice va induce prin fenomen de furt coronarian
apariţia ischemiei în teritoriul miocardic tributar arterei coronare stenotice,
demascând astfel ischemia.
Indicaţii:
 Diagnosticul anginei pectorale de efort la pacienţi
care nu pot efectua testul de efort la cicloergometru
sau covor rulant, datorită unei patologii asociate
(vârstnici, afecţiuni ale aparatului locomotor, arterită,
amputaţii ale membrelor, patologie respiratorie cronică
cu reducerea capacităţii de efort, afecţiuni neurologice
sau psihice);
 Explorarea ischemiei miocardice postinfarct la
pacienţi care nu pot efectua testul de efort sau ca
echivalent al acestuia, în combinaţie cu tehnicile
imagistice.
Contraindicaţii:
Aceleaşi ca ale testului de efort, în funcţie de categoria
de indicaţii.
Condiţii obligatorii pentru efectuarea
testului:
Acceptul pacientului (consimţământ informat);
Echipă medicală calificată şi antrenată în rezolvarea
unei eventuale urgenţe cardiologice;
Dotare tehnică corespunzătoare (electrocardiograf,
monitorizare electrocardiografică, defibrilator, linie
venoasă, trusă de intubaţie orotraheală şi ventilaţie
asistată, oxigenoterapie).
Materiale necesare:
Electrocardiograf cu 12 derivaţii;
Tensiometru;
Dipiridamol (4 fiole a 2 ml şi 10 mg/fiolă);
Miofilin fiole;
Nitroglicerină pentru administrare sublinguală;
Garou;
Tampon;
Anstiseptizant;
Seringă sterilă, de unică folosinţă, de 10 ml;
Ace sterile, de unică folosinţă (pentru extragerea conţinutului fiolajului şi pentru
puncţia venoasă simplă sau branulă pentru asigurarea unei linii venoase)
Comprese;
Leucoplast;
Trusa de urgeţă.
Tehnică:
Se înregistrează ECG de repaus cu 12 derivaţii standard.
Se administrează Dipiridamolul i.v. lent, în doză totală =
0,54 mg/ kg corp, cu ritm egal de injectare, pe parcursul a
4 minute.
Pe durata administrării se urmăreşte din minut în minut
simptomatologia pacientului, TA, frecvenţa şi ritmul
cardiac şi se înregistrează electrocardiograma cu 12
derivaţii.
Supravegherea clinică şi electrocardiografică va continua
încă 10 minute după încheierea testului farmacologic.
Criterii de pozitivitate a testului cu
dipiridamol:

 Modificări ECG: subdenivelare a segmentului ST de tip

ischemic, ≥ 1 mm în derivaţii corespondente, cu durată >
0,08 sec, cu sau fără durere anginoasă şi modificări ale TA.

În cazul unui test la Dipiridamol pozitiv, cu modificare

ECG şi durere anginoasă se recomandă, pe lângă
administrarea Nitroglicerinei s.l. şi antagonizarea
farmacologică a Dipiridamolului prin administrarea i.v. de
Miofilin.
Criterii de negativitate a testului cu
dipiridamol
 Absenţa modificărilor ECG menţionate anterior.

În cazul unui test negativ, se poate tenta administrarea

unei doze suplimentare de Dipiridamol i.v. = 0,30 mg/
kg în 2 minute, cu înregistrarea ECG din minut în
minut, pentru sensibilizarea testului.
Testul cu Ergonovină
Indicaţii:
 Diagnosticul anginei pectorale de repaus, având ca substrat fiziopatologic
vasospasmul coronarian.

Principiul metodei:
 Ergonovina administrat i.v. determină vasoconstricţie arterială nespecifică,
generalizată, inclusiv coronariană.
 Maleatul de ergonovină (Ergomet) în administrare i.v. induce scăderea
diametrului coronarian cu 15%.

