TEMPLU

GRECESC
PREZENTARE FACUTĂ DE
RADU DIANA MARIA
VIZIONA RE PL ĂCU TĂ !
Templele grecești erau structuri construite ca să
găzduiască statui de zeități în sanctuarele
grecești din religia grecă antică. Interiorul
templului nu servea ca loc de întâlnire, deoarece
sacrificiile și ritualurile dedicate zeității
respective aveau loc în afara lor, în incinta mai
largă a sanctuarului, care ar putea să fie mare.
Templele erau folosite frecvent pentru
depozitarea ofrandelor votive. Sunt cel mai
important și mai răspândit tip de clădire din
arhitectura greacă antică. Chiar și acolo unde
este vizibilă o influență greacă, astfel de structuri
nu sunt în mod normal considerate temple
grecești. Majoritatea templelor grecești erau
orientate astronomic.[1
•Între secolele al IX-lea î.Hr. și al VI-lea
î.Hr., templele grecești antice s-au
dezvoltat din structuri mici din chirpici în
clădiri monumentale „peripterale”
cu porticuri la ambele capete, cu colonade
pe toate laturile, ajungând deseori la
peste 20 de metri înălțime (fără includerea
acoperișului). Începând cu secolul al III-lea
î.Hr., construirea templelor mari a devenit
mai puțin obișnuită; după o scurtă
înflorire a secolului al II-lea î.Hr., a încetat
aproape în întregime în secolul I î.Hr.
Ulterior, au fost începute doar structuri
mai mici, în timp ce templele mai vechi au
continuat să fie renovate sau finalizate
dacă se află într-o stare neterminată.
 •Templele grecești au fost proiectate și
construite în funcție de proporții stabilite,
determinate în principal de diametrul
inferior al coloanelor sau de dimensiunile
nivelurilor de fundație. Construirea
templelor era de obicei organizată și
finanțată de orașe sau de administrațiile de
sanctuare. În perioada elenistică târzie,
bogăția lor financiară în scădere, împreună
cu încorporarea progresivă a lumii grecești
în statul roman, ai cărui oficiali și
conducători au preluat ca sponsori, au dus
la sfârșitul construirii templelor grecești.
Templele noi aparțineau acum
tradiției templelor romane, care, în ciuda
influenței grecești foarte puternice asupra
acestuia, viza diferite scopuri și urma
Templul lui Apollo din Corint, unul dintre cele mai timpurii temple dorice
construite din piatră. A se observa coloanele monolitice
diferite principii estetice
 •Templele grecești au fost pictate în culori strălucitoare,
folosind în principal trei nuanțe: albastru, roșu și alb
(negru putea fi folosit ocazional).
•Părțile templului care oferă cele mai multe posibilități de
ornamentare sculptată au fost frontonul , metopele , friza
care trecea sub arhitravă, precum și friza care se
desfășura în partea de sus a pereților sekosului și care nu
era vizibilă decât pentru spectatorul plasat sub colonada
exterioară (de exemplu în acest loc a fost localizată
inițial friza Parthenon ).

În Grecia antică , templele nu sunt esențiale pentru

închinare, deoarece practica cultului necesită doar
delimitarea unui spațiu sacru ( temenos ); templul, atunci
când există unul, este construit în limitele temenosului.
Funcția principală a templului este de a găzdui statuile
divinităților, precum și bunurile pe care le posedă
divinitatea, în principal ofrandele aduse acestuia. De cele
mai multe ori, riturile au loc în afara templului și este
interzisă intrarea; clădirea este deschisă doar în cazuri
rare. Anumite temple sunt o excepție datorită funcției lor
particulare: de exemplu templul lui Apollo din Delphi ,
unde oamenii au venit să consulte Pythia pentru a-și
primi oracolele .
 Templul lui Zeus din Atena
Templul doric din secolul V î.Hr. al Atenei,
din Siracuza (Sicilia), transformat într-o
Templele canonice grecești au menținut aceeași biserică creștină în timpul Evului Mediu
structură de bază de-a lungul mai multor secole.
Grecii au folosit un număr limitat de componente
spațiale, influențând planul, și de membri
arhitecturali, determinând altitudinea.
I N F O R M A Ț I I L E Ș I
I M A G I N I L E C A R E
S U N T Î N
P R O I E C T L E - A M
L U A T D E P E
www.wikipedia.org
www.google.com