©onstantin Croitoru Arh-052
Capitolul 1. BAZELE PROIECTĂRII LOCUINŢEI ■ O mai mare asigurare cu locuinţă (12 — 15 m.p./pers.) acceptă o
Tema 2 Factorii principali ce influenţează la proiectarea locuinţei.
1. Modelul teoretic de formare a locuinţei
Factorii principali de care se tine cont la proiectarea locuinţei sânt:
spaţiul locativ interior îl formează grupul de factori funcţional-sociali,
care descriu subsistemul populaţiei:
- condiţii social-demografice;
- condiţii naţional-etnografice.
Factorii principali, care determină caracterul general al locuinţei
asupra spaţiul locativ exterior influenţează grupul factorilor arhitectural-
artistici, care caracterizează subsistemul mediului înconjurător:
■ condiţii natural-climaterice;
■ condiţii urbanistice;
■ condiţii social-culturale.
Factorii principali, care determină caracterul general al locuinţei în
formarea spaţiului locativ îngrădit, prin care înţelegem membrana
materiala a clădirii, importanţă decisivă o are grupul de factori
constructiv-inginereşti, strâns legaţi cu subsistemulconstrucţia :
■ sistemele constructive şi metodele de edificare a clădirilor;
■ utilajul ingineresc al clădirilor;
■ materialele de construcţie.
2. Condiţii social-demografice se împart în două grupuri:
■ condiţii sociale, care caracterizează formele locuinţei, munca şi odihna
în locuinţă, particularităţile modului de viaţă a grupurilor sociale
particulare — şcolari, studenţi, lucrători şi nelucrători.
■ condiţii demografice, care determină mai întâi de toate dimensiunile
apartamentului, particularităţile de trai, modul de viajă a unor grupuri de
vârstă a populaţiei - copii, pensionari.
2.1. Cerinţe sociale către locuinţă
- Omul-figura centrală în locuinţă. El a construit locuinţa pentru
satisfacerea necesităţilor sale utilitare şi spirituale.
- Familia serveşte drept obiect social principal, unitate de calcul în
proiectarea locuinţei.
Structura ierarhică a locuinţei:
■ individul — zonă funcţională, spaţiul individual în apartament;
■ grup în cadrul familiei — încăpere pentru grupul în cadrul familiei
(nucleu);
■ familia - celulă locativă (apartamentul);
■ comunitate vecină — clădire de locuit, complex locativ;
■ comunitate orăşănească - microraion locativ, oraş, etc.
Funcţiile sociale generale ale locuinţei:
■ Păstrarea sănătăţii celor care locuiesc în ea prin intermediul creării
anumitor condiţii sanitaro-igienice;
■ Stabilizarea familiei (consolidarea) şi crearea în ea a climatului
psihologic sănătos este strâns legată cu sistematizarea apartamentelor;
■ Stimularea dezvoltării familiei se află în concordanţă cu condiţiile
locative şi norma asigurării cu locuinţă;
■ Organizarea timpului fn afara orelor de muncă I stipulează
sistematizarea apartamentului, clădirii a cartierului;
■ Creşterea calificării profesionale - bază pentru crearea condiţiilor
pentru ocupaţii cu lucrul profesional în circumstanţe casnice;
■ Educarea copiilor este imposibilă fără crearea condiţiilor necesare în
apartament, clădire, cartier,
■ Crearea condiţiilor pentru odihnă (individuală, familiară şi vecină) şi
adăpost psihologic în baza izolării: zonarea şi încadrarea componentelor
naturale.
2.2. Condiţii demografice
Situaţia demografică se caracterizează cu un şir de particularităţi. Cele
mai esenţiale din ele sânt:
■ numărul populaţiei;
■ ritmul de creştere a populaţiei;
■ componenţa după sex şi vârstă a populaţiei;
■ numărul, mărimea şi structura familiilor;
■ normele asigurării cu locuinţă.
Normele asigurării cu locuinţă:
Este de menţionat faptul, ca acest standard regulat de normele asigurării
cu locuinţă, permanent evoluează.
■ de la 7 m.p. a spaţiului locativ pentru o persoană în anii 1960—1970,
norma sa ridicat până ia 9 m.p. in anii 80.
■ după calculele specialiştilor (G.Platonov, D.lablonschii) soluţia normei
