Viața lui Raphael Sanzio

Raphael Sanzio a fost un pictor și arhitect a Renașterii Înalte. Raphael s-a născut pe
data de 6 aprilie 1483 în Urbino si a decedat în aceeași dată 37 de ani mai târziu la
Roma. Insuficiența cardiacă a fost cauza decesului și a fost înmormântat în Panteonul
din Roma. Avea naționalitate italiană și aparținea Bisericii Catolice. A rămas orfan la
vârsta de 11 ani.
Raphael a crescut într-un mediu propice dezvoltării talentului lui, primul său profesor
fiind chiar tatăl său. După ce a mai crescut puțin a început a intrat în cercul marelui
pictor Perugino și îi frecventa atelierul din Perugia înca din 1496. Pe o perioadă de
cațiva ani iși ajuta maestrul cu comenzile primite. La doar 17 ani Rafael are titulatura
de “magistru” într-un contract, lucru care îi dovedește valoarea.
Deși gloria artei florentine începuse să se ofilească când Raphael sosește la Florența,
dovezile epocii sale încă erau vii. Și-a perfecționat stilul și are niște rezultate strălucite
după ce i-a studiat pe Leonardo da Vinci, Michelangelo și Masaccio. În 1508 ajunge la
Roma unde îl ajută pe Bramante să construiască Bazilica Sfântul Petru. El lucrează
fară încetare până în 1517. Rezultatul impresionează atât cetățenii Romei, cât și pe
papă.
Papa vrea să glorifice epoca și îl insărcinează pe Rafael cu mai multe desene despre
Roma Antică dar moare subit și nu poate termina proiectul impresionant.
Înmormântarea sa a fost extrem de grandioasă, la care au participat mulțimi mari de
oameni. Inscripția de pe sarcofagul său de marmură a fost scrisă de Pietro Bembo și
spune: „Aici se află acel faimos Rafael, de care natura se temea să fie cucerită în timp
ce trăia și, când murea, se temea să moară”.
Pasiunile lui Raphael
Raphael este cunoscut pentru pasiunile sale amoroase, stilul de viața luxos și o
moarte timpurie. Spre deosebire de ceilalți cavaleri ai renașterii italiene, Raphael are
o senzualitate aparte in operele sale.
Spre deosebire de Michelangelo, care era cunoscut pentru personalitatea lui ursuză și
clocotitoare, Raphael era șarmant. Manierele și le-a cultivat la curtea lui Urbino și cu
siguranță l-au ajutat. Nu doar că primea comison de la nobili pentru munca sa, dar
și-a creat propria lui echipă de artiști.
Nu a fost căsătorit dar șarmul lui l-a ajuta în viața lui amoroasă, fiind popular printre
doamnele vremii. Una dintre cele mai lungi partenere ale lui a fost Margherita Luti,
fiica unui brutar. Portretul ei, La Fornarina, poate fi văzut la muzeul Palazzo Barberini
din Roma.
După ce Raphael a ajuns un maestru, și-a construit un atelier cu peste 50 de asistenți.
Aceștia îi luau schițele și le transformau în adevărate capodopere.
Rafael a fost unul dintre cei mai buni desenatori din istoria artei occidentale și a
folosit schițe la scară largă pentru a-și planifica compozițiile. Potrivit unui apropiat
contemporan, atunci când începea să planifice o compoziție, el ar fi întins un număr
mare de desene ale sale pe podea și va începe să deseneze rapid, împrumutând figuri
 de aici și de acolo. Peste patruzeci de schițe supraviețuiesc pentru Disputa din Stanze
și este posibil să fi existat multe altele inițial, peste patru sute de foi supraviețuiesc cu
totul. Așa lucra Rafael, care era atât de bogat în inventivitate, venind mereu cu patru
sau cinci moduri de a arăta o narațiune, fiecare diferită de restul, și toate pline de har
și bine făcute. În lucrările ulterioare pictate în atelier, desenele sunt adesea mult mai
atractive decât picturile. Majoritatea desenelor lui Raphael sunt destul de precise,
chiar și schițele inițiale cu figuri goale sunt desenate cu atenție, iar desenele
ulterioare au adesea un grad ridicat de finisare, cu umbrire și uneori evidențiază în
alb.
Raphael nu a gravat el însuși, dar a colaborat cu Marcantonio Raimondi pentru a
produce gravuri la desenele lui Raphael, care au creat multe dintre cele mai faimoase
gravuri italiene ale secolului și au fost importante în ascensiunea gravurii
reproductive. Interesul său era neobișnuit la un artist atât de important. Un total de
aproximativ 50 de gravuri au fost făcute. Raphael a realizat schițe dintre care multe
au supraviețuit, pentru ca Raimondi să le transforme în gravuri. Cele mai faimoase
care au rezultat din colaborare au fost Lucretia, Judecata de la Paris și Masacrul
Inocenților. În afara Italiei, gravurile reproductive ale lui Raimondi și alții au fost
principalul motiv pentru care arta lui Rafael a fost experimentată până în secolul al
XX-lea.
Ce a reprezentat pentru epoca sa
Împreună cu Michelangelo și Leonardo da Vinci formează treimea marilor maeștrilor
din acea perioadă. Cariera sa se încadrează in trei faze și trei stiluri, descrise mai întâi
de Giorgio Vasari. Primii lui pași din Umbria, perioada în care absoarbe stilul artistic al
orașului Florența urmați de anii săi triumfători și agitați de la Roma, lucrând pentru
doi papi și apropiații lor.
Prima sa lucrare documentată este altarul lui Baronci pentru biserica Sf. Nichloas din
Tolentino, în Città di Castello, un oraș la jumătatea distanței dintre Urbino și Perugia.
Rafael a fost extrem de admirat de contemporanii săi, deși influența sa asupra stilului
artistic în secolul său a fost mai mică decât cea a lui Michelangelo. Manierismul,
începând din momentul morții sale, și mai târziu barocul, a dus arta într-o direcție
total opusă calităților lui Rafael. Curând a fost văzut ca modelul ideal de cei cărora nu
le plac excesele manierismului. Compozițiile lui Rafael au fost întotdeauna admirate
și studiate și au devenit piatra de temelie a pregătirii Academiilor de artă. Perioada sa
de cea mai mare influență a fost de la sfârșitul secolului al XVII-lea până la sfârșitul
secolului al XIX-lea, când decorul și echilibrul său perfect au fost foarte admirate. El a
fost văzut ca cel mai bun model pentru pictura istorică, considerat ca fiind cel mai
înalt în ierarhia genurilor. Excelența acestui om extraordinar constă în adecvarea,
frumusețea și măreția personajelor sale, înțelepciunea sa și a compoziției sale,
corectitudinea desenului, puritatea gustului și adaptarea pricepută a concepțiilor
altor oameni la propriul său scop.

Bibliografie
https://www.thegentlemansjournal.ro/sa-intelegem-lucrarile-lui-rafael/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Rafael
https://mymodernmet.com/raphael-sanzio-facts/
https://www.raphaelsanzio.org/biography.html