Armistitiul de Craciun

In seara de Craciun a anului

1914 in plin razboi Mondial pe
frontal de vest soldatii britanici
au auzit soldatii germani
cantand colinde in transeele
opuse. La scurt timp dupa au
inceput sa cante si ei si in doar
cateva minute din fiecare tabara
a inceput sa se strige ,,Craciun
fericit!’’ , apoi incep sa se strige
in gluma invitatii reciproce de a
veni in transeele inamicului. Iar
dimineata aceasta idee parca isi
pierduse din absurditate
Printre soldati cateva suflete curajoase isi iau
inima in dinti si iau la pas zona neutra.
Incantati, dar si tematori in acelasi timp sa
faca cunostiinta cu cei care cu doar cateva
zile mai devreme i-ar fi ucis. Sublocotenentul
britanic, Dugan Cetter, a relatat intr-o
scrisoare trimisa acasa: ,,Cred ca am vazut
una dintre cele mai extraordinare privelisti ce
i-a fost data unui om sa vada. In jurul orei de
10 dimineata am tras cu ochiul peste parapet
cand am vazut un neamt miscandu-si mainile
prin aer, apoi doi dintre ei au iesit din transee
si au incput sa vina inspre noi, cand urma sa
deschidem focul asupra lor, cand am vazut ca
nu aveau pusti asa ca unul dintre oamenii
nostri a iesit sa-i intampine’’ si in cam doua
minute pamantul dintre cele doua linii de
transee roia cu oameni si ofiteri ai ambelor
parti dand mana si urandu-si
reciproc ,,Craciun fericit!’’.
Mai devreme se impuscau, acum isi
dadeau mana. Faceau schimb de
ciocolata si tigari, isi ingropau
mortii ba chiar intre cele doua tabere
s-a incins un meci de fotbal.
Armistitiul de Craciun a durat in
unele portiuni ale frontului pana in
jurul anului nou. Nu doar soldatii
simpli au participat, ci si ofiterii.
Comandamentele transmiteau ordine
de incetare a oricarui practizari cu
inamicul, dar fara rezultate.
Generalii au fost nevoiti sa vina in
prima linie si sa ordone deschiderea
focului sub amenintarea executarii
oamenilor pentru tradare.
In unele portiuni ale frontului
ostilitatile au inceput la fel de
emotionant ca in ziua in care
se hotarase armistitiul.
Englezii au tras doua focuri de
arma in aer si au inaltat un
steag pe care scria ,,Craciun
fericit!’’. Germanii au ridicat
o panza pe care scria in
engleza ,,Multumim!’’ , iar
capitanul lor a tras doua focuri
in plan vertical. Era semnul ca
razboiul reincepea.
Stiu ca toata aceasta poveste pare ireala, dar uneori adevarul este ca viata bate filmul. In final suntem oameni si
bunatatea face parte din natura omului. Stiu ca sunt persoane care ar zice ca trebuie sa fim buni tot timpul nu
doar de Craciun. Eu zic ca este bine ca exista macar un moment in care, chiar si o data pe an, care ne adduce
aminte ca mai trebuie sa fim si buni. Eu sunt Ludan si va urez Craciun fericit