de 7—9 m.p. din spaţiu locativ pentru o persoană permite stabilirea în
locuinţe a familiilor.
proiectare pe variante a apartamentelor, care admite de a ţine cont
de necesităţile familiilor egale ca componenţă.
■ Limita revindecărilor după datele actuale constituie 16 — 18 m.p.
suprafaţă locativă pentru o persoană.
Tipurile de familii:
Se disting cinci tipuri de familii:
■ Familii cu nucleu familiar (cuplu familiar) sau fără el;
■ Familii cu copii şi fără;
■ Familii complete şi mecomplete;
■ Familii nucleare(părinţi+copii) şi compuse (cuplu familiar cu
copii+unul din părinţi sau rude);
■ Familii cu unul sau câteva perechi familiare.
Structura de vârstă şi sex a populaţiei:
■ În dezvoltarea fondului locativ primeşte reflectare şi structura de
vârsta şi sex.
■ Cu indicii acesteia este strâns legată tipologia clădirilor de locuit
precum şi a apartamentelor.
■ În majoritatea ţărilor din lume se observă o preponderenţă
"feminină" stabilă.
3. Condiţii naţional-etnografice determina originalitatea modelului
social a locuinţei în legătură cu structura teritorială şi socială a
populaţiei. Condiţiile naţional-etnografice includ în sine:
■ procese etnice;
■ particularităţile tradiţionale ale modului de viaţă a populaţiei,
familiei, persoanei; modului de trai şi relaţiile familiare; tradiţii şi
moravuri;
■ coerenţa psihologică a populaţiei(mentalitate).
Sarcina arhitectului — la proiectarea locuinţei de a ţine cont de
particularităţile naţionale şi de trai ale populaţiei.
■ Drept mijloace pentru realizarea acestei sarcini servesc:
- particularităţile planificării unităţilor locative şi edificiilor obşteşti;
- tipurile ansamblurilor de locuinţe şi organizarea estetică.
4. Condiţii natural-climaterice
Factorii natural-climaterici principali sânt:
■ clima;
■ landşaftul (cuprinde relieful aşezării şi vegetaţie);
■ condiţii geologice (se caracterizează prin tipul de sol, prezenţa
apelor freatice, gradului de tasabilitate a terenului, etc).
4.1. klima — din limba greacă "unghiul de înclinare" a razelor
solare pe suprafaţa pământului. Clima — regimul statistic
multianual al vremii pe o anumită aşezare; include în sine
următoarele caracteristici ale atmosferei:
■ regimul de temperatură şi umiditate;
■ regimul de vânt;
■ insolarea;
■ iluminarea naturală;
■ deosebirile sezoniere ale vremii (furtună, viscol, etc).
Regimul de temperatură şi umiditate se caracterizează de
temperatura aerului exterior şi umiditatea acestuia.
■ În cazul proiectării clădirilor de locuit se ţine cont de regimul de
temperatură şi umiditate. Clădirile de locuit protejează de căderea
bruscă a temperaturii aerului exterior, de subrăcirea în condiţiile
raioanelor de nord şi supraîncălzirea în raioanele de sud.
Mijloacele primordiale în formarea regimului de temperatură şi
umiditate confortabil într-o locuinţă sânt:
■ materialul şi grosimea peretelui exterior al clădirii;
■ aerarea apartamentelor;
■ forma clădirii;
■ compacticitatea planului clădirii;
■ lăţimea blocului;
■ perimetrul pereţilor exteriori, etc.
■ Materialul, construcţia şi grosimea peretelui de îngrădire au o
importanţă majoră în condiţiile climei reci.
■ Aerarea este foarte importanţă pentru condiţiile climei calde şi
umede.
■ Se deosebesc următoarele tipuri de aerare: de colţ, directă, prin
curte interioară, prin canal de ventilare (puţ).
Tipurile de aerare
 ©onstantin Croitoru Arh-052
- asigurarea cu insolare cerută crează în încăperile locative confortul
■ aerare de colţ sanitar-jgienic necesar pentru om.
Insolarea încăperilor de locuit trebuie să fie asigurată în felul
■ clădire de locuit tip "tronson" următor:
■ pentru raioanele de nord timp de — 3 ore;
■ pentru brâul intermediar — 2,5 ore;
■ pentru raioanele de sud — 2 ore;
■ în condiţii de reconstrucţie insolarea poate fi micşorată cu 0,5 ore;

