Fortuna

• Fortuna este personificarea norocului, sperând la noroc. Echivalentul ei

grecesc este Tyche. Ea este adeseori reprezentată oarbă și tristă datorită
caracterului ei capricios.
• În calendarul roman 11 iunie era o zi sacră pentru Fortuna, sarbatorită cu
un mare festival numit Fors Fortuna.
• Sub numele Annonaria ea proteja proviziile de grâne
• Conform tradiției, cultul său a fost introdus Romei de către Servius Tullius.
Fortuna avea un templu în Forum Boarium, un sanctuar public pe Quirinalis
și un oracol în Praeneste, unde norocul era ales de un copil mic care alegee
între diferitele ramuri de stejar pe care, eventual, erau scrise diverse
lucruri.
Fortuna nu a dispărut din imaginația populară odată
cu triumful creștinității. În secolul VI, lucrarea
Consolarea Filosofiei, scrisă de omul politic și
filozoful Boethius în timp ce își aștepta executarea,
a reflectat doctrina creștină despre casus, adică
evenimentele aparent întâmplătoare și adesea
dezastroase ale Roții Norocului, sunt de fapt
inevitabile și providențiale, iar coincidențele sunt o
parte din planul ascuns al lui Dumnezeu, căruia
nimeni n-ar trebui să i se opună și să încerce să-l
schimbe. Evenimente, decizii individuale, influența
stelelor toate erau simple vehicule sau instrumente
ale Voinței Divine. Însă, poate pentru că Scriptura
nu a putut explica toate dintre întrebările vieții,
Fortuna a revenit în accepțiunea populară. În
generațiile care au succedat, Consolările au devenit
lectură obligatorie pentru școlari și studenți.