Modurile de expunere ale

unui text literar

Descrierea
Naraţiunea
Dialogul
II NARAŢIUNEA este modul de expunere care constă în
relatarea unor fapte, întâmplări reale sau imaginare.
Momentele subiectului:
Expoziţiunea
Intriga
Desfăşurarea acţiunii
Punctul culminant
Deznodământul
Cum se face?
Naraţiunea: elemente
O păţeală
Grupul verbal
Verbul dinamic
Personaje (actanţii)
Momentele subiectului
Indici spaţio-temporali
Concordanţa verbală
Conectori frastici
Narator

Structura triadică:
Introducere: Expoziţiune; Intrigă
Cuprins: Intrigă; Desfăşurarea acţiunii;
Punct culminant
Încheiere: Punct culminant; Deznodământ
Concordanţa timpurilor:
 Perfectul simplu: acţiune de scurtă
durată
 Imperfect: acţiune durativă
 Perfect compus: acţiune încheiată în
trecut
 Mai mult ca perfect: acţiune petrecută
înaintea unei alte acţiuni trecute
Conectori: deodată, atunci, odată cu,
astfel, de altfel, în definitiv, tocmai când,
pe cât, pe atât, aşadar, cum, fireşte, cu
toate că, de asemenea, or, în schimb, etc.
Figuri de stil: epitet, comparaţie, metaforă
Persoană narativă: I singular
Citeam relaxată la umbra cireşului bătrân, atât de drag
mie. Soarele văratic pătrundea jucăuş printre crengile
îngreunate de cireşele coapte, iar vântul îmi adia şuviţele
rebele. Nimic nu conta, când, deodată, un vâjâit mă făcu
atentă.
Era ceva ce făcea ca aerul să se agite ca un vârtej,
hipnotizându-mă, lăsându-mă inertă, luându-mă pe
sus, când parcă, străină de mine, mi-am adus aminte de
Dorothy şi am dat să mă prind de o creangă mai
viguroasă. Era însă târziu... totul se învârtea, iar la un
moment dat tăcerea mă înveli ca într-un cocon şi atunci
vârtejul s-a oprit şi vedeam cireşele, prinsei una şi o
mâncai, mai mult ca să mă asigur că nu visez... Petrecui
aşa un timp, nu ştiu cât, după care totul s-a întunecat şi
nu am mai ştiut nimic, nu am mai simţit nimic.
Am ajuns pe o câmpie cu fân cosit. Mirosul mi-a pătruns
puternic în nas şi m-am trezit. Am zărit cerul albastru şi
m-am liniştit. Eram încă acasă ... până m-am întors să
mă ridic, deoarece simţeam o durere acută la picior.
Atunci m-au întâmpinat nişte ochi mari, perfect
rotunzi, de un violet nefiresc. Părul vâlvoi avea reflexe
metalice, iar gura vineţie dezvelea într-un zâmbet
cuceritor dinţii albi de sidef.
Îmi povesti cum se întâmplase şi cum mă ţinuse de
picior tocmai când tornada ameninţa să mă piardă.
Să reţinem:
Naraţiunea Cronologic – pe momentele
este modul de subiectului
expunere, Indicii spaţio-temporali
specific Grupul verbal
Narator subiectiv (persoana I)
genului epic,
sau obiectiv (persoana a III-a)
care relatează o
Personaje
întâmplare.