Planuri de experiente factoriale

complete
 Cuprind toate combinatiile posibile ale
nivelurilor factorilor testati
 7 factori, fiecare cu 2 niveluri:
 27 = 128 incercari
 8 factori, fiecare cu 2 niveluri:
 28 = 256 incercari
 7 factori, fiecare cu 3 niveluri :
 37 = 2.187 incercari
 15 factori, fiecare cu 2 niveluri :
 215 = 32.768 incercari
Planuri de experiente factoriale complete pot fi
prohibitive! (exemplu: cele 128 de incercari)
Planuri de experiente factoriale fractionate

 Intr-un plan de experiente factorial

complet, nu toate incercarile au aceeasi
utilitate practica.
  necesitatea reducerii numarului de
incercari
 Taguchi a elaborat o serie de planuri de
experiente standard, aplicabile in orice
situatie
 Intr-un plan de experiente factorial, toate
nivelurile de factori intervin de un numar
egla de ori
Testarea a 3 factori cu 2 niveluri fiecare:
plan factorial complet: 23 = 8 incercari
Plan de experiente factorial complet cu 8
incercari
Plan de experiente factorial fractionat,
versiunea 1, plan neechilibrat
Plan de experiente factorial fractionat,
versiunea 2, plan echilibrat
Plan de experiente factorial fractionat,
versiunea 3, plan echilibrat
Ortogonalitatea uni plan de experimente

 Ortogonalitatea: conditie necesara pt. calcularea

efectelor unui factor independent de ceilalti factori
 De ex. Planul factorial fractionat utilizat la fabrica
de tigle (8 incercari in loc de 128)
 A1 combinat de 2 ori cu B1 si de 2 ori cu B2
 A2 combinat de 2 ori cu B1 si de 2 ori cu B2
 Rezultatul mediu pentru factorul A la nivelele 1 si 2:
 A1 = (R1+R2+R3+R4)/4
 A2 = (R5+R6+R7+R8)/4
 Prin ortogonalitate se asigura ca efectul factorului B
intervine cu aceeasi pondere in A1 si A2
Ortogonalitatea

Ortogonalitea: efectele tuturor celorlalti

factori intervin cu aceeasi pondere in
fiecare nivel al oricarui factor dat
Ca urmare:
- Efectul fiecarui factor poate fi izolat si
masurat in conditii de variare in acelasi
timp a nivelurilorcelorlalti factori
- Un efect masurat in asemenea conditii este
reproductibil, in ciuda fluctuatiilor conditiilor
de fabricatie sau utilizare.
Grade de libertate (gdl)
 Gdl se utilizeaza pt. a masura cantitatea de
informatie ce poate fi obtinuta dintr-o observatie
 Ex: care coloana (A1, A2, A3) este mai inalta?
 De minim cate observatii (comparatii) este
nevoie?
 Numarul minim de comparari = nr. de gdl ale
sistemului studiat
 Grade de liberatate (gdl):
A: factor cu 2 niveluri; B: factor cu 3 niveluri

 gdl al unui factor este egal cu numarul de

comparari necesare si suficiente pentru a
studia nivelurile sale
Grade de liberatate (gdl)
 gdlfactor = nr. nivelurifactor – 1

Cu cat un factor are mai multe niveluri de studiat,

 cu atat are mai multe gdl,

 cu atat mai multe comparatii sunt necesare

pentru studiul sau,
  informatia despre efectele sale este mai
fidela
Gdl ale unui plan (unei matrice) de
experiente
Se defineste gradul de libertate al unei matrice de
experiente:
 gdlmatrice = nr. incercari – 1

Deci nr. necesar de incercari se determina ca fiind:

 nr. incercari = gdlmatrice + 1
 de ex.: gdl al matricei cu 8 incercari: 7 gdl

De asemenea, gradul de libertate al unei matrice de

experiente
 gdlmatrice = Σ gdlfactori
 de ex. 7 factori, fiecare cu 2 niveluri:
 gdlfactor = 1
 gdlmatrice = 7 x 1 = 7
Matricele de experiente fractionate Taguchi

Simbolizarea matricelor de experiente standard

puse la dispozitie de Taguchi:

