~Dragostea curtenească~

Istoria literaturii și civilizației franceze

Mîciu Mihaela-Bianca
Română-Franceză
Anul I
Facultatea de Litere
 SERVICE D’UN SEIGNEUR FIDÉLITÉ RESPECT

~Dragostea curtenească~
(LE ROMAN DE CHEVALERIE= Au XIIème siècle,
en temps de paix, au Moyen Age)

= valsul inimilor îndurerate, în care filosofia și literatura dau contur unui nou
concept intangibil, astăzi, pentru noi: “la curtoisie”.
LES TROUBADOURS au avut un rol important în transmiterea
acestui cod medieval.
Am putea fi noi un Tristan? Ne-am sacrifica-o pe Isolda (inima) pentru cineva care
este sânge din sângele nostru? (regele Marc)
Pentru trubaduri, ca și pentru eroii romanelor cavalerești,
“dragostea devine o forță morală, un izvor, o sursă a
virtuțiilor cavalerești, a vitejiei, a onoarei, a generozității
și a comportamentului curtenilor” (Ovidiu Drimba,
“Istoria culturii și civilizației”)
Atunci când ne referim la dragostea curtenească, printre primele cuvinte ce ne vin în
minte se află “LA CURTOISIE”, care definește setul de reguli, de bune maniere
la curte. În acele vremuri se stabilea o ierarhie, iar cei de la curtea seniorului
dădeau dovadă de respect, devotament, loialitate.
 Entitatea care dicta totul era
seniorul (precum regele Marc
din romanul “Tristan et Iseut”),
iar oamenii de la curte nu
obiectau împotriva acestui cod
moral.

Așă că, cel mai bun exemplu,

este chiar Tristan, pentru că,
îndrăgostit fiind de Isolda cea
bălaie, “la femme fatale”, își
calcă pe propriul suflet în
favoarea regelui Marc.

Ideea de unitate și moralitate

era mai importantă decât
propria dragoste.
 ~TRISTAN ȘI ISOLDA~ Face trimitere la ideea de Rai,
Însăși tristețea are glas! atunci când îngerii le cântă
-fragment-
credincioșilor!

Tristan luă harpa și cântă atât de frumos că boierii se înduioșară ascultându-l. […]
După ce sfârși cântecul, regele tăcu îndelung. […] Un code de l’honneur très strict.

- Ești venit spre bucuria noastră la noi în casă. Rămâi mult pe lângă mine, prietene!

- Bucuros te voi sluji, Doamne, răspunse Tristan, ca harpist, gonaci și credincios jurat al tău.

Așa făcu și vreme de trei ani, o dragoste de o parte și de alta crescu în inimile lor. Ziua
Tristan îl urma pe Marc la județe ori la vânat, și noaptea, cum se culca în iatacul regesc cu
apropiații și credincioșii, dacă regele era mohorât, îi cânta din harpă spre a-I alina
mâhnirea. Boierii îl îndrăgeau. […]
Tristan (fiul lui Rivalen, regele de la Loonis și Blanchefleur, sora regelui Marc)
Personaje:
Marc (fratele lui Blanchefleur, domnitor în Cornwall, pe vremea regelui Arthur)
 Fragmentul supus analizei face parte din capitolul I al celebrei scrieri “ Tristan și Isolda” și
oferă o perspectivă inedita asupra vieții. Este unul dintre importantele momentele ale fiului
tristeții, deoarece se întâlnește cu unchiul său, regele Marc.

 Răpirea lui Tristan de către pirați ar putea fi o situație declanșatoare, pentru că schimbă
cursul obișnuit al lucrurilor, dar, de data aceasta, este un rău supus binelui. Dacă Tristan nu ar
fi fost răpit și nu ar fi încercat să scape, fiind ajutat de tenacitatea apelor, astăzi poate că nu ar
mai fi ajuns la regele Marc și, implicit, să o cunoască pe Isolda. Încă o dovadă a măreției
scriitorului, ce a avut grijă să șlefuiască cu multă pasiune firul narațiunii.

 Se înscrie în seria romanelor cavalerești, impresionând lectorul prin trista poveste de

dragoste dintre Tristan și Isolda. Această iubire pură, care nu presupune o cunoaștere carnală,
își găsește adevărata împlinire prin moarte, acolo unde sufletele celor doi dăinuie liniștite.
Moartea nu mai este privită ca pe un lucru tragic, ci devine prilej de împlinire pentru două
inimi supuse numeroaselor încercări. Acest aspect consemnează L’ART DE VIVRE.
  Un alt amănunt care atrage atenția este cifra mistică 3,
concentrând interesul asupra sacralității acestei scrieri. Faptul
că pentru cavalerul nostru respectarea unui cod moral devine
“motorul” tuturor acțiunilor, poate trimite și la ideea de
îndumnezeire a seniorului.
 Astfel, printr-o traducere comparativă, personajele se identifică
cu Sfânta Treime: Tatăl este regele Marc (“Rămâi mult pe
lângă mine, prietene!”), Fiul este cavalerul Tristan (“Bucuros
te voi sluji, Doamne…”), iar Duhul Sfânt este “la
curtoisie”( “…credincios jurat al tău”). Poate că nu
întâmplător vreme de trei ani “o dragoste de o parte și de alta
crescu în inimile lor”.

 Totodată, remarcabil este și simbolul “harpă”, deoarece ar putea

fi asociat îngerilor, ideea principală fiind puritatea, prin albul
imaculat (“dacă regele era mohorât, îi cânta din harpă spre a-I
alina mâhnirea”). Sunt numeroase aprecieri asupra
simbolisticii textului, deoarece amploarea faptelor stârnește
 Așadar, Evul Mediu a reprezentat o
perioadă de mare forță literară,
capabilă să hrănească dorința
oamenilor de lectură și să îi poarte prin
fluviul diferitelor stări ale personajelor.

Scrierile celebre au oferit sufletului

cititorului EMOȚIE și VIAȚĂ.

Dincolo de orice lucru, dragostea și

devotamentul, fie ele de orice fel, sunt
marile comori ale spiritului uman.

Valorile morale sunt culmile perene ale

existenței.