Cărămida

Cărămida este un material de construcție artificial, de formă

prismatică, obținut dintr-un amestec de argilal, nisip și apa sau din
alte materiale (beton, zgură de furnal etc.), uscat la soare sau ars
în cuptor. Cărămizile nearse poartă denumirea de chirpici.

Cea mai veche formă de cărămidă a fost realizată din nămol

întărit, datează din anul 7500 î.Hr. și a fost descoperită în
regiunea văii superioare a fluviului Tigru. Primele cărămizi uscate
de soare au fost făcute în Mesopotamia (pe teritoriul actual al
Irakului), în vechiul oraș Ur, în jurul anului 4000 î.Hr. Alte exemple
de civilizații care au folosit cărămida sunt egiptenii antici, romanii
și chinezii. În ceea ce privește civilizația romană, există dovezi
concrete care atestă utilizarea cărămizilor. Acestea sunt adesea
inscripționate cu marca legiunii care a supravegheat producția lor.

TIPURI DE CĂRĂMIDĂ

 Cărămida clasică
Cărămida clasică este realizată din argilă arsă sau ceramică și
este folosită în construcții cu diverse tipuri de mortar. Cărămida
din argilă arsă are o mare rezistență la compresiune. Acest tip de
cărămidă este atestată și verificată în timp, de mii de ani. În
cărămida modernă se folosesc, pe lângă argilă, și ingredienți
suplimentari, precum porțelanul sau samota. Cărămida poate fi
compactă (plină) sau poroasă la nivel exterior, în ambele variante
oferind o foarte mare rezistență. Cele două variante diferă în
funcție de tipul de pereți (grosime, localizare). De exemplu,
cărămida plină poate fi folosită în zidării protejate pe ambele părți,
cu tencuială, pentru elemente structurale și nestructurale, pentru
stâlpi și coșuri de fum.
 Cărămida de sticlă
Cărămida de sticlă este folosită datorită proprietăților ei bune de
transmisie a luminii. Este un material potrivit pentru construirea
unor ferestre fixe și a pereților drepți. Golul din cărămidă este
umplut cu aer la o presiune mică.
 Cărămida aparentă
Cărămida aparentă este un material folosit în placarea unor
suprafețe care se doresc să arate ca fiind din cărămidă obișnuită:
fațade de clădiri, ziduri exterioare, unii pereți interiori de clădire,
arcade, șemineu etc. O astfel de cărămidă este folosită în
principal în scop estetic. În cazul cărămizii aparente, nu mai este
necesar să se aplice tencuiala.