TEMPLUL GRECESC

Templul grecesc este o structură construită pentru a

adăposti imaginea venerată în religia Greciei Antice.
Aceste clădiri monumentale au fost construite pentru
a găzdui zeul protector al orașelor. Spre deosebire
de clădirile care onorau zeitățile din alte culturi,
templele grecești au fost antropomorfizate.

Templul Lui
Hefaistos

Ele au fost

antropomorfizate, adică au fost făcute pe măsură

umană, de parcă zeul pe care l-au adăpostit ar avea
aceleași dimensiuni ca un om. La fel ca restul
clădirilor din istoria omenirii, templele grecești au
evoluat în timp. În principiu, erau clădiri din lut
și grinzi de lemn.

Ulterior au fost schimbate și au fost adăugate

elemente decorative până când au devenit clădirile
proeminente pe care le cunoaștem astăzi. Templele
grecești au fost incluse treptat în ordine, care au
luat ramura arhitecturală și s-au dezvoltat la vremea
respectivă.

Caracteristici
Un templu grecesc este cea mai reprezentativă figură
a culturii Greciei antice. Construcția sa se baza pe
o structură cu stâlpi în care zeii vor fi venerați.
Aceste structuri sunt megaoni; adică camere
dreptunghiulare cu coloane. De asemenea, are coloane
și o deschidere centrală.

Toate acestea au fost construite proporțional cu

dimensiunea medie a oamenilor, spre deosebire de
clădiri precum piramidele egiptene, concepute pentru
a se potrivi zeităților.

Au fost create temple grecești pentru a stoca

ofrandele votive. Acestea sunt obiecte cu motive
rituale care au fost prezentate pentru a câștiga
favoarea forțelor supranaturale. Cu toate acestea,
de-a lungul timpului, în templele grecești au început
să desfășoare activități de cult precum venerații și
sacrificii.

Aceste construcții au fost cele mai importante și mai

populare din arhitectura greacă. Nu au fost create
pentru a găzdui mulți oameni și acesta este motivul
principal pentru dimensiunea lor mică; Aceste temple
erau situate în locuri izolate și sacre.

Origine
Structurile considerate temple grecești provin din
clădiri antice construite cu lut și grinzi de lemn.
Aceste construcții au fost folosite ca camere și au
fost caracterizate prin faptul că au un finisaj
curbat care, la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr.
C, a fost schimbat pentru plante dreptunghiulare.

Clădirile care sunt considerate temple datează din

perioada geometrică. În secolul VIII a. A. Templul
Hecatompedon lung de
100 de picioare a fost
construit în
Sanctuarul din Hera
din Samos.

Unul dintre cele mai

vechi temple se află
pe insula Eubea și
este monumentalul
mormânt Lefkandi. Datează de la începutul secolului
al X-lea î.Hr. C., măsura 10 x 45 de metri și avea un
acoperiș care ieșea din ziduri, susținut de 67 de
suporturi din lemn. Acesta a fost primul exemplar de
peristillo.

Tipuri
Clasificarea templelor grecești variază în funcție de
diferite criterii.

- Potrivit porticului său, poate fi În antis, care

este atunci când un templu are două antas, cum ar fi
templul lui Hera din Olympia, secolul al VII-lea
î.Hr. C. Dacă
au ferestre
pe ambele
fațade,
acestea sunt
de tip
fereastră
dublă.

- Când
coloanele
sunt
sprijinite pe un portic, se numește proeminență și,
dacă apare pe ambele fațade, se numește amfiprostil.

- După numărul de coloane prezente pe fațada sa, ele

pot fi, de asemenea, clasificate. Din două coloane se
numesc distale. Dacă sunt zece sau mai multe, acestea
se numesc decastillo. Cele mai frecvente sunt
stilurile tetra, care au patru coloane, stilurile
hexa cu șase și stilurile octa, cu opt.

- În funcție de dispunerea coloanelor, acestea pot fi

periferice, dacă există un rând de coloane în jurul
clădirii. Dacă sunt două, ele se numesc dipter.

- Când coloanele laterale sunt atașate de pereți, se

numește pseudoperipter. Dacă are o colonadă dublă în
față, ei se numesc pseudodiptere. Dacă nu este
înconjurat de o coloană, se numește apter.

- Când au coloane pe cele două fațade este cunoscut

sub numele de amfiprostil și dacă este un templu
circular se numește monoptere sau tholos.

Monoptere
Amfiprostil

Parti
Părțile unui templu grecesc pot varia, unele pot avea
toate părțile, iar altele nu. Spațiul din fața navei
principale sau naos funcționează ca un vestibul
pentru locul din spatele ei. Se numește pronaos.

Spațiul central al templului este naos sau cella și

în interiorul acestuia se află sculptura care
reprezintă zeitatea orașului.

După naos este opistodomosul, o cameră separată de

restul părților. A fost folosit pentru a depozita
obiecte de cult și comori.

Unele părți reprezentative ale fațadei templului

sunt:

-Frontonul sau frontisul este finisajul triunghiular

al fațadei sau porticului.
Acesta este situat pe
laturile inferioare ale
templelor care au un
acoperiș cu două ape.
-Timpanul este un spațiu triunghiular situat între
cornișele frontonului și baza acestuia.

-Setul de muluri orizontale susținute de stâlpi se

numește cornișă. Aceasta încoronează templul și este
formată cu o arhitravă, friză și cornișă.
-În cele din urmă, krepisul sau crepidomul este
subsolul templului. Se compune din trei pași și
reprezintă tranziția între podeaua naturală și
podeaua templului.

Florica Paul Sebastian