Contraindicaţii:
 Infarctul miocardic acut;
 Angina pectorală instabilă;
 Disfuncţie sistolică severă a VS (FE ≤ 40%).
Tehnică:
 Se înregistrează ECG de repaus cu 12 derivaţii
standard;
 Se administrează i.v. Ergomet în doză totală
maximă = 0,2 mg/ kg corp i.v. sau 2 f , în paliere
progresive, la interval de 5 minute (respectiv: ¼ f i.v. –
1/2 f i.v. – ¾ f i.v. şi 1 f. i.v.);
 Pe durata administrării se urmăreşte din minut în
minut TA, FC şi se înregistrează ECG pe toată durata
injectării, precum şi la 1’, 3’, 5’ şi 10 minute de la
terminarea injectării.
Criterii de pozitivitate a testului cu
ergonovină:
 Modificări ECG: supradenivelare a segmentului ST
de tip ischemic, ≥ 1 mm în derivaţii corespondente, cu
durată > 0,08 sec, însoţite de durere anginoasă.

În cazul unui test la Ergonovină pozitiv, cu modificare

ECG şi durere anginoasă se recomandă, pe lângă
administrarea Nitroglicerinei s.l. şi /sau administrarea
Nifedipinei s.l. (dacă TA o permite) pentru
contracararea vasospasmului coronarian.
Reacţii adverse:
Se datorează efectelor vasospastice sistemice ale ergonovinei:
 Bronhospasm;
 Colică abdominală, mai rar nefretică la un purtător de calcul;
 Contracţii uterine dureroase şi avort iatrogen la gravide.

Accidente:
 Inducerea vasospasmului coronarian în teritoriul unei stenoze
critice poate favoriza instalarea în cursul tesului cu ergonovină a
unui infarct miocardic acut;
 Aritmii ventriculare maligne;
 Moarte subită.
Testul cu Propranolol
Indicaţie şi principiu:

 Diagnosticul diferenţial al modificărilor nespecifice de fază

terminală ST-T (separarea celor cu substrat funcţional,
neurovegetativ - reversibile prin testul cu Propranolol de cele de
cauză organică – nemodificabile prin acest test).