L8(27): 8: 8 linii, adica 8 incercari

27: 7 coloane pt. 7 factori cu 2 niveluri fiecare

L16(21 x 37): 16: 16 linii, adica 16 incercari

21: = 1 factor cu 2 niveluri, adica 1 coloana pt.
factorul cu 2 niveluri
37: 7 factori cu 3 niveluri, adica 7 coloane pt.
factorii cu 3 niveluri
 Interactiunea a 2 factori
 Interactiunea apare cand nivelul unui factor
(A) depinde de nivelul altui factor (B)
 De ex. 2 medicamente, A si B luate
separat, eu efect pozitiv asupra sanatatii
pacientului
 Medicamentele A si B administrate
impreuna au insa un efect cumulat negativ
 Ca urmare exista o interactiune AB !
Cazul 1: nu exista interactiuni, linii paralele;
efectul lui A este independent de nivelul la care
este B
Cazul 2: apare interactiune, liniile nu sunt
paralele; efect lui A variaza in functie de nivelul la
care este B
Cazul 3: interactiune foarte pronuntata, liniile se
intersecteaza; efectul lui A este complet opus
odata cu trecerea lui B de la un nivel la altul
 Tratarea interactiunilor
 Consideram de ex. 2 factori, A si B, fiecare cu 2 niveluri;
 Se alege o matrice de experiente de tip L3 unde coloana
3 ramane liberea (rezervata)
 Tratarea interactiunilor
 Se calculeaza efectul mediu al factorilor:
 Efectul mediu al lui A, la trecerea de la
nivelul 1 la nivelul 2:
 (R1 + R2) – (R3 + R4)
 Pentru A la niv. 1 avem rezultatele R1 si R2
 Pentru A la niv. 2 avem rezultatele R3 si R4
 Efectul mediu la lui B, la trecerea de la
nivelul 1 la nivelul 2:
 (R1 + R3) – (R2 + R4)
 Pentru B la niv. 1 avem rezultatele R1 si R3
 Pentru B la niv. 2 avem rezultatele R2 si R4
 Tratarea interactiunilor

Graficul interactiunii AB:

 Tratarea interactiunilor
 Valoarea interactiunii va fi: b – a
 daca b – a = 0  nu exista interactiune (linii
paralele)
 IAB = b – a = (R4 – R3) – (R2 – R1) =
= R4 – R3 – R2 + R1 = (R1 + R4) – (R2 + R3)
Adica:
IAB la nivelul 1 corespunde rezultatelor R1 si R4
IAB la nivelul 2 corespunde rezultatelor R2 si R3

Acest calcul este comandat de coloana 3

Tratarea interactiunilor
 Tratarea interactiunilor
 Daca exista atat un factor C cu 2 niveluri, cat si
o intercatiune IAB, atunci matricea este
“saturata”:
 Tratarea interactiunilor
 Efectul mediu al lui C si al IAB vor fi identice
 anume (R1 + R4) – (R2 + R3)
 efect C “congruent” cu IAB;
 Matricea “saturata” este fractionata: 4 incercari
in loc de 23 = 8
 Avantaj: Planul fractionat presupune un
numar redus de incercari
 Dezvanataj: efectele factorului C si ale
interactiunii IAB nu pot fi izolate
 Tratarea interactiunilor
 Planul complet ar avea 8 incercari,
 deci matrice tip L8 cu 7 coloane
pentru:A;B;C;IAB;IAC;IBC;IABC

 Avantaj: Planul complet permite studiul

tuturor interactiunilor
 Dezavantaj: Planul complet necesita de 2 ori
mai multe incercari

 Decizie inginereasca: este o interactiune

suficient de importanta pentru alocarea unei
coloane?
 Gdl al unei interactiuni
 Consideram factorul A cu 2 niveluri (1 gdl);
factorul B cu 3 niveluri (2 gdl)
 Gdl al unei interactiuni
 Sunt cele 2 traiectorii paralele?
 Sunt necesare 2 comparari, de valoare “a” si “b”
 a ≠b deci apare IAB
 Matematic gdl al unei interactiune este:
 gdlAB = gdlA x gdlB; gdlAB = 1 x 2 = 2
Alegerea unei matrici standard (plan de experiente
factorial fractionat) intr-un studiu cu interactiuni

 Se determina numarul total de gdl

necesare:
 gdl ale factorilor
 de ex. 6 factori cu 2 niveluri:
 gdl factori = 6 x 1 = 6
 gdl ale interactiunilor (daca exista)
 de ex. o interactiune intre factorii A si B
 gdl interactiune = 1 x 1 = 1
Alegerea unei matrici standard (plan de experiente
factorial fractionat) intr-un studiu cu interactiuni

 gdl matrice:
 Σ gdl factori si interactiuni

 gdl
matrice = 6 + 1 = 7

 Ca urmare:
 Nr. de coloane = nr. gdl
matrice = 7

 Nr. de incercari = nr. gdlmatrice + 1 = 7 + 1 =

8
 Matricea standard adecvata selectata:
 L (27) (vezi anexa cu matrice, TT, GL)
8
 Tabele triunghiulare si grafuri liniare

