CONFORT TERMIC

HIDROIZOLAȚII
 GENERALITĂȚI
• Îmbunătăţirea protecţiei termice are o influenţă
substanţială asupra reducerii pierderilor de căldură şi deci
asupra micşorării consumului de energie pentru încălzirea
clădirilor.
• Scopul principal al realizării unei capacităţi optime de
izolare termică este asigurarea condiţiilor de confort
termic interior. Cele două criterii ale confortului termic:
criteriul subiectiv (senzaţia de confort sau inconfort) şi
criteriul obiectiv (reacţiile organismului uman - pulsaţiile
cardiace, consumul de oxigen) la acţiunile mediului
înconjurător nu sunt întotdeauna compatibile.
 GENERALITĂȚI
• Asigurarea confortului termic, în special prin
temperatura medie radiantă a suprafeţelor de
închidere şi compartimentare, reprezintă o
cerinţă de prim ordin în proiectarea izolării
termice a anvelopei, care se compune din
elementele perimetrale ce delimitează
volumul încălzit al clădirii de exterior şi/sau de
spaţii neîncălzite.
 GENERALITĂȚI
• Izolarea termică infuenţează asupra micşorării
pierderilor de căldură, deci implicit reduce
consumul de energie pentru încălzirea clădirilor.
Mărirea protecţiei termice se poate realiza prin
utilizarea ca elementele opace a materialelor
termoizolatoare eficiente cu grosimi sporite şi
prin folosirea elementelor vitrate duble sau
triple cu etanşare sporită. La aceasta se
adaugă şi folosirea unei instalaţii de încălzire
 GENERALITĂȚI
• Îndeplinirea criteriilor impuse de factorul om
impune realizarea condiţiilor de confort din
punct de vedere al temperaturii, respectiv
umidităţii naturale. Astfel, temperaturi
confortabile într-o clădire de locuit sunt de 18-
22o C, iar umiditatea interioară de 55-65%.
MODURI DE TRANSMITERE A CĂLDURII

• Iarna transmisia căldurii se va realiza de la

interiorul clădirii spre exterior (Ti>Te) iar vara
acest transfer se va efectua de la aerul exterior
(în special în timpul zilei) spre interiorul
clădirii(Te>Ti).
• Transmisia căldurii prin elementele de
construcţii se efectuează prin conducţie,
convecţie şi radiaţie
MODURI DE TRANSMITERE A CĂLDURII
• Conducţia este transmiterea căldurii proprie
corpurilor solide sau fluide deci a elementelor de
construcţie, care sunt corpuri capilaro-poroase şi cu
cavităţi mari.
• Convecţia este un mod de transmisie a căldurii, care
se realizează prin deplasarea unui fluid. Convecţia
explică fenomene ca: ventilaţia naturală, încălzirea
încăperii prin pardoseală (aerul cald se dilată, devine
mai uşor şi se ridică spre tavan), circulaţia apei calde
în reţeaua instalaţiei de încălzire.
MODURI DE TRANSMITERE A CĂLDURII

• Radiaţia transmite căldura sub formă de unde

electromagnetice. Rugozitatea, culoarea şi
forma elementelor de construcţie au o mare
influenţă asupra capacităţii corpurilor de a
emite, absorbi sau reflecta radiaţiile termice.
Fenomenul de radiaţie apare la diferenţe mari
de temperatură între corpurile de încălzire.
MODURI DE TRANSMITERE A CĂLDURII
• αI, αe - coeficient de
transfer termic prin
convecţie la suprafaţa
interioară sau
exterioară
CARACTERISTICI PENTRU CALCULUL TERMIC
CARACTERISTICI PENTRU CALCULUL TERMIC
CARACTERISTICI PENTRU CALCULUL TERMIC

• Principalele caracteristici necesare

dimensionării termice a elementelor de
construcţii sunt: temperatura (T - 0C),
conductivitatea termică (λ - W/mK),
capacitatea calorică masică (c - J/kgK),
densitatea aparentă a materialului (ρ - kg/m3)
şi coeficientul de transfer termic superficial (k
- W/m2K).
CARACTERISTICI PENTRU CALCULUL TERMIC

• Coeficientul de conductivitate termică -

λ(W/mK) este o caracteristică termofizică
importantă a materialelor de construcţii şi
variază între valorile 0,035...3 W/mK.
• Coeficientul de conductivitate termică
creşte cu umiditatea datorită faptului că
aerul din pori (λ =0,023 W/mK) este
înlocuit de apă (λ =0,57 W/m K) cu o
conductivitate de 25 de ori mai mare.
CARACTERISTICI PENTRU CALCULUL TERMIC

• Coeficientul de conductivitate termică se determină cu

relaţia:

• în care:
– q fluxul termic(W/m2);
– d grosimea stratului (mm);
– DT diferenţa temperaturilor medii ale suprafeţelor calde şi reci
ale materialului (0K)
– w constantă ce stabileşte suma rezistenţelor termice ale
aparatului w = 3 (m2K/W).
CARACTERISTICI PENTRU CALCULUL TERMIC

