Alexandru Ioan Cuza

Disciplina : istorie
Profesor : Railean Alina
Elaborat : Cojocari Nicoleta
- n. 20 martie/1 aprilie 1820,
– d. 3 mai 1873, a fost primul domnitor al Principatelor Unite și
al statului național România. Prin alegerea sa ca domn
al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, și al Țării Românești, la 24
ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate.
- Tânărul Cuza a participat activ la mișcarea revoluționară de
la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor.
Urmare înclinațiilor liberale manifestate în timpul episodului
moldovenesc, este transportat ca prizonier la Viena, de aici
fiind eliberat cu ajutor britanic.
Revenind în Moldova în timpul domniei Prințului Grigore
Alexandru Ghica, a fost numit ministru de război (1858) și a
reprezentat orașul Galați în divanul ad-hoc de la Iași. Prin
toată activitatea sa politică, Alexandru Ioan Cuza a susținut
continuu unirea Moldovei și Țării Românești.
Reformele lui Alexandru Ioan Cuza
 Reforma fiscala
 Reforma invatamintului primar
obligatoriu
 Reforma agrara
 Secularizarea averilor manastiresti
Legea secularizării averilor mănăstirești a fost dată de
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza cu scopul de a lua toate
proprietățile și averile anumitor Biserici și mănăstiri și a le
trece în proprietatea statului, pentru „a spori avuția țării”.
Tot în timpul lui Cuza unele mănăstiri și schituri au fost
desființate total sau transformate în biserici de mir.
Domnitorul Ioan Cuza a instituit un impozit de 10% asupra
veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor, anumitor
seminarii, Legea secularizării a fost adoptată în 1863.
În total, au fost preluate de la biserici aproximativ 25% din
suprafața agricolă și forestieră a Țării Românești și a
Moldovei
În septembrie 1865, Alexandru Ioan Cuza a acordat
companiei engleze Barkley-Stanisforth construirea liniei
ferate București-Filaret-Giurgiu[24] (fiind calea cea mai scurtă
care lega capitala țării cu Dunărea și astfel cu restul lumii).
Lungimea liniei avea 70 km, la un preț de construcție de
196.500 franci pe kilometru. La 19/31 octombrie 1869
regele Carol I al României face inaugurarea[25] acestei primei
linii de cale ferată, care avea să fie prelungită în 1870 cu încă
2,6 km până la Smârda.

1. după înlăturarea lui Cuza, satele au fost înspăimântate

că reforma agrară nu va mai avea loc.
 2. la 3 aprilie 1866 la Iași a avut loc o demonstrație
(orchestrată de Rusia) a Mișcării Separatiste care a
cerut anularea unirii Moldovei cu Țara Românească și a
promovat un candidat obscur la tronul Moldovei:
Rosetti-Roznovanu,
3. Poarta Otomană a mobilizat armata la Dunăre pentru a
interveni în România, unirea fiind recunoscută doar pe
timpul domniei lui Cuza.
Țara a trecut prin câteva luni de primejdie, căci unele Puteri
europene se gândeau la o intervenție și chiar la distrugerea
Unirii Principatelor. Rusia ațâța chiar tulburări la Iași, în
vederea acestei desfaceri.[33] Sub lozinca "Jos unirea",
tânărul boier rusofil Nicolae Rosetti-Roznovanu, devenit
exponentul celor frustrați de pierderea suveranității
moldovenești, a încercat să ia domnia, printr-o mișcare
reprimată repede de locotenență (3/15 aprilie
Exilul domnitorului

Restul vieții sale și-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea

timpului la Paris, Viena și Wiesbaden. A încercat să revină în
țară ca persoana privată, dar nu a reușit. Domnitorul Carol I a
transmis cererile Consiliului de Miniștri, care a refuzat să
acorde permis de intrare în țară.
Alexandru Ioan Cuza a încetat din viață la 3/15 mai 1873, la
Hotelul Europa din Heidelberg, în vârstă de 53 ani, ca urmare
a unei puternice răceli, fiind suferind însă și de o boală mai
veche (astm) precum și de unele tulburări ale ficatului și
inimii.[35]
A fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul
domnesc de la Ruginoasa, conform dorinței sale. La înmormântarea
de la Ruginoasa au participat puțin 30.000 țărani, discursurile funebre
fiind rostite de liberalii Petre Grădișteanu, Andrei Vizanti, Nicolae
Ionescu, Mihail Kogălniceanu.[36] După cel de-al Doilea Război
Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei
Ierarhi din Iași.[37]