■ aerare directă Orientarea încăperilor

N Denumirea Părţile lumii
■ clădire de locuit tip "tronson" încăperilor
N NV V SV S SE E NE
1 Dormitoare + + + + + +
2 Camere de zi + + +
■ aerare prin canal de ventilare (puţ)
3 Sufragerii + + + + +
■ clădire de locuit tip "tronson" 4 Bucătării + + + + +
5 Baie, WC. + + + + + + + +
6 Terase + + + + +
Insolarea
■ aerare prin curte interioară ■ Apartamente cu o odaie (garsoniere) se insolează obligatoriu;
■ În apartamente cu 2 odăi se insolează nu mai puţin odae o
încăpere locativă;
■ În apartamente cu 3 odăi se insolează nu mai puţin de 2 încăperi
Regimul de vânt se caracterizează prin: locative;
■ orientarea; ■ În apartamente cu 4 şi mai multe odăi — nu mai puţin de 3
■ viteza (m/sec); încăperi locative.
■ frecvenţa (în %) a fluxurilor de aer. Iluminarea naturală a încăperilor locative crează confortul sanitaro-
Regimul de vânt se determină în baza supravegherii multianuale. igienic necesar pentru locuire şi depinde de:
Pentru proiectarea clădirilor de locuit este necesar de a cunoaşte "roza ■ gradul de iluminare naturală;
vânturilor predominante", care indică frecvenţa orientărilor în locul unde ■ volumul iluminării indirecte;
este preconizată proiectarea. ■ mărimea golurilor de lumină;
Evidenţa regimului de vânt este importantă la elaborarea planurilor ■ profunzimea încăperilor.
generale ale clădirilor de locuit şi complexele lor. Iluminarea naturală
■ Este necesar de a proteja ansamblul de locuinţe de influenţa vânturilor Mijloacele de asigurare a iluminării naturale necesare:
nefavorabile şi concomitent de a organiza aerarea. - forma şi dimensiunea golurilor;
Evidenţa regimului de vînt - orientarea clădirii de locuit,
■ În clădirile de locuit raportul aproximativ al suprafeţei încăperii
către suprafaţa golului de lumină trebuie să fie circa 1/6.
■ Astfel, evidenţa iluminării naturale se petrece în proiectarea
sistematizării încăperilor locative ale apartamentului şi la elaborarea
faţadelor clădirii de locuit.
4.2 Reliefai aşezării se caracterizează prin declivitatea în grade.
■ Relieful aşezării este strâns legat cu formarea ansamblului de
locuinţe, şi anume:
- cu alegerea tipului clădirii de locuit
- cu procedee formării ansamblurilor.
■ Necesitatea de a ţine cont de relieful aşezării este foarte actuală în
Aerarea — schimb de aer organizat şi dirijat de teritoriul construit şi construcţia în raioane şi regiuni muntoase, precum şi în legătură cu
aerisirea naturală a încăperilor locative datorită diferenţei presiunii laturii construcţia pe pantele văgăunilor, colinelor, zonelor de coastă, etc.
expuse la vânt şi celei adăpostite de vânt ale clădirii de locuit. Relieful aşezării
Evidenţa regimului de vânt ■ Cu mărirea unchiului declivităţii până la 10-15° relieful aşezării
influenţează la sistematizarea parterului, pe o declivîtate de 15—20°
se folosesc tipuri anumite de clădiri de locuit.
■ Drept mijloc de evidenţă a reliefului aşezării serveşte
soluţionarea planimetrică a parterului şi folosirea tipurilor speciale
de clădiri locative:
- tip cascadă — cu structuri planimetrice de tip: tronson, cu coridor,
cu galerie, mixte (tronson cu coridor, coridor cu galerie, etc.);
- tip "terasă"— cu structuri: tronson şi cu coridor.

■ Mijloc de asigurare a aerării este orientarea clădirilor de locuit în raport

cu vânturile predominante. Clădiri de locul pe relief compus:
Insolarea
- iradierea încăperilor de locuit şi teritoriilor din prejma clădirilor cu
lumină solară directă;
- se caracterizează prin durată şi unitatea de măsură - oră;

