Barbu Ștefănescu Delavrancea

Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a nascut pe 11 aprilie 1858,Bucuresti si a decedat pe 29 aprilie

1918,Iași. A fost un scriitor,orator si avocat român ,membru al Academiei Române și primar al
Capitalei.Este tatăl pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea,precum și al arhitectei Henrieta
Delavrancea,una dintre primele femei-arhitect din România.
A publicat primul său volum,fiind un volum de poezii numit “Poiană lungă.Amintiri”.A fost
publicat în anul 1878 in Ziarul România Liberă.
Colaborează cu România Liberă.,numarându-se printre redactorii ei,alături de Al.Vlăhuță si
Duiliu Zamfirescu,semnând cronicile muzicale și plastice,precum si nuvelele și povestirile din prima
ediție a volumului Sultănica.În 1884,Barbu Delavrancea reprezinta redacția României Libere a cea
de-a XXI-a aniversare a Junimii la Iași, publicând reportajele Ultimele știri și Iași și banchetul
Junimiștilor (România liberă, octombrie 1884). Îl cunoaște pe I. L. Caragiale, căruia îi consacră un
admirabil portret.
Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și
culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al
Bucureștilor. Rămâne în literatură, însă, întâi de toate prin Hagi-Tudose și prin trilogia dramatică
moldovenească.
Opere literare Sultănica,Apă si foc,Sorcova,Paraziții,Odinioara,Neghiniță,Moș
Crăciun,Delavrancea,Sentino,Trilogia Moldovei.