EGIPTUL ANTIC

10 lucruri despre Egiptul Antic pe care

toţi ar trebui să le ştie

REALIZAT DE : ALBITAR IASMIN

Timp de mii de ani, civilizaţia
Egiptului a fost printre cele mai
semnificative din lumea antică, iar
regii ei au fost consideraţi
reprezentanţii vii ai divinului pe
pământ. Valoarea centrală a
culturii egiptene a fost echilibrul,
personificat de zeiţa Ma’at.
Aceasta a reuşit să pună bazele
unei societăţi stabile, în interiorul
căreia oamenii să poată explora
lumea şi să promoveze un anumit
mod de a trăi în ea, cât şi dincolo
de ea, în viaţa de apoi.
Vechii egipteni şi-au dezvoltat o
cultură extrem de sofisticată, prin
intermediul căreia s-au realizat
progrese semnificative în ceea ce
privesc practicile medicale,
inovaţiile arhitecturale, motivele
literare din poezie şi proză,
credinţă şi tradiţie religioasă. În
continuare sunt prezentate 10
lucruri despre Egiptul Antic pe
care toată lumea ar trebui să le
ştie:
 1. „REGATE” ŞI „PERIOADELE INTERMEDIARE”?
 Vechii egipteni nu aveau demarcaţii între epocile civilizaţiei lor.
Evenimentele erau datate prin raportare la stăpânirea unor anumiţi regi
sau la evenimentele memorabile, fie ele naturale – cum ar fi inundaţiile,
recoltele slabe, etc.– fie istorice, precum marile victorii militare.
Denumirile precum „regate” şi „perioade intermediare” provin de la
savanţii din perioada modernă, atribuite tocmai pentru a  uşura studierea
unei perioade atât de lungi. Prin urmare, istoria Egiptului Antic este
împărţită în diferite epoci:

 Perioada Predinastică: c. 6000 – c. 3150 î.e.n.

 Perioada dinastică timpurie : c. 3150 – c. 2613 î.Hr.
 Regatul Vechi : c. 2613-2181 î.Hr.
 Prima perioadă intermediară : 2181-2040 î.Hr.
 Regatul Mijlociu : 2040-1782 î.Hr.
 A doua perioadă intermediară : c. 1782 – c. 1570 î.Hr.
 Noul Regat : c. 1570 – c. 1069 î.Hr.
 A treia perioadă intermediară : c. 1069-525 î.Hr.
 Perioada târzie a Egiptului Antic : 525-323 î.Hr.
 Perioada ptolemaică: 323-30 î.Hr.
 Diferenţa dintre „regate” şi „perioadele
intermediare” are legătură cu centralizarea
puterii. În timpul regatelor, exista un monarh
care guverna dintr-o locaţie centrală;
economia şi societatea erau stabile,
înregistrându-se un progres cultural evident. În
perioadele intermediare, „guvernul”era
 împărţit între locaţii, existând un grad ridicat
de instabilitate. Dovezile arată că au existat
mai puţine progrese culturale în aceste
perioade. Chiar şi aşa, perioadele intermediare
nu au fost nicăieri atât de haotice pe cât le-au
interpretat savanţii secolelor XIX-XX.
. Cine a fost faraonul din
2

Cartea Exodului?

