Ramses al II-lea

-
 Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare; Ozymandias, în greacă) a fost
al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat. Este
considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic. Succesorii săi
și poporul egiptean l-au supranumit „Marele predecesor” și-l numesc, și astăzi, cu
afecțiune „Sese”. Data încoronării lui Ramses al II-lea, III Shemu ziua 27 (31 mai
1279 î.Hr.), a fost declarată sărbătoare în timpul Dinastiei XX. Se presupune că a
urcat pe tron în jurul vârstei de 24 - 25 de ani și a condus Egiptul din 1279
î.Hr până în 1213 î.Hr.., domnia sa durând 66 de ani și 2 luni, conform scrierilor
lui Manetho. Conform anumitor legende ar fi trăit 99 de ani, dar de fapt a trăit până
la vârsta de 90 - 91 de ani. Oricum în timpul domniei sale a celebrat 14 festivaluri
Sed, mai mult decât oricare alt faraon egiptean.
Abu Simbel

 Cea mai cunoscută construcție a lui Ramses al II-lea este, fără îndoială, templul din Abu Simbel,
ansamblu arhitectural localizat în sudul Egiptului, în lunca Nilului, la sud de orașul Assuan.
 Construit în stânca muntelui, ansamblul este format din două temple, unul mai mare dedicat lui
Ramses și unul de dimensiuni mai mici dedicat soției sale Nefertari.
 Templul dedicat lui Ramses este săpat în stâncă pe o lungime de aproximativ 55 de metri, fațada
este împodobită cu patru statui colosale ale lui Ramses având fiecare o înălțime de peste 20 de
metri. Între picioarele statuii lui Ramses sunt sculptate statui mai mici reprezentând
pe Tuya (mama sa), Nefertari și unii dintre copiii săi.
 Sala mare, care se deschide imediat după antreu, este sprijinită de opt coloanele masive,
aranjate în două rânduri de câte patru. Fiecare dintre acestea fiind o statuie a lui Ramses,
întruchipat cu atributele lui Osiris. Pe pereții sălii sunt pictate episoade din Bătălia de la Kadesh.
 Templul de dimensiuni mai mici construit în aceeași perioadă, este dedicat soției Nefertari și
zeiței Hathor. Acesta chiar dacă este mai redus în dimensiuni decât templul dedicat lui Ramses
este impresionant, de asemenea. Fațada constând în șase statui, patru reprezentându-l pe
Ramses și două pe Nefertari, având fiecare o înălțime de cel puțin nouă metri.
 Sfârșitul

 Înainte să moară Ramses suferea de grave probleme dentare și de asemenea, avea probleme
cu circulația sângelui, din pricina arteritei. Ramses a murit la Pi-Ramses pe data de 1 septembrie
1213 î.Hr., domnind peste Egipt aproape șaizeci și șapte de ani. Răspândirea știrii morții
faraonului a umplut Egiptul de lacrimi și durere. Cei mai mulți dintre contemporanii săi nu
cunoscuseră un alt suveran și credeau că lumea se va sfârși odată cu moartea acestuia.

 Ceremonia de mumificare a durat șaptezeci de zile, conform tradiției. Procesul de mumificare

presupune, printre altele, înlăturarea organelor din corp, în timpul acestei operații dintr-o eroare
lui Ramses i-a fost îndepartată și inima, aceasta a fost repusă în corpul faraonului, dar într-o
poziție greșită.

 După finalizarea ceremoniilor de mumificare, mumia lui Ramses a fost condusă pe ultimul drum
de un cortegiu funerar naval pe Nil, până la Teba, în fruntea cortegiului fiind nava succesorului
său Merenptah. Mumia a fost depusă în mormântul săpat în stâncile din Valea Regilor. După
depunerea mumiei și a comorilor în mormânt, intrarea mormîntului a fost sigilată.

 După moartea lui Ramses al II-lea, nouă succesori ai săi, suverani ai Egiptului antic i-au purtat
numele, dar nici unul nu a reușit să-l egaleze în măreție.