NEUROPSIHOLOGIE

cursul 14
MECANISMELE ATENTIEI, MEMORIEI,
MOTIVATIEI SI AFECTIVITATII
• Creierul trebuie sa aleaga ce anume sa fie
observat si ca atare este capabil sa
directioneze perceptiile si procesarea
constienta spre lucruri potential interesante!
• Aceasta este atentia!
• Toate informatiile senzoriale care sunt
prezentate creierului sunt filtrate prin spatiul
ingust oferit de atentie.
 ATENTIA
• Definitie: proces de orientare, focalizare si
potentare a functiilor si activitatilor
psihocomportamentale specifice in raport cu
obiectul si finalitatea lor proprii, asigurandu-le
un nivel optim de eficienta si performanta
(M.Golu, 2003).
• Forme : involuntara, voluntara si
postvoluntara.
 ATENTIA
• A. involuntara – declansare si desfasurare spontane,
fara efort special din partea subiectului; se bazeaza
pe o schema de tip reflex neconditionat, provocat de
orice modificare in ambianta, de orice stimul nou.
Printre caracteristicile cu forta incitatoare cea mai
mare sunt: intensitate, eterogenicitatea, contrastul,
neregularitatea, miscarea. Durata de focalizare a
atentiei involuntare este redusa (10 – 15 min), cu
variatii individuale. Este atentia dominanta pana la
varsta de 3-4 ani.
 ATENTIA
• A. voluntara – superioara si specific umana; se
conecteaza pe baza unui scop, a unei intentii si se
sprijina pe un efort sustinut mai intai din afara (la
varstele mici), prin comenzi si intariri, iar apoi din
interior, prin autocomenzi si autointariri specifice
(trebuie sa fiu atent). Creste durata concentrarii si
stabilitatii; face posibila abordarea nu numai a
sarcinilor atractive si placute ci si a celor neplacute;
poate fi realizata si cu obiecte si situatii familiare,
obisnuite, nu numai cu cele noi, neobisnuite.
 ATENTIA
• A. postvoluntara – se constituie pe baza celei
voluntare, printr-un contact indelungat cu
anumite sarcini, in urma dezvoltarii interesului
pentru ele si a automatizarii schemelor
operatorii de abordare-rezolvare; se
desfasoara si se sustine printr-un consum
minim de energie neuropsihica, durata ei
depasind pe cea a atetiei voluntare.
 ATENTIA
• Calitatile atentiei – volumul (7 elemente);
concentrarea (puternica, medie, slaba,
difuza); stabilitatea (sunt necesare pauze
periodice de 5-10 min si o pauza mare de 30
min la jumatatea programului); mobilitatea;
distributivitatea (permite efecuarea
simultana a mai multor activitati diferite).
 ATENTIA
• Conditia neurofiziologica bazala care face posibila
conectarea atentiei este starea de veghe
• SRAA = sistemul raticulat activator ascendent,
influentat de variatiile glicemiei, oxigenului, de
actiunea unor anestezice, droguri.
• Rolul esential al lobilor frontali in cadrul
mecanismului atentiei este demonstrat si de
faptul ca reactia de trezire incepe la nivelul lor.
• Sistemul
reticulat
activator
ascendent
SRAA
 MEMORIA
• Este un atribut al intregii materii. Consta in
proprietatea oricarui corp de a inregistra si pastra in
timp urmele sau efectele influentelor exercitate
asupra sa din afara.
• Trei genuri de memorie: fizica (corpuri neinsufletite,
stare de agregare), biologica (codul genetic) si
psihica (relationarea de tip psihic).
• Sub aspect dinamic, memoria se realizeaza ca
interactiune a trei procese: memorarea, pastrarea
si reactualizarea.
 MEMORIA
• Memorarea neintentionata (involuntara) fara
un scop special de a retine si memorarea
intentionata (voluntara), in virtutea unui scop
expres de a retine. Importanta memorarii
involuntare nu poate fi ignorata, deoarece ea
contribuie la imbogatirea repertoriului nostru
de impresii si experienta, a constiintei
trecutului.
 MEMORIA
• Efectul de lista – cel mai bine se retin elementele de
la inceputul si sfarsitul listei; de aceea, in procesul
invatarii, trebuie evitata structurarea materialului in
serii lungi, care depasesc 30 de unitati memorative
(memory chunks).
• Eficient – parcurgerea de 1-2 ori a intregului
material; memorarea succesiva pe parti, prin
legarea partii actuale de cele memorate anterior;
parcurgerea din nou a intregului material.
• Memoria pe termen lung ofera o multime de
date care sa ne ajute gandirea, insa memoria
pe termen scurt efectueaza realmente
gandirea – memorie “de lucru”.
• Nu cunoastem limita superioara a memoriei
pe termen lung, pentru ca nimeni nu a reusit
sa o umple complet, totusi este socant de
spatioasa!
 MEMORIA
• Modelul triadic (J.Delacour, 1995) – creierul uman
este organizat functional in 3 sisteme:
1.Sist. C (codificare) – structurile senzoriale si
motorii primare, structurile corticale asociative,
cortexul premotor.