•Cel mai des citat rege egiptean

drept faraonul fără nume din
Exod este Ramesses II (r. 1279-
1213 î.e.n. ), iar al doilea cel
mai citat este Akhenaten (r.
1353-1336 î.e.n.).  De fapt, nu
există dovezi istorice, scrise
sau fizice conform cărora evreii
ar fi fost înrobiţi în Egipt într-
un număr atât de mare.
Există numeroase dovezi care
demonstrează că oamenii care
au construit piramidele şi alte
mari monumente ale Egiptului
au fost egipteni, care erau fie
muncitori calificaţi, fie
muncitori necalificaţi. Aceştia
trebuiau să dedice timp
serviciilor comunitare – cum ar
fi proiectele de construcţii
publice – în vremurile în
care râul Nil inundase
terenurile, iar agricultura era
imposibilă. În ciuda afirmaţiilor
multora de-a lungul anilor,
povestea Exodului este un mit
cultural, căci nu a existat
niciun faraon care să îi fi
înrobit pe israelieni. Sclavii
erau luaţi din diverse ţări după
victorii militare sau cumpăraţi.
Este posibil să se fi aflat şi
sclavi ebraici printre aceştia,
dar nu într-un număr aşa mare
precum zice naraţiunea biblică
 3. Cum era organizată armata egipteană?
 În perioada Vechiului Regat al Egiptului , armata era
alcătuită din recruţi aduşi din diferite raioane
( nomes ), sub conducerea unui guvernator regional
( nomarh ).În timpul primei perioade intermediare a
Egiptului , acest sistem a fost destabilizat pe măsură ce
fiecare nomarh individual căpăta o putere mai mare
odată cu căderea guvernului central şi îşi folosea
subalternii pentru a instaura propria ordine. În Regatul
Mijlociu al Egiptului , regele Amenemhat I (rc 1991-1962
î.e.n.) a creat prima armată permanentă. Armata a fost
îmbunătăţită în timpul celei de-a doua perioade
intermediare a Egiptului prin contribuţii din
partea Hyksos, cum ar fi carul tras de cai , arcul
compozit, sabia scimitară şi pumnalul de bronz . Pe
vremea Noului Regat al Egiptului , armata egipteană
devenise o adevărată forţă, extrem de instruită, care a
ajutat la crearea şi menţinerea Imperiului Egiptean .
 Armata era organizată din divizii,  fiecare numită după
o anumită zeitate şi compusă din aproximativ 5.000 de
oameni. Fiecare divizie dispunea de un ofiţer care ţinea
sub supraveghere 50 de soldaţi şi care raporta mai
departe unui superior responsabil de 250 care, la rândul
său, raporta unui căpitan ce se afla sub un comandant al
trupei. Comandantul trupei era responsabil faţă de
supraveghetorul de trupe, acesta raportând
supraveghetorului fortificaţiei. Acesta se afla sub
comanda unui locotenent care  raporta problemele unui
general. Generalul comunica vizirului egiptean, care îi
aducea la cunoştinţă faraonului. Egiptenii nu au avut
niciodată ca scop cucerirea de noi teritorii, ci mai
degrabă urmăreau să se apere. Chiar şi în timpul
ascensiunii Imperiului Egiptean , armatele au fost
folosite pentru a crea  şi apoi pentru a menţine  o zonă
tampon în jurul Egiptului pentru prevenirea invaziilor.
 4. Religia egipteană
 Religia egipteană influenţa fiecare aspect din
viaţa indivizilor. Zeii erau în permanenţă prezenţi,
oamenii considerând că aceştia au dat omenirii cel
mai perfect loc în care să trăiască, cu toate
necesităţile şi luxurile pe care ei le-ar putea
cere. Pentru asta, oamenii trebuiau să îi onoreze
prin închinări care să menţină armonia cerească.
Pentru egiptenii antici, viaţa pe pământ
reprezenta doar o parte a unei călătorii mult mai
grandioase spre fericirea veşnică, într-o viaţă de
apoi. Cartea egipteană a morţilor a fost scrisă ca
un ghid pentru suflet pentru a-i ajuta pe indivizi
să evite orice capcană din viaţa de apoi şi
să găsească drumul spre paradis în condiţii
de siguranţă.
5. De ce egiptenii îsi mumificau morţii?
Egiptenii credeau că sufletul era alcătuit
din nouă părţi separate:
Khat – corpul fizic
Ka – forma dublă a cuiva
Ba  – capul omului, cu un aspect de
pasăre, care putea să se mişte între
pământ şi cer
