Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
construcții
Clasificarea materialelor
Poluante Eco
Mileniul V î.e.n.
• În Mesopotamia se produc cărămizi crude. În Egipt materialul principal de construcţie este argila.
• În Egipt, ipsosul a fost folosit în mortarele de zidărie şi pentru tencuieli.
Mileniul IV î.e.n.
• În Egipt şi Mesopotamia se utilizează varul pentru tencuieli şi grunduri.
Mileniul II î.e.n.
• În China, se cunoştea tehnica obţinerii temperaturii de 1000°, ceea ce permitea fabricarea porţelanului
şi a gresiei ceramice.
Mileniul I î.e.n.
• Pe teritoriul României, se construiesc locuinţe din împletituri de nuiele şi chirpici.
Sec. X î.e.n.
• În Egipt, erau cunoscuţi adezivi ca: guma arabică, albuşul de ou, balsamurile, răşinile naturale, pasta de
făină de cereale etc.
Sec. II î.e.n.
• Este menţionată una dintre cele mai vechi clădiri construite de romani din beton masiv turnat: un depozit de
alimente pe malul Tibrului..
Sec. I î.e.n.
• Grecii utilizau conducte de plumb.
• În Siria începe să se lucreze sticla prin suflare.
Sfârşitul sec. I.
• Romanii utilizează betonul în construcţia de drumuri (peste 15 000 km).
Sec. IV.
• Romanii execută la Tomis unul dintre cele mai mari mozaicuri pavimentare din lume.
Sec. VI.
• În India, la finisarea exterioară a templelor budiste se utilizează “cimentul de piatră” şi cimentul metalic.
Sec. X.
• Începe să se producă, în Europa, faianţa, introdusă de arabi în Spania.
Sec. XII.
• Se utilizează intens piatra în construcţiile monumentale gotice.
Sec. XIII.
• În Transilvania şi în ţările române era folosită piatra, la construcţia cetăţilor şi oraşelor.
Sec. XIV.
• În Europa şi în Asia se extinde folosirea ceramicii şi a mozaicurilor colorate.
Sec. XVI.
• Pe teritoriul ţării noastre, cărămida arsă înlocuieşte lemnul în construcţia bisericilor.
• Veneţia devine, în Europa, centrul cel mai important pentru fabricarea sticlei de calitate superioară (cristal).
• Domnul Moldovei, Alexandru Lapuşneanu, înfiinţează, la Baia, prima manufactură românească de ţigle,
olane şi cărămizi.
Sec. XVII.
• În ţara noastră, principalul material pentru acoperişuri era şindrila de stejar sau de brad.
• În Bucureşti se face prima încercare de pavare cu piatră a străzilor.
Sec. XVIII.
• Se foloseşte, în Anglia, pentru prima dată, fonta.
• James Parker patentează un ciment destinat zidăriilor şi tencuielilor subacvatice.
• Se utilizează oțelul pentru dezvoltarea construcţiilor de căi ferate, de poduri.
Sec. IX.
• Se prepară primul adeziv din cauciuc natural.
• Se construiesc primele şosele asfaltate la Paris şi apoi la Londra şi Berlin.
• Se înfiinţează, în Bucureşti, o fabrică de cărămidă “cu maşini”.
• Inginerul Anghel Saligny utilizează oţelului turnat la construirea podului peste Dunăre, la Cernavodă.
• La Cotroceni începe fabricarea asfaltului pentru trotuare şi străzi.
• Începe exportul de ciment românesc în Bulgaria, Turcia şi Egipt.
Sec. XX.
• Realizarea cimentului aluminos .
• În comerţul mondial apar adezivi pe bază de cauciucuri.
• Se produce plexigasul, folosit ca sticlă de siguranţă.
• În Japonia se fabrică un material de construcţii din deşeuri de PCV.
Am vorbit ”pe scurt” despre istoria materialelor de construcții, și după cum bine știm, o clădire
necesită timp, bani, spațiu, muncitori, designeri, mobilă, în general bani, mulți bani.
De ce? Probabil din nevoia de a utiliza produse de înaltă calitate care, domne”, trebuie să țină
casa trei generații. Bun, bun, dar toate aceste nevoi afecteză natura, adică, poluează.
Așa că venim noi cu niște soluții ce reduc prețurile, sunt eco-frendly, iar dacă ai vre-un prieten
mai talentat, îl poți face gelos până și pe Bill Gates.
Îți place foarte mult sucul? Tatăl tău e dependent de bere, mama ta e mare colecționară de sticle?
Dar nu aveți unde locui?