Alexandru Ioan Cuza


 Primii ani de viață

 Alexandru Ioan Cuza s-a născut la Bârlad, fiind
fiul ispravnicului Ioan Cuza, proprietar de pământ în județul
Fălciu, și al Sultanei (sau Soltana), membră a familiei de
origini fanariote Cozadini.
 Aparținând clasei tradiționale de boieri din Moldova,
Alexandru primește o educație europeană și devine ofițer în
armata moldovenească, ajungând la rangul de colonel. S-a
căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.
 A fost nominalizat în cele două Principate, de către Partida
Națională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prin ț
străin. Ca urmare a contextului politic și a compromisului
dintre principalele partide, este ales domn al Moldovei pe 17
ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) și în Țara
Românească pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul
 Domnia

 Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de o
nerăbdătoare dorință de a ajunge din
urmă Occidentul, dar efortul domnului și al
sprijinitorilor săi întâmpină rezistența
forțelor conservatoare și a inerțiilor colective. Mai
grav, el stă sub semnul provizoratului, căci domnia
lui Cuza este percepută ca pasageră; țara a vrut un
domn străin, l-a acceptat însă pe cel autohton, dar n-
a renunțat la vechea doleanță; în așteptarea
contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat
 Alegerea ca domnitor

 După Convenția de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat
guvernul fiecărui principat român în grija unei comisii provizorii,
formate din trei caimacami, până la alegerea domnitorilor.
Principala atribuție a comisiilor era aceea de a supraveghea
alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din
Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii cu Țara
Românească. Unioniștii moldoveni au putut impune cu u șurin ță
candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a
fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859.
Ideea alegerii domnului moldovean și la Bucure ști a fost oficial
sugerată muntenilor de către delegația Moldovei, care mergea
spre Constantinopol pentru a anunța rezultatul alegerii de la Iași.
 Oferirea Coroanei
României

 A fost instituită o locotenență domnească alcătuită
din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae
Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a
revenit lui Ion Ghica; iar la data de 11 februarie
1866, Locotenența Domnească din România prin Senat  și
Comisie au proclamat ca domnitor al Principatelor
Române în locul lui Alexandru Ioan Cuza, pe Filip de
Flandra, din casa domnitoare belgiană. Prințul Filip,
înrudit cu Burbonii, ca să nu-l supere pe Napoleon III, a
refuzat aproape instantaneu propunerea, prin consulul
general al Belgiei în Principate, Jacques Poumaydar
acesta nu a acceptat coroana.
 Exilul domnitorului

 Restul vieții sale și-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului
la Paris, Viena și Wiesbaden. A încercat să revină în țară ca persoană
privată, dar nu a reușit. Domnitorul Carol I a transmis cererile Consiliului
de Miniștri, care a refuzat să acorde permis de intrare în țară.
 Alexandru Ioan Cuza a încetat din viață la 3/15 mai 1873, la Hotelul
Europa din Heidelberg, în vârstă de 53 ani, ca urmare a unei puternice
răceli, fiind suferind însă și de o boală mai veche (astm) precum și de unele
tulburări ale ficatului și inimii.
 A fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul domnesc
de la Ruginoasa, conform dorinței sale. La înmormântarea de la Ruginoasa
au participat cel puțin 30.000 țărani, discursurile funebre fiind rostite de
liberalii Petre Grădișteanu, Andrei Vizanti, Nicolae Ionescu, Mihail
Kogălniceanu. După cel de-al Doilea Război Mondial, osemintele sale au
fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași