martie-aprilie 1693 și 1710-1711. Era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Petrecuse mulți ani ca ostatic la Istanbul și, prin urmare, era considerat un om fidel turcilor. În această perioadă a studiat mult și a ajuns unul dintre cei mai învățați cărturari ai epocii sale. Studiază toate limbile vorbite curent acolo, considerându-se un adevărat poliglot. Se știe și că azi, în Turcia, notele muzicale turcești sunt o invenție de a sa. Odată ce Dimitrie Cantemir a luat tronul Moldovei, grupările boierești au început să se lupte pentru putere. De aceea, domnitorul a urmărit să impună ideea dreptului ereditar la tron în familia sa pentru a pune capăt conflictelor boierilor. Domnul Moldovei încheiase o alianță cu țarul Petru de Luck, în care tratatul recunoștea hotarele străvechi ale Moldovei de la Dunăre și mare. Moldova era pusă sub protecția țarului după ce domnia a devenit ereditară în familia lui Dimitrie Cantemir. Oastea Moldovei s-a alăturat armatei rușilor, dar trupele aliate au fost învinse de otomani la Stănilești. Dimitrie s-a refugiat în Rusia și a devenit consilier al țarului.