Shuyet – sinele întunecat
Akh – sinele nemuritor, transformat
Sahu  şi  Sechem – erau aspecte ale Akh-
ului
Ab – inima, sursa binelui şi a răului
Ren – numele secret al cuiva
 Corpul fizic ( khat ) trebuia păstrat, astfel
încât Ka şi Ba să poată fi recunoscute, iar Akh-
ul să poată ajunge până la Câmpul de Stuf. În
timpul înmormântărilor egiptene, numeroase
bunuri erau incluse
în mormântul decedatului , astfel încât acestea să
poată fi folosite în viaţa de apoi. Contrar credinţei
populare, egiptenii nu erau obsedaţi de moarte;
  ei s-au bucurat atât de mult de viaţă, încât nu îşi
doreau ca aceasta să se termine vreodată, iar
acest lucru a încurajat credinţa în existenţa unui
tărâm etern, de dincolo de moarte.
6. Adevărul despre blestemul lui
Tutankhamon
Faimosul blestem al faraonilor care a
devenit popular după ce arheologul
Howard Carter a deschis mormântul lui
Tutankhamon în noiembrie 1922 î.Hr.
este doar o legendă.  Din cele 58 de
persoane prezente la deschiderea
mormântului şi sarcofagului, doar opt
au murit în următorii doisprezece ani şi
toate din cauze rezonabile şi raţionale,
neavând nicio legătură cu
mormântul. Mitul blestemului lui
Tutankhamon a început în 1923 e.n.,
când cea mai cunoscută scriitoare,
Marie Corelli (l. 1855-1924 CE) a trimis
o scrisoare revistei New York World în
care cita dintr-un text antic  avertizând
asupra consecinţelor teribile pentru
orice ar fi îndrăznit să deranjeze
mormintele regilor Egiptului. Datorită
popularităţii acesteia, scrisoarea ei a
primit o atenţie deosebită.
 În acea perioadă, Howard Carter devenise
din ce în ce mai frustrat de numeroşii
vizitatori care interferau cu lucrările sale la
mormântul lui Tutankhamon, iar scrisoarea
lui Corelli, care fusese popularizată de presă,
a avut exact efectul pe care şi-l dorea: să
sperie oamenii.
 Astfel, Carter a putut continua cu săpăturile
şi examinarea mormântului fără vreo
distragere suplimentară; de aceea, el nu a
contrazis niciodată afirmaţia lui Corelli, cu
toate că nu deţinea nicio dovadă a vreunui
blestem.
 7. Ce mâncau egiptenii?
 Dieta egipteană era în principal vegetariană. Carnea
nu putea fi depozitată deoarece egiptenii nu aveau
frigider, aşa că era mâncată la scurt timp după
sacrificarea de către clasa superioară, singura care
avea voie să vâneze. Carnea de pasăre şi peştele erau
mâncate de fiecare clasă socială. Produsele de bază
din dieta egipteană erau pâinea şi berea . Deşi se
făcea vin, acesta era în principiu băutura clasei
superioare. Berea era cea mai populară băutură,
consumată la fiecare masă a zilei,  deoarece era
considerată mai sănătoasă decât apa din Nil care putea
fi poluată. Salariile muncitorilor includeau, de fapt, o
raţie de bere şi pâine. Legumele şi fructele
reprezentau însă cea mai mare parte din alimentaţia
egiptenilor: lintea, prazul, usturoiul, măslinele, rodia,
strugurii, curmalele şi smochinele. Egiptenii bogaţi se
bucurau şi de nuca de cocos.
 8. Cum era viaţa de zi cu zi în Egiptul Antic?
 Societatea egipteană se baza pe o ierarhie care
arăta cam aşa:
 Regele (cunoscut sub numele de faraon abia
după perioada Noului Regat) şi familie regală
 Vizirul
 Membrii instanţei
 Preoţi şi cărturari (inclusiv medicii)
 Guvernatori regionali
 Conducători militari
 Artizani şi meşteri (inclusiv muncitori calificaţi)
 Supraveghetorii locului de muncă
 Muncitori şi agricultori necalificaţi
 Sclavi
 Evoluţia pe scara socială nu era  încurajată deoarece
se credea că ordinea socială ar fi fost decretată de
zei în acord cu Ma’at şi, astfel, menţinerea acesteia
era vitală pentru păstrarea armoniei şi echilibrului în
ţară.  Economia era bazată pe agricultură, iar
majoritatea clasei inferioare era compusă din
fermieri. Ziua unui fermier începea odată cu
 răsăritul soarelui când el (uneori chiar şi soţia şi
copiii) mergea pe câmp, de unde nu se întoarcea