Tehnică:
 Se înregsitrează ECG standard 12 derivaţii.
 Se administrează 80 mg Propranolol p.o.
 După 90 minute se înregsitrează dinnou ECG standard 12
derivaţii.
Interpretare:
 Test pozitiv = dispariţia modificărilor ST-T iniţiale
după administrarea Propranololului. Dovedeşte
caracterul funcţional, nerurovegetativ al modificărilor
ST-T.
 Test negativ = persistenţa modificărilor ST-T
iniţiale după administrarea Propranololului. Pledează
pentru caracterul organic al modificărilor ST-T (nu
neapărat ischemic).
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL
BOLNAVULUI CU ANGINĂ PECTORALĂ
1) EVALUAREA DIAGNOSTICULUI DE
ANGINĂ PECTORALĂ:
 Evaluarea clinică a durerii anginoase;
 Precizarea circumstanţelor
declanşatoare;
 Evaluarea anxietăţii;
 Aprecierea profilului psiho-social al
pacientului (grad de instrucţie, credinţe
religioase, tip de personalitate, aderenţa la
planul terapeutic).
2) OBIECTIVELE TERAPEUTICE:
 Prevenirea apariţiei durerii anginoase;
 Reducerea anxietăţii;
 Dialogul cu pacientul (explicarea
adecvată şi adaptată a cauzei bolii, stării
prezente, a intervenţiilor diagnostice şi
terapeutice);
 Obţinerea complianţei pacientului la
programul terapeutic.
3) ETAPELE PRACTICE:
 Prevenirea apariţiei durerii:
 Evitarea circumstanţelor
declanşatoare ale durerii
anginoase;
 Adaptarea stilului de viaţă
sub “pragul anginos”;
 Abandonarea fumatului;
 Adaptarea dietei;
 Scăderea ponderală;
 Evitarea medicaţiei potenţial
periculoase.
 Reducerea anxietăţii:
 Companie calificată şi
avizată.
EDUCAŢIA MEDICALĂ A BOLNAVULUI
ANGINOS:
Prevenirea episoadelor anginoase:  Evitarea eforturilor fizice 2 ore
 Aplicarea principiului moderaţiei în postprandual;
toate activităţile zilnice:  Evitarea medicaţiei potenţial
 Adaptarea gradului de efort cotidian
tahicardizante (decongestionante
sub pragul anginos;
nazale, pseudoefedrină,
 Exerciţii fizice adaptate, cu evitarea
anabolizante, “pilule de slăbit”).
eforturilor intense bruşte şi a
 Întreruperea fumatului;
exerciţiilor izometrice;
 Alternanţa perioadelor de activitate  Evitarea expunerii la frig:
cu cele de repaus.  Acoperirea nasului şi gurii în
 Evitarea stresului emoţional; timpul expunerii la frig;
 Evitarea meselor abundente,  Haine călduroase;
copioase:
 Încetinirea mersului pe timp
 Mese reduse cantitativ;
 Evitarea alimentelor şi băuturilor cu
rece.
 Orar regulat de viaţă.
conţinut mare de cofeină;
EDUCAŢIA MEDICALĂ A BOLNAVULUI
ANGINOS:
Aşteptarea avizată a unei eventuale
crize anginoase:
 Pacientul poartă asupra sa
nitroglicerina, în condiţii sigure de
stocare, cu schimbarea corectă a
tabletelor la fiecare 5-6 luni;
Cunoaşterea efectelor secundare ale
nitroglicerinei (cefalee, hipotensiune
arterială ortostatică).
În cursul durerii anginoase:
 Plasarea nitroglicerinei
sublingual;
 Bolnavul nu înghite saliva până
la dizolvarea completă a
comprimatului;
 Se opreşte din activitate şi se
odihneşte până la completa dispariţie
a durerii (de regulă în 3- 5 min);
 Dacă durerea nu cedează, se poate
administra un alt comprimat de
nitroglicerină după 5 min (maxim 3
cp);
 Absenţa răspunsului terapeutic la
nitroglicerină sau schimbarea
caracterelor durerii anginoase necesită
imediat consult medical de urgenţă.
Administrarea profilactică a
nitroglicerinei:
 Înaintea efectuării unor activităţi
cu potenţial anginos cunoscut.
Diagnostice de nursing la pacienţii cu angină
pectorală:
Anxietate cauzată de durerea acută provocată
prin ischemia miocardicămanifestată prin frică
de moarte;
Teamă cauzată de durere, starea prezentă şi
incertitudinea viitorului manifestată prin (se
citează afirmaţiile bolnavului);
Tulburări de somn cauzate de tratament şi
schimbarea mediului manifestate ca insomnie;
Risc crescut pentru constipaţie cauzată de
reducerea peristalticii intestinale secundară
medicaţiei, inactivităţii fizice şi modificării
dietei
Scăderea capacităţii de efort cauzată de frica
de recurenţa anginei manifestată prin limitarea
ritmului de mers;
Risc crescut pentru tulburări ale imaginii de
sine cauzate de modificările actuale sau
imaginare ale rolului social;
Posibilă menţinere nesatisfăcătoare a stării
de săntate la domiciliu cauzată de recurenţa
sau teama de recurenţa anginei;
Risc crescut pentru alterarea vieţii de
familie cauzată de incapacitatea bolnavului
de a-şi asuma responsabilităţi în familie;