- Sarcina arhitectului — evidenţa complexă a tuturor factorilor
naturali-climaterici la proiectarea clădirilor de locuit.
5. Conditii urbanistice
Cele mai principale condiţii urbanistice sânt:
- locul amplasării şi dimensiunile terenului pentru construcţie;
- condiţiile perceperii vizuale a unei clădiri sau complex de locuit;
- particularităţi morfologice ale ansamblului din jur;
- particularităţi arhitectural-artistice ale ansamblului din jur;
- structura funcţională a ansamblului din jur.
5.1. Locul amplasării şi dimensiunile parcelei:
- dimensiunile terenului de construcţie se determină conform cerinţelor
normative (СНиП 2.07.01-89* «Urbanism») prin: - numărul populaţiei,
- numărul de niveluri al clădirii de locuit,
- raionul climateric, unde va fi construită clădirea de locuit,
- norma spaţiilor verzi a teritoriilor (nu mai puţin de 10 m.p./persoană).
Locul amplasării şi dimensiunile parcelei
- evidenţa caracterului amplasării terenului se produce la soluţionarea
planului de situaţie şi planului general.
- Sarcina arhitectului - de a reflecta specificul situaţiei urbanistice şi de a
scoate în evidenţă rolul în ansamblul urban a terenului propus pentru
construcţie.
5.2. Condiţiile perceperii vizuale
a unei clădiri separate sau a unui complex sânt determinate de:
- pe de o parte - particularitatea fiziologiei văzului omului;
- pe de altă parte - locul parcelei în structura spaţială a ansamblului din
jur.
- Este cunoscut, că zona perceperii clare în suprafaţă orizontală este egală
cu 42°, iar în cea verticală - 27°.
- Astfel omul poate percepe obiectul proiectat într-o situaţie reală, altfel
decât a fost gândit de arhitect.
Condiţiile perceperii vizuale
■ Caracterul perceperii se schimbă în dependentă de:
- deplasarea pietonală a omului;
- deplasarea în transport a omului.
■ În proiectarea clădirilor de locuit în condiţiile siturilor existente este
foarte importantă evidenţa condiţiilor perceperii vizuale în proiectarea.
■ Evidenţa condiţiilor perceperii vizuale se petrece la soluţionarea:
©onstantin Croitoru Arh-052
- planului general al ansamblului de locuinţe;
- desfăşurate pe axele principale ale parcelei.
Morfologia mediului construit - capitol al morfologiei, care
studiază:
- forma clădirilor şi raioanelor locative;
- structura spaţială ale clădirilor şi raioanelor locative.
■ În analiza morfologiei mediului construit se atrage atenţia la:
- geometria planurilor;
- numărul de niveluri;
- densitatea construcţiilor.
■ Sarcina arhitectului — de a evidenţia dimensiunile clădirilor şi
spaţiile deschise formate de ele.
5.4. Particularităţile arhitectural-artistice se exprimă prin
caraceristici concrete ale ansamblului, şi anume:
■ particularităţi stilistice;
■ sistemul de scară şi proporţionalitate;
■ legităţi metrice şi ritmice;
■ desenul detaliilor;
■ materialul şi factura construcţiilor de îngrădire;
■ culoarea.
5.5. Structura funcţionala a ansamblurilor înconjurătoare
caracterizează prin amplasarea clădirilo de locuit şi obşteşti,
modului de utilizare a spatiilor deschise.
■ Este necesar de a memoriza faptul, că mediul urban este
funcţional neomogen.
■ Necesitatea construcţiei complexelor multifuncţionale este
consecinţa acestei ne omogenităţi
■ Drept mijloace pentru îndeplinirea cerinţelor funcţionale ale
oraşului servesc:
- zonarea verticală a clădirilor;
- zonarea planimetrică a teritoriilor, ce prevede amplasarea în
structura locuinţelor a edificiilor de deservire obştească şi de
agrement necesare pentru activitatea vitală şi petrecerea timpului
liber.
Ansamblul de pe bulevardul Dacia, arhitecţii: B. Benderschii,
S.Şoihet, A.Razlog.
6. Cerinţe social-economice
- În primul rând dictează reperele şi valorile sociale în sfera locatlvă,
căile de soluţionare a problemei locative;
- În al doilea rând determină restricţiile de cost pentru diferite tipuri
de clădiri de locuit.
În acest caz tipologia locuinţei conţine locuinţe de diferită
calitate cu anumiţi indicatori valorici: locuinţă municipală (socială),
confortabilă şi de calitate înaltă (scumpă).
Devizul pentru construcţie
- Pentru calculul costului proiectului se execută capitolul economic
al proiectului - devizul pentru construcţie.
- Acesta permite de a determina preţul pentru 1 m.p. din suprafaţa
totală a clădirii de locuit şi de al compara cu preţul existent al 1 m.p.
pe piaţă, adică de a determina raţionalitatea economică a proiectului.
Cheltuieli curente şi cheltuieli de exploatare
- Costul clădirii de locuit include în sine cheltuieli făcute o singură
dată şi cheltuieli de exploatare.
- Cheltuieli curente (care se fac o singură dată)
- Costul proiectării, construcţiei, materialelor de construcţie şi
construcţiilor, precum şi a utilajului.
- Cheltuieli de exploatare — costul iluminării artificiale, încălzirii,
deservirii ascensoarelor, menajul şi evacuarea deşeurilor,
reparaţiilor capitale şi curente.
Coeficient de planificare (K1)

