TEMA 4 II pag 89

Alexandru Ioan Cuza

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la Bârlad pe data de 20 martie

1920. Alexandru Ioan Cuza a decedat la 15 mai 1873, la Hotelul Europa

din Heidelberg, în vârstă de 53 ani, ca urmare a unei puternice răceli,
fiind suferind însă și de o boală mai veche (astm) precum și de unele
tulburări ale ficatului și inimii.
Cuza s-a născut la Bârlad, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza,
proprietar de pământ în județul Fălciu, și al Sultanei (sau Soltana),
membră a familiei de origini fanariote Cozadini.
A fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului
național România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie
1859, și al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită
Unirea celor două principate.
Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de o nerăbdătoare
dorință de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului și al
sprijinitorilor săi întâmpină rezistența forțelor conservatoare și a
inerțiilor colective. Mai grav, el stă sub semnul provizoratului, căci
domnia lui Cuza este percepută ca pasageră; țara a vrut un domn
străin, l-a acceptat însă pe cel autohton, dar n-a renunțat la vechea
doleanță; în așteptarea contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat.