Alexandru Ioan

Cuza (1820-1873)
Studenți: Begher (Popa) Simina
Isoc Adriana
 -Familia-

N: 20 martie 1820, Bârlad, Moldova;

D: 15 mai 1873, Heidelberg, Germania.
Tatăl: ispravnicul Ioan Cuza
Mama: Sultana, membră a familiei Cozadini
Soția: Elena Cuza (17 iunie 1825- 2 aprilie 1909)
Copiii: Alexandru Ioan Cuza (1862-1889)
Dimitrie Cuza (1865- 1888)
Alexandru Ioan Elena Cuza Alexandru Ioan Dimitrie Cuza Maria
Cuza Elena Doamna Cuza- fiul Obrenovici
 Formare/Studii
a început studiile la Iași;
a dat bacalaureatul la Paris, Sorbona, obținând calaficative
lăudabile;
a studiat dreptul și știițele armatei la Paris, în aceeași
perioadă în care intrase în armată cu gradul de cadet;
a devenit ofițer în armata moldovenească, ajungând pănă la
gradul de colonel.
 Activitate
Al. I. Cuza a participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848,
luând cuvântul la adunări și cerând reforme democratice;
Ca urmare a implicării și a jocurilor politice ale domnitorului
Sturdza, Cuza este trimis în exil în Turcia, dar scapă și a fuge în
Transilvania.
Devine președinte al judecătoriei Covurlui între 1949-1851 și 1855-
1856 și director al Ministerului de Interne în 1851;
Demisionează din funcția de Pârcălab în 1857 ca formă de protest
față de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc.
 Înfăptuirea unirii
Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între
Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza,
respectiv Gheorghe Bibescu.
Alexandru I. Cuza a fost ales ca domnitor în Moldova la 5 ianuarie 1859
și în Țara Românească pe 24 ianuarie 1859.
Urmează o perioadă de consolidare a noului statut, astfel pe 5 februarie
1862, sultanul Imperiului Otoman recunoaște oficial formarea
teritoriului numit Principatele unite România.
 Primele măsuri

Unificarea serviciilor de vamă, telegraf, armată, curs monetar;

capitala este stabilită la București;
noua stemă (zibrul șu vulturul) este aleasă pentru a simboliza unirea
Principatelor.
este înființată Comisia Centrală de la Focșani, care începe să propună
primele proiecte legislative;
 Reformele
Sub conducerea Guvernului de către Mihail Kogălniceanu se pun în
practică următoarele refome:
Legea secularizării averilor mănăstirești;
Reforma agrară;
Reforma fiscală;
Reforma instrucțiunii publice;
Reforma electorală
 Abdicarea
2 Mai 1864 - începutul declinului domniei lui Alexandru Ioan Cuza;
10/11 februarie 1866 - abdicarea forțață a domnitorului;
Puterea este preluată de către Locotenența Domnească;
Este propus ca monarh contele Filip de Flanda, dar acesta refuză, ajungându-se la
viitorul rege Carol I.
Domnitorul a părăsit țara la 13 februarie, alături de soție și copii, îndreptându-se spre
Viena.
Alexandru Ioan Cuza a domnit timp de 7 ani, 1859-1866, punând bazele româniei
moderne.
10/11 februarie 1866
Palatul Cotroceni
 Exilul
în aprilie 1866,fostul domnitor și familia acestuia ajung la Paris, unde își ia numele de
Alexandru Adam;
Tot în 1866 arendează Moșia de la Ruginoasa;
La începutul lui 1867 cere acordul lui Carol I de a reveni în țară, dar i se refuză;
Se mută înapoi lângă Viena pentru a-și trata atsmul, suferințele pulmonare și cele ale
inimii:
în 1870 se mută în Florența și de acolo se stabilesc definitiv în Heidelberg, în 1872;
Moare în Hotelul Europa, la vârsta de 53 de ani, din pricina unui anevrism al aortei.
Palatul de la Ruginoasa
1996

Monedă de colecție, lansată în 2020

Fostul mormânt al domnitorului, Ruginoasa
Vă mulțumim pentru atenție!