Risc crescut pentru tulburări ale sexualităţii
normale cauzate de frica de recurenţa
anginei şi de alterarea imaginii de sine;
Suferinţă cauzată de pierderile actuale sau
imaginare determinate de modificarea
statusului cardiac;
Risc crescut pentru menţinerea
nesatisfăcătoare a stării de sănătate cauzată
de cunoaşterea insuficientă a bolii,
activităţilor fizice permise la domiciliu, a
dietei şi medicaţiei.
INFARCTUL MIOCARDIC ACUT
Tabloul clinic
 Marea criză anginoasă: durere Diagnostic pozitiv:
anginoasă de intensitate extremă (;mult
 Diagnosticul clinic;
mai mare decât cea a crizelor
precedente), deseori cu caracter  Diagnosticul
constrictiv, lancinant, localizată
electrocardiografic (ECG în
mediosternal, cu iradiere în tot toracele
şi umeri, uneori şi dinamică):
interscapulovertebral, însoţită de  Infarcte miocardice acute
senzaţia de moarte iminentă; cu undă Q (transmurale);
 Modificări neurovegetative;
 Infarcte miocardice acute
transpiraţii profuze, greaţă, vărsături;
 Anxietate extremă (senzaţie de non- Q (non-transmurale);
moarte iminentă);  Diagnostic enzimatic:
 Sincopă;
 CK;
 Forme clinice particulare (vârsnici,
diabetici, postoperator):  CK-MB;
 lipsa durerii;  LDH (LDH1, LDH2);
 pseudo-abdomen acut;
 TGO.
 tablou neurologic.
Conduită terapeutică:
 Transport cu ambulanţă dotată
Tratamentul trombolitic
adecvat urgenţelor coronariene;
 Evitarea unor manevre/ măsuri sau angioplastie primară
terapeutice intempestive, ce pot percutană coronariană în
compromite tratamentul trombolitic
(injecţii i.m.); urgenţă;
 Internare obligatorie în spital
 Urmărirea “aritmiilor
(UISTIC), ideal în primele 6 ore de la
debut; de reperfuzie”;
 Recoltarea analizelor;
 Tratamentul
 Instituirea unei linii venoase sigure;
 Oxigenoterapie; anticoagulant;
 Monitorizare ECG;
 Tratamentul
 Defibrilator “în aşteptare”;
 Sedarea durerii; eventualelor complicaţii.
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL BOLNAVULUI
CU INFARCT MIOCARDIC ACUT
EVALUAREA DIAGNOSTICULUI DE
INFARCT MIOCARDIC ACUT:
 Caracterele clinice ale durerii anginoase;
 Prezenţa semnelor de insuficienţă
ventriculară stângă (stază pulmonară);
 Prezenţa semnelor de sindrom de debit
cardiac scăzut (senzoriu, TA, diureză orară,
extremităţi);
 Anxietate extremă;
 Complianţa bolnavului (profil
psihologic, grad de educaţie).
2) OBIECTIVELE TERAPEUTICE:
 Sedarea durerii;
 Menţinerea perfuziei tisulare adecvate;
 Oxigenoterapie;
 Reducerea anxietăţii;
 Urmărirea/ prevenirea complicaţiilor;
 Câştigarea complianţei bolnavului faţă
de tratament.
3) ETAPELE PRACTICE:
 Repaus la pat, în unitatea de
terapie intensivă coronarieni, în
poziţie Fowler, cu monitorizare
ECG şi cateter veos periferic;
 Sedarea durerii: administrarea
i.v. a analgezicelor prescrise;
 Oxigenoterapie;
 Supravegherea statusului
respirator;
 Supravegherea perfuziei
tisulare eficiente;
 Supravegherea ritmului
cardiac;
 Reducerea anxietăţii bolnavului
şi anturajului acestuia;
 Câştigarea complianţei
EDUCAŢIA MEDICALĂ A BOLNAVULUI
CU INFARCT MIOCARDIC ACUT
Modificarea stilului de viaţă în perioada de convalescenţă:
 Stabilizarea cicatricii de infarct durează 6- 8 săptămâni;
 Adaptarea graduală şi permanentă a regimului de activitate, în scopul
schimbării stilului de viaţă:
 Adaptarea actvităţilor fizice, sub pragul anginos, dispneizant sau de
oboseală;
 Evitarea extremelor termice şi a mersului cu vânt rece în faţă;
 Scădere ponderală;
 Abandonarea fumatului;
 Alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaus;
 Activităţi de relaxare pentru compensarea dependenţei relative;
 Fracţionarea meselor (3-4/zi), în cantităţi reduse, echivalente;
 Evitarea alcoolului, a băuturilor şi alimentelor cu conţinut de cofeină;
 Reducerea sării, a grăsimilor animale nesaturate, a alimentelor
hipercalorice; Alte restricţii alimentare, în funcţie de comorbidităţi.
Modificarea stilului de viaţă în perioada de reabilitare postinfarct:
 Includerea într-un program medical de reabilitare fizică treptată;
 Monitorizarea FC în cursul acestuia, până la atingerea FCM admise;
 Evitarea eforturilor fizice izometrice susţinute;
 Extinderea programelor fizice pe toată durata zilei;
 Reducerea programului de lucru la întoarcerea în activitate;
 Adoptarea unui stil de viaţă activ, cu exerciţiu fizic zilnic, individualizat.

