Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost un scriitor, dramaturg și politician român,

născut pe 11 aprilie 1858 în comuna Nereju, județul Vrancea, și decedat pe 29

aprilie 1918 la București.

Acesta a studiat la Liceul Național "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și la

Universitatea din București, unde a obținut o diplomă în Drept. El a început să
scrie încă din adolescență și a publicat prima sa carte, "Flori și măsline", în
1877.

De-a lungul carierei sale, Delavrancea a scris peste 50 de piese de teatru, printre
care se numără "Apus de soare", "Luceafărul", "Sânziana și Pepelea" și "Iona".
Acesta a fost, de asemenea, autorul unor romane, precum "Năpasta" și "Frații
Jderi".

Pe lângă activitatea sa literară, Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost și un

politician activ, servind ca membru al Parlamentului României în mai multe rânduri.

În prezent, opera sa literară este considerată un pilon al literaturii românești și

a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea teatrului național.