Dumitrita Maximciuc,

Filologie, gr. 201, F.R

TRECUT-AU ANII...

Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuriZSD

Și niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară
Povești și doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,

Abia-nțelese, pline de-nțelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfințit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieții,

Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereții

Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!

1. Explicați semnificația titlului poeziei.

În titlul ,,Trecuta-au anii” recunoastem tema centrala a poeziei date – timpul, accentuata prin
inversiunea ,,trecut-au anii”, care vorbeste despre faptul ca viata este intr-o curgere continua,
fara de stopare sau intoarcere. Eminescu spunea: ,,…in fapta lumea-i visul sufletului nostru.
Nu exista nici timp, nici spatiu ele sunt numai in sufletul nostru. Nu e adevarat ca exista un
trecut, consecutivitatea e in cugetarea noastra, cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi,
aceleasi intotdeauna, exista si lucreaza simultan.”

2. Extrageți din poezie termenii care prin sensul lor scot în evidență ideea curgerii timpului.

Motivul tercerii ireversibile a timpului este sugerat de versurile:

,, timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!”

,, Cu mâna mea în van pe liră lunec;”

,, Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri

Și niciodată n-or să vie iară”

,, O, ceas al tainei, asfințit de sară.„

,, Pierdut e totu-n zarea tinereții”

3. Comentați ultimul vers al poeziei.
Ultimul vers ,,Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!”din poezia lui Eminescu, ma
duce cu gandul la Henri Bergson, care spunea : ,,Timpul se măsoară în unități de emoții.
A căuta timpul înseamnă a readuce, a retrăi clipa sentimentului trăit.”
Eul liric deși este conștient de neputința sa de a schimba cursul timpului, caci pentru el
acesta asfintit, după cum mentioneaza mai sus, trăiște sentimente de nostalgie, de jale si
regret,fiindca nu mai poate face sufletul sa vibreze ca-n tinerete, nu mai poate crea, fapt
sugerat de prezenta lirei, simbol al creației. Comparația ma-ntunec vorbeste despre lumea
interioara, spirituala si intelectuala a eului liric, peste care apune bezna, ca o noapte ce
aduce cu ea tacere, frig, amorteala, temeri, s.a.

4. Demonstrați că poezia este un sonet.

,,Trecut-au anii” este un sonet, deoarece este o poezie lirica cu forma fixa,
compusa din paisprezece versuri grupate in doua strofe catrene si doua tertene,
alcatuit dupa modelul italian, ori petrarchist (de la F.Petrarca).

5. Identificați figurile de stil prezente în poezie.

Strofa I:

Enumerația "Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară/Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri"

conturează starea afectivă de nostalgie a eului liric, afirmă că poveștile, doinele, ghicitorile și
eresurile nu îl mai încântă ca în copilărie/trecut.

Comparația "Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri" accentuează rapiditatea cu care a trecut
timpul.

Imaginea vizuală "nori lungi pe şesuri" conturează imaginea unui cer plin de nori lungi.

Strofa a II-a:

Imaginea vizuală "Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,/O, ceas al tainei, asfinţit de sară"
trimite cititorul cu gândul la un asfințit, sugerând trecerea timpului, care pare ca o umbră,
care acoperă multe dintre amintiri.

Metafora "ceas al tainei" sugerează trecerea iremediabilă a timpului.

Strofa a III-a:

Invocația "Să smulg un sunet din trecutul vieţii,/Să fac, o, suflet, ca din nou să
tremuri" indică dorința arzătoare a eului liric de a se întoarce în trecut, de a-și mai face
sufletul să tremure din nou datorită sentimentelor profunde din acea perioadă.
Strofa a IV-a:

Epitetul dublu "Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri" are rolul de a ilustra tăcerea, lipsa
fericirii și a împlinirii din timpurile de demult.

Imaginea vizuală "Pierdut e totu-n zarea tinereţii" conturează pierderea amintirilor și a

timpului, care este asemănată cu pierderea obiectelor, oamenilor, în zare, devenind neclare.

Metafora "Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!" conturează schimbarea eului liric
odată cu trecerea timpului, acesta pierzând odată cu acesta și fericirea, împlinirea, sugerată
prin verbul "mă-ntunec".