Aşteptarea avizată a unei eventuale crize anginoase sau schimbări a stării de sănătate:
 Apariţia unei noi dureri anginoase după infarct este posibilă;
 Comportare adecvată în această situaţie şi consult medical imediat;
 Apariţia dispneii de efort/ de repaus;
 Sincopă;
 Palpitaţii;
INSERAREA PACIENTULUI ÎNTR-UN
PROGRAM DE REABILITARE CARDIACĂ:
 Program adaptat şi individualizat, desfăşurat în trei etape distincte:
 Faza acută (0- 3-4 săptămâni);
 Faza subacută, de convalescenţă (4-8 săptămâni);
 Faza cronică (după primele 9 săptămâni).

 Efortul fizic în faza acută:

 Mobilizare activă în pat, după primele 24 de ore fără durere anginoasă;
 Poziţie şezândă la marginea patului, 20- 30 minute, de 2-3 ori/zi;
 După ziua a treia (în cazul evoluţiei necomplicate): mobilizare activă, supravegheată, până în
ziua 7-10;
 Atenţie la apariţia semnelor de alarmă: creşterea FC cu peste 20 bătăi/min sau peste 120/min,
astenie, dispnee, durere, aritmii.
 Nu este permis efortul izometric.
 Se va evita manevra Valsalva.

 Efectuarea precoce a testului submaximal de efort (ziua 7-10);

 Monitorizare ECG Holter 24 ore înainte de externare.
Diagnostice de nursing la pacienţii cu infarct
miocardic acut necomplicat:
Alterare a confortului fizic cauzată de ischemia miocardică manifestată prin
mare criză anginoasă;
Anxietate cauzată de durerea acută provocată prin ischemia miocardică
manifestată prin senzaţie de moarte iminentă;
Teamă cauzată de durere, starea prezentă şi incertitudinea viitorului
manifestată prin afirmaţiile bolnavului (se citează acestea);
Tulburări de somn cauzate de tratament şi schimbarea mediului manifestate
prin insomnie;
Risc crescut pentru constipaţie cauzată de reducerea peristalticii intestinale
secundară medicaţiei, inactivităţii fizice şi modificării dietei;
Scăderea capacităţii de efort cauzată de oxigenarea tisulară redusă secundară
scăderii debitului cardiac şi fricii de recurenţa anginei manifestată prin
imobilitate;
Diagnostice de nursing la pacienţii cu infarct
miocardic acut necomplicat:
Risc crescut pentru tulburări ale imaginii de sine cauzate de modificările
actuale sau imaginare ale rolului social;
Posibilă menţinere nesatisfăcătoare a stării de săntate la domiciliu cauzată
de recurenţa sau teama de recurenţa anginei;
Risc crescut pentru alterarea vieţii de familie cauzată de incapacitatea
bolnavului de a-şi asuma responsabilităţi în familie;
Risc crescut pentru tulburări ale sexualităţii normale cauzate de frica de
recurenţa anginei şi de alterarea imaginii de sine;
Suferinţă cauzată de pierderile actuale sau imaginare determinate de
modificarea statusului cardiac manifestate prin afirmaţiile bolnavului (se
citează acestea);
Risc crescut pentru menţinerea nesatisfăcătoare a stării de sănătate cauzată
de cunoaşterea insuficientă a bolii, activităţilor fizice permise la domiciliu,
a dietei şi medicaţiei.
 Placa de
Acumulare aterom
intimala de
Inflamatie lipide

Disfunctie
endoteliala

Factori de
risc