Clasa Reptilia

Perfecționarea adaptărilor la mediul terestru:

Piele uscată și impermeabilă, acoperită cu solzi sau plăci de cheratină
pentru a limita pierderile de apă;
Respirație prin plămâni, cea tegumentară nemaifiind posibilă;
Fecundație internă, existând organe de acuplare.
Ouăle cu înveliș ce le protejează contra uscării, sunt depuse în mediu
terestru;
Embrionul se dezvoltă în interiorul oului, unde practic există mediul
acvatic necesar (reprezentat de amnios), iar dezvoltarea
postembrionară este directă.
Coastele , sternul și mușchii intercostali asigură ventilarea plămânilor
• Scheletul este mai evoluat. Cutia craniană şi craniul visceral conţin mai
puţine elemente cartilaginoase. Regiunea occipitală este formată din mai
multe oase; există un singur condil occipital. Coloana vertebrală este
diferenţiată în cinci regiuni: cervicală, toracală, lombară, sacrală şi codală.
Spre deosebire de amfibieni, la reptile, pentru prima dată în seria animală
se diferenţiază primele două vertebre ale regiunii cervicale (atlas şi axis),
mărind mobilitatea craniului faţă de coloană. Tot la reptile apare
cutia toracică, alcătuită din vertebrele toracice, coaste şi stern, car e
ajută la respiraţie şi asigură membrelor un sprijin mai bun. Scheletul
centurilor scapulare şi pelviene, precum şi cel al membrelor nu se
deosebesc practic de scheletele respective ale amfibienilor.
• Musculatura reptilelor este mai dezvoltată, iar numărul de muşchi este
mai mare. La reptile apar muşchi intercostali, care ajută la respiraţie.
 Respirația și circulația
Pielea impermeabilă împiedică respirația cutanată.
Această pierdere este compensată prin perfecționarea sistemului
respirator și circulator.

Perfecționarea inimii se manifestă

 Suprafața plămânilor este mai mare
decat la amfibieni, datorită pliurilor
multiple
 Ventilarea plămânilor este asigurată
de mușchii intercostali și abdominali.
prin apariția unui sept in interiorul
ventriculului, care este parțial la
majoritatea și complet la crocodili
(de aceea inima la crocodili are 4
camere)
• Sistemul nervos este evident mai evoluat decât la amfibieni. Emisferele
cerebrale sunt mai dezvoltate şi, pentru prima dată, apare scoarţa
cerebrală, formată din două straturi de neuroni. Corpii striaţi sunt bine
dezvoltaţi şi îndeplinesc atât funcţii motorii, cât şi senzitive. Creierul
mijlociu este mai dezvoltat şi, la reptile, conţine nucleul roşu care
controlează tonusul muscular. Cerebelul este puţin mai dezvoltat. De la
encefal pornesc douăsprezece perechi de nervi cranieni.
*organul Jacobson (detecția mirosului)
Unii șerpi posedă organe termosensibile ce le permit să detecteze prada
în întuneric
Rinichi sunt de tip metanefros (rinichi definitivi) şi două uretere care se deschid
în cloacă. Pe partea ventrală, în cloacă se deschide vezica urinară.
Produsul principal al metabolismului proteic este acidul uric (mai puțin
toxic decât amoniacul și ureea) – o nouă etapă a metabolismului proteic legat
de modul de viață terestru.
 Oul reptilelor prezintă câteva structuri noi (membrane extraembrionare), care dau
posibilitate embrionului să se dezvolte în mediul terestru. Din membranele
extraembrionare fac parte: amniosul, alantoida, corionul şi sacul vitelin.

Amniosul este o membrană care

delimitează sacul amniotic plin cu lichid
amniotic, unde se dezvoltă embrionul

Oul reptilelor este

protejat de o coajă Corionul este situat sub coaja
calcaroasă. pergamentoasă sau calcaroasă a
oului. Joacă un rol important în
schimbul de gaze şi protejează oul
de deshidratare.

Alantoida formează o cavitate

Sacul vitelin înconjoară unde se depozitează produşii de
gălbenuşul (vitelusul) şi ajută la excreţie în interiorul oului.
nutriţia embrionului.
• Amniosul este o membrană care delimitează sacul amniotic plin cu lichid
amniotic. În acest lichid se dezvoltă embrionul, fiind protejat de
deshidratare şi de presiunea externă. Animalele care au această
membrană se numesc amniote (reptilele, păsările şi mamiferele).
• Alantoida formează o cavitate „vezică urinară‖, unde se depozitează
produşii de excreţie în interiorul oului.
• Corionul este o membrană situată sub coaja pergamentoasă sau
calcaroasă a oului. Ea joacă un rol important în schimbul de gaze şi
protejează oul de deshidratare.
• Sacul vitelin înconjoară gălbenuşul (vitelusul) şi ajută la nutriţia
embrionului.
• Dezvoltarea embrionară este directă. Din ouă eclozează puii, care seamănă
cu adulţii.
• Diversitatea. Clasa Reptile este reprezentată prin patru ordine: Chelonia, Lacertilia, Ofidia şi Crocodilia.
• Ordinul Chelonia include reptile cunoscute sub numele de broaşte-ţestoase. Aceste reptile au corpul
relativ scurt şi prezintă un ţest specific, format din plăci cornoase, dublat la interior de un strat de plăci
osoase. Ţestul are o deschidere anterioară unde se află capul, gâtul şi membrele anterioare şi o deschidere
posterioară prin care ies coada şi membrele posterioare. Broasca-ţestoasă-de-baltă, broasca-ţestoasă-
de-stepă, broasca-ţestoasă-elefant.
• Ordinul Lacertilia reuneşte specii cunoscute sub numele de şopârle. Au corpul fusiform, cu coadă lungă
şi patru membre pentadactile. La unele şopârle, vertebrele codale au câte un disc cartilaginos, care
permite ruperea cozii în caz de pericol. Segmentul de coadă rămas poate regenera aproape total. Şopârla-
verde, şopârla-apodă, iguana, varanii, cameleonii.
• Ordinul Ofidia cuprinde şerpii, care reprezintă reptile cu corpul cilindric, foarte alungit şi lipsit de membre.
Pentru şerpi este caracteristică marea mobilitate a fălcilor, care le pot permite să -şi deschidă gura
larg şi să înghită animale, uneori mai groase decât corpul lor. Cele două pleoape ale ochilor sunt
concrescute şi formează o membrană transparentă. Şerpii nu aud, dar probabil pot recepţiona vibraţiile
solului. Majoritatea şerpilor au organe termoreceptoare, cu ajutorul cărora pot localiza prada. Şarpele-de -
casă, şarpele-de-apă, şarpele-de-alun, vipera-de-stepă, vipera-comună, cobra, pitonul-reticulat,
şarpeleboa.
• Ordinul Crocodilia include reptile mari ce pot atinge zece metri lungime. Sunt adaptate secundar la
viaţa acvatică. Tegumentul este acoperit cu plăci cornoase, dublate în regiunea dorsală cu scuturi osoase.
La crocodili, inima este alcătuită din patru camere. Cu toate acestea, în circuitul mare ajunge şi puţin sânge
venos prin arcul aortic stâng (mai subţire), care porneşte din ventriculul drept. Crocodilii trăiesc în grupuri
în ape curgătoare line sau în lacuri. Femelele depun, în gropi săpate în nisip, până la 100 de ouă, pe care le
păzesc până la eclozarea puilor. Crocodilul-de-Nil este răspândit în râurile din Africa. Aligatorul trăieşte în
apele bazinului fluviului Missisippi.
https://www.youtube.com/watch?v=h7ybLkPp1sA