

Biografia lui Constantin Brâncuși

 
 Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița,
Peștișani, Gorj, România – d. 16 martie 1957, Paris,
Franța-81 ani) a fost un sculptor român cu contribuții
covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice
în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a
fost ales membru postum al Academiei Române.
Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea,
doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără
semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după
regulile de pronunțare ale limbii franceze.
 Marele artist îşi începe cursurile primare la Hobiţa şi le încheie la Brădiceni.
Temperament iscoditor şi neliniştit, stăpânit de o puternică dorinţă de
independenţă, pleacă foarte de timpuriu de acasă. Având doar 7 ani, părinţii l-
au găsit „fugit în lume“, la Târgu Jiu, unde se angajase la o boiangerie şi ca
ucenic la o tâmplărie. La numai 13 ani (1893), vine la Craiova, angajându-se la
prăvălia vestitului negustor Ion Zamfirescu, în a cărui casă este găzduit pe
perioada studiilor. Aici, în puţinele clipe de răgaz pe care le avea la dispoziţie,
reuşeste să cioplească, dintr-o lădiţă de portocale, o vioară, la care, după ce-i
pune cele patru strune, cântă cu îndemânare. La prăvălia lui Zamfirescu îşi
câştigă primii admiratori, la îndemnul cărora, în toamna anului 1894, se înscrie
la Şcoala de Arte şi Meserii din oraş. Domeniul pe care se specializează este
sculptura lemnului (din această perioadă datează câteva sculpturi din lemn: o
casetă, un dulap, două rame în stil rococo, după moda vieneză a timpului). În
timpul studiilor este susţinut financiar de epitropia Bisericii Madona Dudu din
Craiova şi în special de Toma Marocneanu, unchiul lui Nicolae Titulescu şi
epitrop al Bisericii Madona, care locuia nu departe de Şcoala de Arte şi Meserii
unde l-a remarcat. Singura condiţie era aceea de a cânta în strana bisericii, el
având o voce foarte frumoasă. Întâlnirea cu această şcoală şi cu cetatea Băniei o
va numi, metaforic „Minunea întâie a vieţii mele. La Hobiţa, în Gorj, m-am
născut, dar la Craiova, pentru a doua oară“.
 
Domnișoara Pogany, 1913

Carol Davila, 1903 Pește I, 1926

Sculptură expusă din 1912 în curtea Expusă la Tate Modern, Londra.
Spitalului Militar Central din București
1. A plecat din România pe jos până în Franța.
2. În apropiere de Lunéville l-a prins o ploaie zdravănă, care era să-i aducă
sfârșitul, însă a fost salvat de călugărițele de la o mănăstire din apropiere .
3. În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii, unde
creează mare vâlvă.
4. Când a transportat „Pasărea din Văzduh” din Paris în SUA, vame șii din
America l-au obligat să plătească taxa pentru obiecte comerciale, de și nu
trebuia. I-au inclus opera de artă la categoria „ustensile de bucătărie și
instrumente muzicale”. În urma incidentului, a dat SUA în judecată și a
câștigat procesul.
5. Brâncuși ar fi făcut Statului Român oferta de a-i lăsa mo ștenire mai multe
lucrări și chiar atelierul său din Paris, dar ar fi fost refuzat pe motiv că era un
reprezentant al burgheziei decadente. După refuz, în 1951 a cerut cetățenie
franceză, a obținut-o un an mai târziu și, astfel, a lăsat totul Fran ței.
6. Una dintre cele mai cunoscute opere este „Coloana Infinitului”, care face parte
din trilogia Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana
Infinită, Poarta sărutului și Masa tăcerii. Coloana are o înălțime de 29,35 metri.
Comuniștii au încercat să dărâme Coloana pe motiv că „e lipsită de
importanță’’și pentru că aveau nevoie de fier. Tănasie Lolescu și tractoristul
Milotin au legat lanţul tractorului de primul modul al Coloanei. A tras cu
tractorul cu care veniseră, dar lanţul s-a rupt.Au legat din nou lanţul, dar de
mai multe ori în jurul Coloanei, şi au tras din nou. Tractorul s-a ridicat pe două
roţi, dar Coloana nu s-a clintit.
Construirea Coloanei Infinitului

 Se presupune că Brâncuși și Maria Tănase ar fi avut o relație.
Ea avea 25 de ani, el 62.
 O copie a atelierului lui Brâncuși a fost construită în piața din
fața Pompidou Centre și poate fi vizitată. Acolo sunt peste
130 de sculpturi și alte sute de obiecte de artă.
Despre Masa
Tăcerii, se spune că
aceasta transmite o
energie pozitivă
celor care se apropie
de ea. Se pare că cei
care se așează pe
unul din cele 12
scaune care o
înconjoară simt
nevoia de liniște și
meditație. ,,Masa
tăcerii” se numea
iniţial ,,Vă rog eu,
nu mai plescăiţi”
În ciuda convingerilor sale de burlac incurabil, Brâncu și a d ăruit imaginii
femeii, în general, mai mult decât se cunoaște pe scara largă: celebrele opere
„Poarta Sărutului”, „Masa Tăcerii” si „Coloana Infinitului” își află la rândul
lor originile în mișcarea de emancipare feminină care a prins contur în
România în primii ani ai secolului XX.Cele trei piese care compun
ansamblul, conțin însa mesaje ale unor profunde trăiri brâncusiene – oroarea
față de război și dorul de țară, religiozitatea sa aparte si entuziasmul pentru
Marea Unire:
 Coloana Infinitului a fost realizată cu bună știintă din 16 module, pentru a
evoca anul în care România a intrat în Primul Razboi Mondial și sacrificiul
infinit pe care războiul îl atrage după sine;
 Masa Tăcerii reprezintă o metaforă asociată apostolilor neamului, cu cele
douăsprezece scaune – câte unul pentru fiecare apostol și având în mijloc
masa, ca simbol pentru Iisus, deși Brâncusi era un fel de „credincios
teoretic”, nepunând prea des în practică îndemnurile bisericești.
 Poarta Sărutului este dedicată în schimb întregirii neamului, compusă
fiind din doi stalpi formati din patru fragmente, unite la partea superioara
de o grindă, simbolizând cele opt regiuni românesti alipite patriei mamă,
sărutul în sine reprezentând de fapt Marea Unire.
 

Domnișoara Pogany I, 1913

Expusă la Museum of Art, Philadelphia.

Negresa blondă II, 1933

Expusă la Mumok, Viena
  2(1927)
Pestele

Orgoliu (1905)

Fiul risipitor (1915)