‘Domnișoara Pogany’

Domnișoara Pogany, cunoscută și sub numele francez Mademoiselle

Pogány, este o statuie creată de Constantin Brâncuși în 1913, clasată în
categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural național. Brâncuși a creat
cinci versiuni ale „Domnișoarei Pogany”, în decurs de 2 decenii: ghipsul
inițial datează din anul 1912; el a fost urmat de execuții în marmură și
bronz în anii 1913, 1919, 1931 și 1933.

„Domnișoara Pogany 1 din anii 1912-1913 există într-o versiune de

marmură și 4 versiuni de bronz cu zona părului patinată. Una dintre
aceste versiuni în bronz se găsește la Museum of Modern Art din New
York.
Este socotită de critici drept unul dintre cele mai celebre și cutezătoare
portrete ale secolului al XX-lea. Opera reprezintă o nouă concepție a
portretului. Figura de o delicatețe extraordinară, cu ochi enormi ca de
libelulă, este în același timp un portret și efigia unei frumuseți încărcate
de mister.

„
Versiunea 1 –anul 1913
 „Domnișoara Pogany II” din 1919 este făcută din marmură cu
vinișoare, fixată pe un soclu de piatră, care la rândul lui e așezat
pe trei socluri de lemn. Se află la Muzeul de Artă Modernă din
Paris.

„Domnișoara Pogany III” din 1931 este executată în marmură

albă pe un soclu de calcar și lemn de stejar. Este ultima variantă
în marmură. Nici acum Brâncuși nu renunță la mâini, deși sunt
sculptate într-un relief mai puțin adânc. Ochii dispar, fiind
sugerați numai de arcada sprâncenelor. Portretul capătă o
înfățișare mai nobilă, mai eleganta.
De unde porneste inspiratia,pentru ‘Domnișara Pogany’ ?

● Undeva în 1909, Brâncuși își întâlnește prima sa iubire, una pe care nu

avea să o uite niciodată. Margit Pogany a fost o pictoriță de origine
maghiară și, odată cu întâlnirea care i-a schimbat viața, a devenit
„ibovnică nemuritoare”, așa cum îi plăcea sculptorului să o alinte.
Învăluită de dragoste și pasiune încă de la prima privire, Margit a trăit cu
emoție momentele în care poza în fața lui Brâncuși pentru un bust:
● „Am pozat pentru el de mai multe ori. De fiecare dată, începea şi termina
un nou bust (în lut). Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să-l
păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul
înapoi, în lada cu lut din colţul atelierului – spre marea mea dezamăgire.“
Zbuciumat de sentimentele profunde pentru tânăra pictoriță, Brâncuși și-a pus tot patosul
în eul creator și a reușit să facă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste: a
însufleți cu iubire un obiect. Capul de marmură „Domnişoara Pogany” este un omagiu și
o promisiune, în același timp, către Margit Pogany. Aceasta spune despre momentul în
care a văzut pentru prima oară sculptura:

„
„Am realizat că eram chiar eu, deşi capul nu avea niciuna din trăsăturile mele. Era tot
numai ochi. Însă, privind înspre Brâncuşi, am observat că mă privea pe furiş, în timp ce
vorbea cu prietenii mei. I-a făcut o enormă plăcere să constate că am reuşit să mă
recunosc.“
Reproducere