• Capacitatea calorică masică este o caracteristică ce

intervine în relaţiile de calcul în legătură cu
capacitatea de acumulare a căldurii.
• Valoarea capacităţii calorice masice la unele materiale
este: beton 840 J/kgK; cărămidă 870 J/kgK; ipsos 840
J/kgK; lemn 2510 J/kgK; metal 480 J/kgK; materiale
plastice 1460 J/kgK; apa 4190 J/kgK.
• Se poate considera că masele mari de apă (având
capacitatea calorică masică cea mai ridicată), se
manifestă în timpul iernii ca un rezervor de căldură.
CARACTERISTICI PENTRU CALCULUL TERMIC

• Relaţia generală a rezistenţei totale la transfer

termic al unui element al anvelopei este:
R 0 = R i + Σ R + Re
– Ri şi Re sunt rezistenţele la trecerea căldurii de la
aerul interior la suprafaţa interioară, respectiv de
la suprafaţa exterioară la aerul exterior prin
convecţie şi radiaţie.
– ΣR este suma rezistenţelor la trecerea căldurii prin
elementele componente ale anvelopei.
 CARACTERISTICI PENTRU CALCULUL TERMIC

• Definitoriu pentru trecerea căldurii sunt

următoarele caracteristici:
– αi şi αe - coeficienţii de transfer termic interior sau
exterior, cu ajutorul cărora se calculează rezistenţele
superficiale

1 1
Ri 
i şi R e
e
;
CARACTERISTICI PENTRU CALCULUL TERMIC

– coeficientul de conductivitate termică λ, caracteristic pentru fiecare

material, având valori mari pentru materiale care transmit uşor
căldura (ex. metale) şi valori foarte mici pentru materiale
termoizolante uşoare, poroase, cum ar fi: vată minerală, polistiren,
poliuretan, BCA etc. Cu coeficientul λ se calculează rezistenţa la
transfer termic prin conducţie a fiecărui strat:
j
Rj 
b j j

» δj = grosimea stratului j
» λ j = coeficientul de transfer termic pentru stratul j
» bj = coeficientul de calitate, de compresibilitate al materialului j
HIDROIZOLAȚII
 GENERALITĂŢI. CLASIFICARE
• Lucrările de hidroizolaţii au rolul de a proteja elemente
sau părţi din construcţii împotriva efectelor apei sub
diferitele ei forme de manifestare.
• În construcţii apa se poate manifesta sub forme ca:
–apă subterană, freatică
–apă din umiditatea naturală a terenului
–apă de infiltraţii
–apă de condens
–apă tehnologică, de exemplu în băi, bucătării, uscătorii
–apa pluvială
–apa de stropire de pe trotuar etc .
 GENERALITĂŢI. CLASIFICARE
• După modul şi materialele utilizate hidroizolaţiile pot fi:
– hidroizolaţii rigide, realizate din mortare sau betoane
impermeabile, care au în amestec substanţe hidrofuge (sub
formă de prafuri sau lichide) (sunt cele mai utilizate)
– hidroizolaţii bituminoase elastice din membrane de bitum
cauciucat, aplicate în straturi de 2 - 6 mm, 1 sau mai multe
straturi (membrane), în funcţie de presiunea apei,
– hidroizolaţii metalice din foi de tablă Pb, Cu, Al, foarte
bune, dar scumpe (se folosesc la construcții monumentale)
– hidroizolaţii din mase plastice (folie PVC, folie polietilenă)
– hidroizolaţii mixte
 GENERALITĂŢI. CLASIFICARE
• După rolul pe care îl au hidroizolaţiile pot
fi:
– împotriva apelor fără presiune hidrostatică
– împotriva apelor cu presiune hidrostatică
– împotriva umidităţii naturale a terenului
• După poziţia lor pot fi orizontale sau
verticale la fundaţie, pereţi, pardoseli,
acoperişuri, etc.
 HIDROIZOLATII LA CONSTRUCŢII FĂRĂ SUBSOL
ÎMPOTRIVA UMIDITĂŢII TERENULUI

• Lucrările de hidroizolaţii au rolul în acest caz

de a proteja pereţii şi pardoseala împotriva
ascensiunii apei prin capilaritate (igrasie) în
pereţi şi pardoseală, respectiv apei de stropire
de pe trotuar şi a infiltrării apelor pluviale de
pe trotuar la terenul de fundare. Se utilizează
membrane hidroizolatoare, mortare
impermeabile, respectiv pietriş pentru
ruperea capilarităţii terenurilor.
HIDROIZOLATII LA CONSTRUCŢII FĂRĂ SUBSOL
ÎMPOTRIVA UMIDITĂŢII TERENULUI
HIDROIZOLATII LA CONSTRUCŢII FĂRĂ SUBSOL
ÎMPOTRIVA UMIDITĂŢII TERENULUI
 HIDROIZOLATII LA CONSTRUCŢII CU
SUBSOL ÎMPOTRIVA UMIDITĂŢII TERENULUI
VĂ MULȚUMESC