 Acesorii ale matricelor standard

elaborate de Taguchi
 Faciliteaza utilizarea si adapatarea
matricelor standard
 Tabelul triunghiular se utilizeaza la
determinare coloanei pentru
interactiuni
 Tabele triunghiulare si grafuri liniare

 6 factori cu 2 niveluri, interactiune intre factorii

A si B: matricea standard L8(27)
 Tabele triunghiulare si grafuri liniare

 Care va fi coloana pentru IAB, daca factorii care

interactioneaza (A si B) se plaseaza in
coloanele 1 si 2? TT L8: IAB va fi in coloana 3
 Tabele triunghiulare si grafuri liniare

 Un graf liniar (GL) este reprezentarea

grafica a unui tabel triunghiular
 Taguchi propune pentru fiecare matrice
standard atatea GL cate combinatii
posibile sunt
 Numerele asociate cercurilor si
segmentelor de dreapta corespund
coloanelor matricei
 Tabele triunghiulare si grafuri liniare

 Cercurile arata coloanele pentru factori

 Segmentele arata coloanele pentru
interactiunea celor doi factori legati
(cercuri legate) prin acel segment
 Fiecare cerc si segment reprezinta un
factor cu 2 niveluri (1 gdl)
 Daca se decide neluarea in considerare a
interactiunii intre 2 factori, segmentul
respectiv se aloca altui factor
 Tabele triunghiulare si grafuri liniare

 GL asociat matricii standardL8(27)

Adaptarea matricelor standard la
aplicatii specifice
 Se calculeaza gdlmatrice necesar
 Se alege si se adapteaza (dupa caz) matricea minima
cea mai apropiata de aplicatie
 Exemplul 1: Introducerea unui factor cu 4
niveluri intr-o matrice cu factori cu 2 niveluri
 Factorii cu 2 niveluri: A, B, C, D
 Factorul cu 4 niveluri: E
 gdlmatrice = 1+1+1+1+3 =7 gdl
 Se alege matricea L8, fiind insa necesare numai 5
coloane corespunzatoare celor 5 factori!
 Se adapteaza matricea standard L8(27), prin
condensarea a 3 coloane intr-o coloana
Adaptarea matricelor standard
la aplicatii specifice
 Pasul 1: din graful liniar (GL) asociat matricei
standard L8 se aleg 2 cercuri legate printr-un
segment, corespunzator la 3 coloane;
 Selectia are in total 3 gdl:
Adaptarea matricelor standard
la aplicatii specifice
 Pasul 2: se regrupeaza si se izoleaza coloanele
2, 4 si 6 in matricea standard L8 :
Adaptarea matricelor standard
la aplicatii specifice
 Pasul 3: coloanelor 2 si 4 li se atribuie corespondente
noi, 4 niveluri, in coloana suplimentara “E”:
Adaptarea matricelor standard
la aplicatii specifice
 Pasul 4: se elimina coloanele 2,4,6 ale caror gdl au fost
epuizate de catre noua coloana cu 4 niveluri
 Se pastreaza numarul total de gdl al matricei
 Se pastreaza proprietatea de ortogonalitate
Adaptarea matricelor standard
la aplicatii specifice
 Exemplul 2: Introducerea unui factor cu 2
niveluri intro matrice cu factori cu 3 niveluri
 Factorul cu 2 niveluri se testeaza formal ca factor
cu 3 niveluri;
 Al 3-lea nivel este fictiv:
 corespunde unuia dintre cele 2 niveluri
 al carui efect intereseaza mai mult
 3 factori cu 3 niveluri; 1 factor cu 2 niveluri
 se considera: 4 factori cu 3 niveluri
 gdlmatrice = 4 x 2 = 8;
 nr. de incercari: gdlmatrice + 1 = 9
 Se alege matricea standard: L9(34) (vezi anexa)
Adaptarea matricelor standard
la aplicatii specifice
 Pasul 1: se selecteaza in matricea standard coloana
dedicata factorului cu 2 niveluri, prin utilizare grafului
liniar asociat acestei matrici:

 Factorul cu 2 niveluri se plaseza in coloana 3,

corespunzatoare factorului C
 Pasul 2: dintre cele 2 niveluri ale factorului C se alege
unul care se testeaza in mod repetat, de ex. nivelul 1

 Pasul 3: se inlocuieste nivelul 3 din coloana C cu nivelul

1, de cate ori apare
Adaptarea matricelor standard
la aplicatii specifice
Adaptarea matricelor standard
la aplicatii specifice