MITURI ALE PSIHOLOGIEI POPULARE - Mituri despre constiinta (19, 20, 21, 22)
DISCIPLINA: PSIHOLOGIA PERSONALITATII
TITULAR DE CURS: Lect. Univ. Dr. Mihaela Corina Tutu STUDENTI: NICOLAE BIANCA, IONEL MUGUREL, CORNISOR OPREA RALUCA MARIA, IORDAN (GODEANU) RITA, DUMITRU ANDREEA, TEODORA CATALINA MAIANU AN: II /IF SEM I MITURI ALE PSIHOLOGIEI POPULARE
Psihomitologia reprezinta cumulul de
„adevăruri” raspandite in industria psihologiei populare prin conceptii gresite, legende urbane si povesti la gura sobei.
Cercetarile stiintifice din domeniul psihologiei
demonstreaza ca aceste “adevaruri” sunt in mare parte, sau in intregime, gresite. Mituri despre constiinta – Mitul 19 Hipnoza este o stare aparte de „transa”, ce difera de starea de veghe. Franz Anton Mesmer (1734-1815) a realizat
studii prin care sa demonstreze ca puterii
sugestiei este utila in tratarea simptomelor fizice de paralizie. In realitate insa, paraliziile apăreau din cauza unor factori psihologici. Teoria lui Mesmer era ca un flux magnetic
invizibil umple universul si declanseaza boli
psihice atunci cand ajunge in dezechilibru. Mituri despre constiinta – Mitul 19 La sfarsitul anilor 1800 miturile hipnozei erau in crestere si afirmau ca prin hipnoza oameni intra intr-o stare asemănătoare somnului, fiind lipsiti de stapanirea de sine si lucrurile care ii inconjoara si, uitand tot ce s-a intamplat (Laurence şi Perry, 1988). Meconkey (1986) a descoperit ca: din 62% dintre participanţii de la experiment, convinsi înaintea hipnozei ca „hipnoza este o stare alterata a constiintei", doar 39% isi mentin a parerea si dupa. Mituri despre constiinta – Mitul 19 Sugestibilitatea hipnotica depinde de motivaţia, credinţele, imaginaţia si expectaţiile oamenilor, dar si de cat de impresionabili sunt ei la sugestiile din afara hipnozei. Sugestiile hipnotice pot afecta cu certitudine functionarea cerebrala, studiile neurobiologice evidentiaza cortexul cingulat anterior care joaca un rol-cheie în alterarile constiintei din timpul hipnozei. Hipnoza schimba starea creierului intr-o anumita maniera, insa nu indica o stare aparte de hipnoza. Mituri despre constiinta – Mitul 20 Cercetatorii au demonstrat ca visele au un inteles simbolic. Multi terapeuti freudiani au sustinut ca visele, bizare si dinamice, sunt suprasaturate cu simboluri ce pot dezvalui secretele cele mai profunde ale psihicului, daca sunt interpretate corect. Studiile oamenilor de stiinta arata ca in stadiile initiale ale somnului, inainte ca ochii nostri sa inceapa sa se miste intr-o parte si-n alta in somnul paradoxal, majoritatea viselor noastre oglindesc activitati si preocupari zilnice, iar in timpul somnului paradoxal, creierele supraactivate produc vise ce pot fi ilogice si incarcate emotional. Mituri despre constiinta – Mitul 20 Hobson si Robert Mecarley au dezvoltat teoria activarii sintetice, conform careia visele sunt legate de activitatea cerebrala si nu de expresia simbolica a dorintelor inconstiente. Valuri de acetilcolina stimuleaza centrii
emotionali ai creierului, in timp ce scaderea
serotoninei si norepinefrinei inhiba ariile cerebrale care guverneaza ratiunea, memoria si atentia. Mituri despre constiinta – Mitul 20 Conceptul lui Freud ramane corect cu privire la: gandurile si sentimentele zilnice pot influenta visele, iar emotia area un rol important in visare. Pe de alta parte visele nu sunt incercari de a
indeplini dorintele Se-ului, centrii nervosi
sunt supraexcitati in timpului visului iar creierul anterior, resposabil cu gandirea logica, se dezactiveaza (Solms, 1997, 2000) Mituri despre constiinta – Mitul 21 Oamenii pot invata diverse lucruri, cum ar fi o limba straina, in timp ce dorm. Invatarea asistata in somn reprezinta, ca multe altele, un aspect foarte des intalnit in multiple carti populare, seriale si filme. Uneori, oamenii incorporeaza stimuli externi in visele lor. William Dement şi Edward Wolpert (1958) demonstreaza ca subiectii ce viseaza sunt expusi la stimuli, si vor strecura acesti stimuli in visele lor. 10 - 50% dintre participanti par sa incorporeze in visele lor stimuli externi. Mituri despre constiinta – Mitul 21 Majoritatea studiilor cu efecte pozitive nu au monitorizat undele cerebrale pentru a se asigura ca subiectii erau realmente adormiti in timp ce ascultau inregistrarile (Druckman si Bjork, 1994; Druckman si Swets, 1988); casetele audio ar fi putut sa trezeasca subiectii. Invatarea prin expunere in somn poate exista prin simplul fapt ca persoana care este expusa se trezeste in timpul auditiei inregistrarii si percepe constient fragmente din aceasta. Mituri despre constiinta – Mitul 22 In timpul experientelor “in afara corpului”, constiinta oamenilor paraseste corpurile acestora. Chiar daca experientele in afara corpului se
produc in imprejurari de viata si moarte
(Alvarado, 2000), majoritatea se produc in timpul relaxarii, adormirii, visurilor, tratamentelor medicamentoase, sub influenta drogurilor psihedelice, anestezieisau in timpul atacurilor cerebrale ori migrenelor. Mituri despre constiinta – Mitul 22 Vechii egipteni si greci considerau ca alterarile de constiinta reprezinta o dovada a faptului ca constiinta poate fi rupta de existenta fizica – corpul. Cercetarile stiintifice nu pot sustine teoriile conform carea constiinta se poate detasa de corpul fizic. Experientele in afara corpului pot fi explicate prin intreruperea conexiunii dintre constiinta, propriul corp si senzatii. Conform studiilor, experientele in afara corpului apar din esecul variilor arii cerebrale de inegrar a informatiilor venite de la simturi (Blanke si Thut, 2007). Mituri despre constiinta – Mitul 22 Studiile mai arata ca, atunci cand simturile vizual si tactil sunt perturbate, perceptia propriului corp se deformeaza. Simplul fapt ca oamenii de stiinta pot reproduce asa numitele experiente din afara corpului intr-un mod controlat in laboratoare denota faptul ca constiinta nu paraseste de fapt corpul. MITURI ALE PSIHOLOGIEI POPULARE
BIBLIOGRAFIE
50 de mari mituri ale psihologiei populare -
Scott O. Lilienfeld, Steven Scott O. Lilienfeld, Steven Jay Lynn, Jay Lynn, John Ruscio şi Barry L. John Ruscio, Barty L. Beyerstein - Bucuresti: Editura Trei, 2010