Locuinţa reprezintă o construcţie unitară, formată din una sau mai multe

camere de locuit şi dependinţe, folosită, în general, de o singură familie.

Locuinţa este spaţiul ce oferă omului adăpost, confort şi protecţie.

Locuinţele se amplasează ţinând cont de factorii naturali (apă, vegetaţie,
forme de relief, climă etc), reţeaua de transport, dezvoltarea industrială etc.

Clasificări
După capacitatea de cazare:
- Locuinţe cu o cameră (garsonieră);
- Locuinţe cu două camere;
- Locuinţe cu 3, 4, sau mai multe
camere.
 După numărul de niveluri:
- Locuinţe cu un singur nivel
(întâlnite mai ales la sate);
- Locuinţe cu două niveluri
(parter şi un etaj);
- Locuinţe cu mai mult de două
niveluri (blocuri).
După modul de grupare în clădirea de locuit există:
- Locuinţe individuale (case sau vile cu anexe
gospodăreşti), unele cu două niveluri şi o scară interioară
poartă denumire de locuinţe duplex;
- Locuinţe colective (blocuri).

După suprafaţă, dotări şi finisaje:

- Locuinţe cu confort sporit;
- Locuinţe cu confort I, II, III, IV.
 Confortul reprezintă totalitatea condiţiilor materiale care asigură
o existenţă civilizată , plăcută, comodă şi igienică.
Factorii care determină confortul într-o locuinţă sunt:
• spaţiali: forma şi dimensiunile interioarelor, aranjarea obiectelor;
• fiziologici şi psihologici: compoziţia aerului, temperatura, culoarea,
iluminarea, zgomotul.

Temperatura optimă în locuinţă va fi de 18 – 200C.

Iluminatul se face în funcţie de destinaţia

camerelor şi de dimensiunile acestora. Lumina şi
culoarea se influenţează reciproc, alcătuind împreună
ambianţa vizuală.

Zgomotul poate afecta sănătatea omului şi de

aceea se impune o izolare fonică a locuinţei.
 Aerul nu trebuie să aibă un conţinut mare de bioxid de
carbon şi e necesar să fie împrospătat permanent folosind
ventilaţia naturală (deschiderea uşilor şi a ferestrelor) sau o
ventilaţie artificială (folosind instalaţia de aer condiţionat). O
umiditate scăzută a aerului (sub 30%) produce o atmosferă
uscată ce poate irita căile respiratorii.
 Culorile sunt cele care dau atmosferă într-o locuinţă.
Ambientul trebuie armonizat prin culori în funcţie de orientarea încăperilor:
• încăperile orientate spre sud vor avea predominant: alb, bleu, verde-pal,roz;
• încăperile orientate spre nord au culorile dominante în funcţie de destinaţie:
- în camera de zi: galben-pai, alb cu accente de roşu,
oranj, galben; - în dormitor: roz, alb, auriu;
- în bucătărie: galben deschis, alb, crem;
• încăperile orientate spre est: bleu, crem;
• încăperile orientate spe vest: roşu, galben-închis, albastru, verde-pal, roz.
Culorile influenţează starea de spirit a oamenilor.

Confortul într-o locuinţă ţine seama şi de existenţa reţelelor de utilităţi specifice: de

apă şi canalizare, de gaze, de electricitate, de telecomunicaţii precum şi de cea termică.
Alte sisteme sunt: de ventilaţie/climatizare, informatice, de securitate (antiefracţie),
împotriva incendiilor, automatizări casnice pentru comandă la distanţă etc.
 Planul locuinţei. Elemente de limbaj grafic
Pentru executarea planurilor de locuinţe se folosesc o serie de semne convenţionale.
• Planul este un desen executat la o anumită scară care reprezintă grafic o
construcţie, o aşezare, un teren.
• Schiţa este desenul executat cu mâna liberă pe hârtie albă opacă, în creion, cu
dimensiunile reduse sau mărite într-o proporţie aproximată vizual.