Alexandru Ioan

Cuza
Proiect realizat de Pușcaș Eric-Adrian
 Informații despre domnitor
În urmă cu 164 de ani, românii din Ţara Românească şi Moldova îşi
alegeau primul domnitor al Principatelor Române și al statului național
România în persoana lui Alexandru Ioan Cuza.
Acesta s­-a născut la Bârlad, la data de 20 martie 1820. A fost unul
dintre cei trei copii ai unei vechi familii de dregători originară din zona
Fălciului, în sudul județului Vaslui, menționată documentar încă din
1638.
Tatăl său era Ioan Cuza, cel care avea să devină postelnic în vremea
domnitorului Ioniță Sandu Sturdza, în timp ce mama lui, Sultana
Cozadini Cuza, provenea dintr­-o familie greco-­italiană din
Constantinopol, care se stabilise în Principatele Române.
 Studiile lui Alexandru Ioan Cuza
Cuza Vodă a învățat carte mai întâi la Iași, la pensionul francez al lui
Victor Cunin, locul unde învățaseră și Mihail Kogălniceanu, Vasile
Alecsandri (viitorii lui colaboratori), Matei Millo sau Alexandru
Mavrocordat. În 1831, el a plecat la Paris unde și-a terminat liceul la
Sorbona, iar patru ani mai târziu obținea diploma de bacalaureat în litere.
Deși avea înclinații către medicină, el avea să urmeze cursurile facultății
de drept.
După ce s-a întors în țară și-a continuat studiile la Academia
Mihăileană, împreună cu fratele său Dimitrie. În perioada noiembrie
1837 – aprilie 1839 s-a aflat din nou la Paris, unde a urmat studii în
ştiinţele războiului şi le-a continuat pe cele de drept.
 Alte informații personale
La vârsta de 19 ani a intrat în armată, însă după nici un an, în februarie
1840, și-a dat demisia, deși vedea în uniformă un mod de a-și împlini
idealurile naționale. La începutul lui 1842 a ocupat o funcţie publică, şi
anume cea de prezident al judecătoriei Covurlui.
La 30 aprilie 1844 s­-a căsătorit cu Elena Rosetti, care i-a fost alături până
la moarte. În martie 1848 Cuza a luat parte la mișcarea revoluționară din
Iași, fiind unul dintre liderii revoltei. Arestat din ordinul domnitorului
Mihail Sturdza, el a reuşit să scape de sub escortă, la Galaţi, împreună cu
alţi revoluţionari.
 Viața “profesională” a domnitorului
Ulterior, a ocupat funcţia publică de director al Ministerului de Interne al
Moldovei, iar din februarie 1857 a fost pârcălab al ţinutului Covurlui. La 24
iunie 1857 a demisionat din această funcţie în semn de protest faţă de
administraţia Vogoride şi mai ales față de falsificarea listelor electorale pentru
alegerile în Divanul ad-hoc al Moldovei.
În 1858, cu nici un an înainte de a fi ales domnitor al Moldovei și al Țării
Românești, Cuza a fost avansat la gradul de colonel de lăncieri, apoi ajutor al
hatmanului miliției și „îndeplinitor îndatoririlor de șef al oastei Principatului
Moldovei”. Principele care a reformat ţara în vremuri grele a murit în exil, la
Heidelberg (Germania), la 15 mai 1873, și a fost înhumat la Biserica
Domnească de lângă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinţei sale,
cu onoruri militare.
Mulțumesc pentru
atenție! :)
 Bibliografie
https://www.libertatea.ro/lifestyle/cine-a-fost-alexandru-ioan-cuza-4424075#cine-a-fost-alexandru-ioan
-cuza
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fziarullumina.ro%2Factualitate-religioasa
%2Fdocumentar%2F155-de-ani-de-la-detronarea-lui-alexandru-ioan-cuza-
160507.html&psig=AOvVaw1l3HsR7yusgR_EIL7V_VLt&ust=1701706623793000&source=images&cd=vfe&opi=
89978449&ved=0CBEQjRxqFwoTCMCe4aXV84IDFQAAAAAdAAAAABAE