Frun Frunza za

AIctuire si functii AIctuire si functii

O frunz este format din:
teac
petiol
limb
Teaca sau baza frunzei
este portiunea cu care frunza se
prinde de tulpin la nod. Ea este
putin mai ltit.
!etiolul este codita frunzei. El
sustine frunza si o orienteaz spre
lumin.
imbul este partea verde turtit si
mult ltit a frunzei. Limbul este
traversat de nervuri.
Nervurile contin vase conductoare
ce se continu din tulpin si totodat
ajut la mentinerea limbului ntins,
conferindui rezistent.
Limbul prezint o fat superioar,
mai lucioas si de culoare verde nchis
si o fat inferioar, mai albicioas, pe
care nervurile sunt mai proeminente.
La unele plante pot lipsi fie
teaca, fie petiolul sau amndou.
Limbul lipseste foarte rar si atunci
el este 9ransforma9 Ln tepi, ca o
adaptare, ca un rspuns al plantei
la conditiile de mediu.
n lumea plantelor, frunzele sunt foarte diferite. Ele se pot clasifica dup
mai multe criterii:
/up forma IimbuIui: rotund, oval, cordat, lanceolat, sagitat,
liniar, acicular, fistular
/up aIctuirea IimbuIui:
frunze simple, la care limbul
e format dintro singur parte
frunze compuse, la care limbul
este format din mai multe prti, numite
foliole, asezate pe un petiol. Dup
modul de asezare a foliolelor pe petiol,
deosebim urmtoarele tipuri de frunze
compuse:
W frunze penate, la care foliolele
sunt asezate de o parte si de lata a
petiolului.
W nd n vrf se afl dou foliole,
frunzele se numesc paripenat
compuse (alunele de pmnt), iar
cnd se afl o singur foliol se
numesc imparipenat compuse
(salcm, nuc)
/up /ispozitia frunzeIor pe
tuIpin: alterne, opuse, verticilate,
n rozet.
Frunzele sunt dispuse la nodurile
tulpinii astfel nct toate s
primeasc razele solare.
Acolo unde dispunerea frunzelor
pe tulpin nu se face ntro anumit
ordine, lungimea petiolului este
diferit: la frunzele din vrf ea este
mai mic, planta expunndusi astfel
la soare toate frunzele.
Asezarea frunzelor pe tulpin
este un caracter adaptativ. Ea are
deci o mare important pentru
plant.
$tructura intern a frunzei
Dintre organele vegetative, frunza este organul cel mai activ care
particip la nutritia plantelor. Functiile complexe ale frunzei au determinat
particularittile sale de structur:
W limbul este ltit la cele mai multe plante pentru ca frunza s primeasc
lumin pe o suprafat ct mai mare.
W grosimea frunzei este mic, ea fiind turtit, pentru c dioxidul de carbon
absorbit s strbat distante mici pn la locul de formare a substantelor
hrnitoare.
W tesuturile din interior contin multe cloroplaste cu clorofil necesare
functiei de nutritie.
Dac privim la microscop o
sectiune prin frunz vom observa c
unele tesuturi se continu sin frunz
(epiderma, tesutul conductor), dar
apar tesuturi noi, cum ar fi tesutul de
asimilatie
!e o sectiune prin frunz vom observa:
pi/erma superioar, format dintrun strat de celule care corespunde fetei
superioare a frunzei.
pi/erma inferioar, format dintrun strat de celule care corespunde fetei
inferioare a frunzei.
iezuI frunzei, care ocup spatiul dintre cele dou epiderme. elulele de sub
epiderma superioar sunt alungite si asezate perpendicular pe epiderm. Ele contin
multe cloroplaste cu clorofil orientate n siruri. Aceste celule formeaz tesutul de
asimilatie, locul unde se desfsoar cel mai intens principala functie a frunzei,
fotosinteza, pe care o vom studia n lectia urmtoare. Spre epiderma inferioar se
afl celule cu forme neregulate, ele contin mai putin clorofil si las spatii ntre ele.
Dac sectiunea a trecut printro nervur se vd si fascicuIeIe Iibero
Iemnoase ce contin vasele lemnoase orientate spre epiderma superioar,
iar cele liberiene orientate spre epiderma inferioar.
n epiderma superioar, dar mai ales n cea inferioar, se observ celule
modificate ca form si ca functie. Acestea sunt stomate O stomat este
format din dou celule n form de bob de fasole, asezate cu scobitura fat
n fat, astfel nct ntre cele dou celule se formeaz o deschidere numit
ostioI
elulele stomatice sunt nconjurate de celule de sustinere.
!rin ostiol se asigur schimbul de gaze n timpul respiratiei si
fotosintezei, precum si eliminarea vaporilor de ap, prin transpiratie.
n zilele clduroase, apa este eliminat n cantitate mare prin transpiratie;
dac planta pierde prea mult ap, se usuc si moare. Din acest motiv,
ostiolul nu st deschis tot timpul, el nchiznduse n momentul n care
planta ncepe s piard prea mult ap.
n functie de conditiile de mediu si de necesittile plantei, ostiolul poate fi,
deci, mai nchis sau mai deschis.
Dac, la un moment dat, cantitatea de ap din sol scade sau este o
secet prelungit, stomatele se nchid pentru a mpiedica pierderea apei,
ntrziind ofilirea. Dimpotriv, la plantele de ap, stomatele sunt deschise
mereu pentru eliminarea excesului de ap.
n epiderma limbului pot exista ntre 100 si 1000 de stomate pe 1 mm2,
care servesc la schimbul de gaze ce are loc ntre plant si mediul exterior.
Avnd o structur att de complex, frunza poate fi comparat cu un
adevrat ,laborator al naturii".
$frsit
#ealizat profesor Vintil Maria Mihaela
Scoala cu clasele V, Nr. 19, !itesti