ALEXANDRU

IOAN CUZA
.
 Viata lui A.I.Cuza
Alexandru Cuza se tragea dintr-o veche familie moldoveana.El s-a nascut pe data de
20 martie 1820 Barlad Moldova si a decedat la 15 mai 1873 Germania.A fost baiatul
lui Ioan Cuza si Sultana Cuza.A fost casatorit cu Elena Cuza.El a fost crestin ortodox
si a mai fost si politician,ofiter si revolutionar.A locuit in palatul de la Ruginoasa.
Palatul de la Ruginoasa
Palatul domnitorului Alexandru Ioan
Cuza de la Ruginoasa este un palat
construit în stil neogotic în anul 1804,
care a aparținut inițial familiei Sturdza.
Actualmente este muzeu memorial
dedicat Domnului Unirii.
Ansamblul Palatului lui Alexandru Ioan
Cuza de la Ruginoasa a fost inclus pe
Lista monumentelor istorice din județul
Iași din anul 2015.
Domnia lui A.I.Cuza
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza in
ambele Principate ale Romaniei a fost
intrerpretata de marile puteri ca
incalcarea Conventiei de la Paris.
Unirea Principatelor Romane insa nu
era recunoscuta de puterile
garante.Insa in conferinta din
martie 1859 la
Paris,Franta,Rusia,Sardinia si Anglia
au recunoscut actul din 24
ianuarie.Austria si Turcia si-au dat
acordul in septembrie 1859 doar
pentru perioada domniei lui Alexandru
Ioan Cuza.
UNIREA MICA
 Unirea Principatelor Romane
Unirea Principatelor Române, cunoscută și ca Mica Unire, a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea
prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării
Românești. Acest fapt,care mai apoi a fost implinit,a fost dorit de toata tara. Procesul a început odată
cu adoptarea Regulamentelor Organice între 1831-1832 în Muntenia și Moldova, care stipulau
necesitatea unificării politice, urmate de acorduri vamale între 1833 și 1835 și lichidarea posturilor
vamale între cele două țări începând cu 1 ianuarie 1848.
 Reformele lui Cuza
În ciuda protestelor venite de la mitropolitul Moldovei,Sofronie Miclescu, şi din partea călugărilor
greci, Cuza a stabilit şi un venit de 10% asupra reprezentanţilor bisericii şi tot ce ţine de aceasta. După
reformele lui Cuza, slujbele în greacă au fost interzise, cu excepţia a trei biserici în tot statul. Cuza a
mai interzis de asemenea şi tăierea pădurilor mănăstireşti, în mod abuziv, de către călugării cei lacomi
de avere. Egumenii greci erau de altfel obligaţi prin decret să restituie toate bunurile şi obiectele de
cult Bisericii Române ce ţinea de stat. De exemplu, episcopul cel nebun, pe nume Filotei, de la Buzău,
ce stăpânea o avere considerabilă, rămase fără bunurile sale urmând a fi demis şi înlocuit din funcţie.
Un lucru asemănător a păţit şi mitropolitul Moldovei Sofronie Miclescu, pentru că a avut curajul să
protesteze împotriva lui Cuza, urmând a fi demis şi el din funcţie şi trimis în surghiun la Slatina, la un
alt exilat, pe nume Veniamin.
 Abdicarea lui Cuza
În noaptea de 10/11 februarie a anului 1866, Alexandru Ioan Cuza a fost forţat să abdice şi să părăsească
imediat ţara, de către membrii „Coaliţiei potrivnice” (creată la sfârşitul anului 1862 special pentru
răsturnarea domnitorului şi aducerea la tron a unui principe străin). Ca să îndepărteze orice bănuială asupra
evenimentelor ce urmau a avea loc. După miezul nopţii, trupe din Regimentul 7 de linie şi două baterii de
artilerie s-au îndreptat spre Palatul Cotroceni. Aici, garda comandată de maiorul Lecca, i-a întâmpinat. Un
grup de civili şi ofiţeri au pătruns în clădire şi au mers în camera unde dormea Alexandru Cuza. Acesta a
fost ameninţat cu pistoalele şi pus să semneze actul de abdicare. După semnarea renunţării la tron, Cuza a
fost îmbrăcat în haine civile şi scos din palat către ora 5 dimineaţa1. El a trecut printre două rânduri de
soldaţi, întorşi cu spatele, pentru a nu-l vedea pe fostul domnitor. A fost o măsură de precauţie luată de
complotişti, stopând astfel o eventuală reacţiune a ostaşilor. Suit într-o trăsură, Alexandru I. Cuza a fost
condus la casa unui apropiat a lui Rosetti.