egal cu raportul suprafeţei locative către suprafaţa totală.
K1 = Sloc. / Stot.
- Sistematizarea apartamentului (casei) se evaluează din punct de vedere
a cotei-parte a încăperilor auxiliare: dacă cota-parte a încăperilor
auxiliare este considerabilă, atunci eficacitatea economică a sistematizării
se micşorează
Coeficientul spaţial (K2)
egal cu raportul volumului construit al clădirii către suprafaţa totală.
K2 = Vconstr. / Stot.
- Soluţionarea planimetrică a clădirii de locuit se evaluează din punct de
vedere al consumului cheltuielilor pentru încălzire: cu cît este mai mare
coeficientul spaţial cu atît mai mari vor fi cheltuielile pentru încălzire, şi
respectiv mai mică eficacitatea.
Coeficientul (K3)
Mai rar folosiţi sunt coeficienţii K3 şi K4
K3 = Spereţ. / Stot.
- K3 se calculează ca raportul suprafeţei construcţiilor de îngrădire
exterioare către suprafaţa totală a clădirii: cu cât este mai mic
coeficientul, cu atât sânt mai mici consumul de materiale şi cheltuielile
de exploatare, precum şi mai economic este pioiectul.
Coeficientul (K4)
se măsoară prin raportul perimetrului pereţilor exteriori către suprafaţa
constructiei clădirii.
K4 = Ppereţilor / Sconstrucţiei
- Un plan al clădirii mai compact are un perimetru mai mic al pereţilor
exteriori: cu cît este mai mic K4, cu atât este mai mică dimensiunea
perimetrului pe o unitate de suprafaţă a construcţiei, şi prin urmare sânt
mai mici consumul de materiale şi cheltuielile de exploatare.
7. Sistemele constructive şi metodele edificării clădirilor de locuit
- Alegerea construcţiilor şi metodei de edificare a clădirii este
condiţionată nemijlocit de structura spaţial-volumetrică a clădirii de
locuit.
- Sistemele constructive asigură rigiditatea, rezistenţă şi ctaiifeilitatea
clădirii de locuit.
- Există următoarele tipuri de schelet portant ale clădirilor de locuit:
- pereţi;
- carcasă;
- sistem mixt.
-Sistemele constructive de bază ale clădirilor de locuit:
©onstantin Croitoru Arh-052
- zidărie (din materiale de dimensiuni mici, cu bucata);
- monolit.
Metodele edificării clădirilor de locuit
Circuitul tehnologic include în sine un şir de etape:
- prelucrarea materiei prime; - producerea materialelor de
construcţie; - executarea articolelor; - construcţia clădirii.
Scopul arhitectului - folosirea efectivă a sistemelor constructive
şi metodele edificării clădirilor de locuit pentru condiţii concrete ale
locului şi timpului.
8. Utilajul ingineresc al clădirilor
- Utilajul ingineresc al clădirilor de locuit este divers şi destinat
pentru crearea condiţiilor de confort a locuirii.
- Utilajul ingineresc al clădirilor de locuit include în sine sistemele:
de încălzire, ventilare, alimentare cu apă, canalizare, reţeaua
electrică, exploatarea ascensoarelor, evacuarea deşeurilor, conductă
de gaze, reţeaua de curenţi slabi (radio, telefon), cablu TV, etc.
9. Calităţile estetice
- Pentru formarea locuinţei este caracteristic întruchiparea
idealurilor estetice şi tradiţiilor la toate nivelurile locuinţei.
- Calităţile estetice ale clădirilor de locuit sânt rezultatul interpretării
tuturor factorilor de formare.
- Sarcina arhitectului - de a aplica metoda de formare în
corespundere cu executarea efectivă maximală a sarcinii de
proiectare a clădirii de locuit.

- pereţi portanţi transversali

- pereţi portanţi longitudinali

- carcasă

- sisteme mixte (combinate)

Metodele edificării clădirilor de locuit au mare influenţă asupra

arhitecturii clădirilor de locuit si metodelor de edificare a lor.
În construcţia de locuinţe se folosesc următoarele metode de bază:
- complet din elemente prefabricate;
- mixt (parţial prefabricat şi monolit);