2.Sist. A (activare) – neuronii care controleaza starea
de vigilenta si motivatie – SRAA, nuclei talamici,
sistemul limbic,etc.
3.Sist. S (supervizare) – structurile frontale
anterioare.
 MOTIVATIA
• Def. – ansamblul factorilor dinamici care determina
conduita unui individ (Sillamy, 1996).
• Procese fiziologice si psihologice responsabile de
declansarea, mentinerea si incetarea unui
comportament, ca si de valoarea apetitiva sau
aversiva conferita elementelor de mediu asupra
carora se exercita acel comportament. (Marele
dictionar al psihologiei, Larousse, 2006)
• Functiile principale ale motivului: functia de
declansare, functia de orientare-directionare si
functia de sustinere-potentare (energizanta).
 MOTIVATIA
• In sens larg, motivatia poate fi descrisa ca
“energia” necesara unei persoane pentru a
ramane interesata si/sau pentru a actiona in
vederea realizarii unui proiect, atingerii unei
tinte sau obtinerii unui rezultat.
• Principiul hedonist (S. Freud) sustine caoamenii
sunt constransi sa caute si sa obtina ceea ce le
produce placere si sa evite ceea ce le cauzeaza
durere sau disconfort.
 MOTIVATIA
• Functia de declansare – deblocarea si activarea centrilor
nervosi de comanda, care asigura pregatirea si punerea
in priza a verigilor motorii si secretorii in vederea
satisfacerii starii de necesitate (biologica sau spirituala).
• Functia de orientare-directionare – centrarea
comportamentului si activitatii pe un obiectiv anume.
• Functia de sustinere-potentare – mentinerea in
actualitate a comportamentului declansat pana la
satisfacerea starii de necesitate.
 MOTIVATIA
• Dupa criteriul de continut sunt motive: biologice
(foame, sete), fiziologice (defecare, urinare, sex),
materiale (adapost, unelte), informationale
(interese si trebuinte de cunoastere, intelegere),
comunicationale (dialogare, mesaje), sociale
(afiliere, coparticipare, competitie), spirituale
(trebuinte estetice, morale, religioase), ale Eu-lui
(nevoia de securitate, statut, prestigiu,
autorealizare, ideal de viata, familial, profesional).
MOTIVATIA
 MOTIVATIA
• In principiu, mecanismul oricarei forme de motivatie,
trebuie sa delimiteze trei verigi:
1. Veriga de activare – capteaza si proceseaza semnalele
specifice starii date de necesitate.
2. Veriga de executie-finalizare – comanda si sustine
comportamentele, reactiile si procesele interne pe care
le presupune satisfacerea starii de necesitate.
3. Veriga conexiunii inverse – furnizeaza informatie despre
rezultatele comportamentului de satisfacere si asigura
reglarea lui, adecvarea la situatii concrete.
 AFECTIVITATEA
• Afectivitatea = ansamblu al reactiilor psihice
ale individului in fata lumii exterioare.
• Emotia = constelatie de raspunsuri de mare
intensitate care comporta manifestari
expresive,fiziologice si subiective tipice.
Marele Dictionar al Psihologiei
Larousse, 2006
 AFECTIVITATEA
• Exista stimuli afectogeni si indiferenti.
• Pentru ca un stimul sa devina afectogen, trebuie
sa posede o anumita intensitate si durata de
actiune pentru a fi perceput si sa posede anumite
valente motivationale pentru a i se putea astfel
stabili o semnificatie – pozitiva sau negativa.
• Afectivitatea umana are trei componente
principale: emotiile, sentimentele si pasiunile.
 AFECTIVITATEA
• Emotiile – trairi subiective de intensitati variate, ce se
produc brusc in diferite situatii si momente particulare
(frica, angoasa, bucuria, etc.)
• Sentimentele – au o factura mai complexa, sunt stabile si
mai putin intense, iar incarcatura lor cognitiv-evaluativa
este mai mare (dragoste, stima, mandrie, etc.)
• Pasiunile – stabile si de mare intensitate, care se
elaboreaza pe baza unei motivatii intrinseci puternice
pentru lucruri, fiinte si activitati. Ele imping cu mare forta
energetica subiectul la actiune pentru atingerea scopului pe
care sunt centrate.
 EMOTIILE
• Atunci cand interpretam expresii faciale, corpul
amigdalian este foarte activ. Se pare ca el, fiind
responsabil cu propriile noastre emotii, este
necesar si pentru recunoasterea emotiilor altor
persoane.
• Expresiile faciale pot fi voluntare (controlate
cortical) sau involuntare (controlate de regiuni
ale sistemului limbic). Expresiile involuntare
sunt produse de emotii autentice!
 AFECTIVITATEA
• In circuitul care-i poarta numele, Papez
(1937), a inclus conexiunile dintre formatiunile
hipotalamo-limbice, lasand sa se inteleaga ca
rolul principal in realizarea starilor emotionale
il joaca formatiunile subcorticale.
• Se admite, in prezent, existenta a trei niveluri
ierarhice integrative: nivelul diencefalic,
nivelul limbic si nivelul neocortical.