Negru Otilia

FORMELE
MOTIVAŢIEI
 Formele

A
motivației
În funcţie de elementul
generator, motivaţia poate
îmbrăca mai multe forme. De
regulă, acestea se clasifică în
perechi opuse, două câte
două, motivaţia pozitivă şi
motivaţia negativă
FORMELE
MOTIVAŢIE 2
I
 Motivaţia pozitivă
este produsă de laudă, mulţumire, încurajare şi se soldează cu efecte benefice
asupra activităţii sau relaţiilor interumane, cum ar fi
• angajarea în anumite activităţi sau preferarea unor persoane
• mãriri de salariu
• cote pãrţi din profit
• promovãri
• ceremonii
• acordare de titluri, etc

FORMELE
3
MOTIVAŢIEI
 Motivaţia negativă
este produsă de folosirea ameninţării, blamării sau pedepsirii şi se asociază cu
efecte de abţinere, evitare, refuz:
• reduceri de salariu
• amenzi, mustrãri
• retrogradãri
• ameninţãri verbale,etc.

FORMELE
4
MOTIVAŢIEI
 Motivaţia intrinsecă şi
motivaţia extrinsecă

F
Această clasificare are în vedere raportarea motivaţiei la sursa ei
producătoare.
Motivația intrinsecă: Specificul acestei forme de motivaţie constă în
satisfacerea ei prin însăşi îndeplinirea acţiunii adecvate acesteia. Motivaţia
intrinsecă este deci solidară cu procesul muncii, izvorăşte din conţinutul
specific al acesteia. Munca nu mai apare ca mijloc de dobândire a unor
beneficii, ci reprezintă ea însăşi un scop, ajungând să fie o trebuinţă care
se constituie şi se dezvoltă în chiar procesul satisfacerii ei.
Această trebuinţă se referă la autoîmplinire, la manifestarea
creativităţii şi poate îmbrăca forme diferite.
De exemplu:
• dorinţa de a elabora o teorie importantă,
• de a realiza o inovaţie tehnologică,
• activitatea neobosită a unui sportiv de a depăşi
performanţele anterioare,
• dorinţa unui muncitor de a realiza un produs de înaltă
calitate,
FORMELE
MOTIVAŢIEI
pot constitui exemple ale motivaţiei intrinseci în muncă.
 Motivaţia intrinsecă şi
motivaţia extrinsecă

F
Motivația extrisecă:este motivația ce se află în afara subiectului
fiind sugerată sau chiar impusă de o altă persoană, dacă ea nu izvorăşte
din specificul activităţii desfăşurate, atunci avem de-a face cu o motivaţie
indirectă sau extrinsecă.
Această motivaţie se manifestă subiectiv prin trăiri emoţionale
care pot fi negative (reacţii de teamă sau aversiune) sau pozitive (reacţii
de satisfacţie). De aceea, se pot distinge două tipuri de motive extrinseci:
1. motive extrinseci negative, 2. motive extrinseci pozitive, care
care se manifestă prin reacţii de vizează dobândirea unor beneficii
respingere sau de aversiune faţă prin practicarea cu succes a muncii,
de consecinţe neplăcute beneficii precum: salariu mare,
precum: retrogradare, promovare şi dobândire a unor
concediere, teama de eşec sau poziţii ierarhice superioare şi
de pierdere a prestigiului, influente, prestigiu social şi
critică, blam. Astfel de motive profesional, facilităţi speciale
acţionează mai ales la (asistenţă medicală, locuinţă) etc.
persoanele ce sunt sensibile faţă Astfel de motive determină
de sancţiuni sau penalizări, angajarea efectivă în muncă, dar nu
FORMELE acţiunea lor devenind evidentă fac munca mai atractivă întrucât
MOTIVAŢIEI în cazul existenţei şi extinderii vizează doar finalitatea muncii şi
 Concluzie
Pentru un manager este important să menţină în echilibru balanţa
celor două tipuri de motivatori (extrinseci şi intrinseci) şi să înţeleagă faptul
că motivele pentru care oamenii rămân într-un anume loc de muncă nu sunt
aceleaşi cu motivele pentru care decid să părăsească respectivul loc de muncă

FORMELE
7
MOTIVAŢIEI
 Motivaţia cognitivă şi
motivaţia afectivă
F
Acestea sunt forme ale motivaţiei legate de unele trebuinţe imediate ale
individului.
1. Prima îşi are originea în
nevoia de a şti, de a cunoaşte,
forma ei tipică fiind curiozitatea
pentru nou, pentru schimbare.
Se numeşte cognitivă deoarece
acţionează dinlăuntrul
proceselor cognitive (percepţie,
gândire, memorie, imaginaţie),
stimulând activitatea
intelectuală.
Ea îşi găseşte
satisfacţie în nevoia de a
înţelege, explica, rezolva, ca
scop în sine.
FORMELE
MOTIVAŢIEI
2. Motivaţia afectivă este determinată
de nevoia omului de a obţine
aprobarea din partea altor persoane, de
a se simţi bine în compania altora:
• de exemplu, un student care învaţă
pentru a nu pierde ajutorarea
părinţilor,
• un lucrător care acceptă o anumită
sarcină din dorinţa de a nu fi consi-
derat incapabil sau rău intenţionat.
Altfel spus, are în vedere ca
salariatul sã se simtã bine la locul de
muncã şi în cadrul firmei sã fie
apreciat şi simpatizat de colegi, şefi,
subordonaţi; sã se manifeste faţã de el
simpatie şi consideraţie.
 Motivaţia economicã şi
motivaţia moral-spiritualã

F
Cea economicã se referã la: Motivarea moral-spiritualã se referã
• salarii, prime la”
• gratificaţii • acordarea de cãtre manageri a
• penalizãri la salarii încrederii în salariaţi;
• imputãri financiare în • exprimarea de mulţumiri şi laude;
caz de erori. • lansarea de avertismente
• mustrãri şi invective
• acordarea de titluri onorifice.

FORMELE
MOTIVAŢIEI
 Vă
mulțumesc!