decât la asfinţit.  În timpul lor liber, cei din clasa
superioară mergeau la vânat, jucau diferite sporturi
sau pescuiau. Clasa inferioară se bucura de aceleaşi
petreceri, precum şi de înot sau de plimbări cu
barca. Egiptenii se bucurau de petreceri şi festivaluri,
iar zilele de naştere ale diferiţilor zei deveneau şi
sărbători naţionale, când munca era suspendată şi
toată lumea se aduna să bea, să mănânce şi să
danseze.
9. Cleopatra nu a fost singura regină
influentă a Egiptului
Deşi Cleopatra VII (lc 69-30 î.e.n.) este
probabil cea mai cunoscută regină
egipteană, ea nu a fost de fapt
egipteană, ci greacă , ultimul monarh al
dinastiei ptolemaice eleniste . Cu toate
acestea, au existat multe alte mari
regine egiptene de-a lungul istoriei
acestei naţiuni. În perioada dinastică
timpurie din Egipt , a existat
Neithhotep al primei dinastii din Egipt
(c. 3150 – c. 2890 î.e.n.) şi Merneith (lc
2990 î.e.n.). În Vechiul Regat, regina
Heterfere I (soţia regelui Sneferu, r.
2613-2589 î.e.n.) a fost mama regelui
Khufu (r. 2589-2566 î.e.n.) şi a
exercitat o influenţă considerabilă
asupra lui. Una dintre cele mai
controversate regine din aceeaşi
perioadă a fost Nitocris(c. 2184-2181
î.e.n.) despre care se spune că a
răzbunat uciderea fratelui ei,
invitându-i pe ucigaşii săi la un banchet
într-o cameră subterană unde
intenţiona ulterior să îi înece
 În Regatul Mijlociu, a domnit regina Sobeknefru
(c. 1807-1802 î.e.n.), primind titlul onorific de
soţia lui Dumnezeu din Amun. Regina Ahhotep I
(c. 1570-1530 î.Hr.) este prima femeie care a
deţinut titlul de la începutul Noului Regat, dând
chiar o lege – legea Ahmose-Nefertari (c. 1570-
1544 Î.e.n.), în sprijinul căreia să poată să
transmită titlul şi altora. Unele dintre cele mai
mari şi mai cunoscute regine provin din perioada
Noului Regat, cum ar fi Hatshepsut (r. 1479-
1458 î.e.n.), Tiye (soţia lui Amenhotep III , rc
1386-1353) şi Nefertiti(c. 1370-1336 î.e.n.),
soţia lui Akhenaten. Cert este că, atunci când
Cleopatra VII a luat tronul, Egiptul avea deja o
lungă istorie a femeilor puternice în poziţii de
autoritate.
 10. Moşteniri culturale din Egiptul Antic
 Egiptul Antic a contribuit cu o serie de
invenţii şi inovaţii utilizate în mod regulat în
zilele noastre. Egiptenii puneau o deosebită
valoare pe igiena personală, astfel încât
îmbăierea zilnică, pieptenele şi periile,
machiajul, dar şi parfumurile au fost fie
inventate, fie îmbunătăţite de către ei. De
asemenea, au inventat periuţa şi pasta de
dinţi, menta pentru respiraţie şi deodorantul
sub formă de tămâie. Stomatologia a fost
dezvoltată şi de egipteni, la fel şi practica
medicului de a lua istoricul pacientului în
vederea  diagnosticării bolii.
 Unele dintre primele clinici şi şcoli de medicină din lume au
fost înfiinţate în Egipt. Arhitectura egipteană a dezvoltat
adevărata piramidă şi obeliscul, precum şi tehnicile prin
care acestea au fost realizate. Deşi inginerii din zilele
noastre încă nu înţeleg modul în care egiptenii au construit
astfel de monumente, structurile au reprezentat sursă de
inspiraţie pentru cei care i-au succedat pe egipteni.
 În agricultură, egiptenii au preluat metode de irigare de la
Hyksos. De asemenea, aceştia au dezvoltat concepte
babiloniene despre astronomie şi astrologie, calendar şi
matematică. Literatura egipteană , în special a Regatului
Mijlociu, a stabilit forma baladei romantice şi a dialogului
literar / filozofic (mai târziu făcută cunoscută prin operele
lui Platon ). Religia şi filozofia egiptenilor au fost
recunoscute de mult timp ca influenţând filosofia greacă ,
precum şi religiile ulterioare, precum creştinismul şi islamul
, în special prin conceptele de viaţă eternă, judecată după
moarte şi recompense / pedepse în viaţa de apoi.
BIBLIOGRAFIA

https://ro.wikipedia.org/wiki/Egiptul_Antic
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Egiptului_Antic