Manolache Ana

Anul 2
Semianul B

Notițe de curs

 Curs I:
Definiția cuvântului locuire: domiciliere, domiciliu, poposire a cuiva într-un anumit
loc, conviețuire, regiune sau zonă unde se află cineva.

Clasificare:
- Locuință rurală, urbană;
- Locuințe unifamiliare izolate/ cuplate/ înșiruite/ covor/ terasate;
- Locuințe individuale/ semicolective/ colective (S, M, L, XL etc.);
- Locuințe pentru nevoi speciale: locuirea de urgență, locuința socială, cămin de
bătrâni, case de copii etc.
Locuirea înseamnă prezența, identitatea, apartenența, aceasta definește modul de
existență uman și este trăsătura fundamentală a ființei care își îndeplinește scopul în
conformitate cu aceasta, rătăcirea de la naștere la moarte pe pământ.
 Adăpostul – centrul simbolic al existenței, organizare simbolică în jurul
vetrei a căminului;
 Axis mundi – legătura dintre lumea de sub pământ, pământ și cer în care
locuința reprezintă existența ancorată în spațiu;
 Adaptarea la ritmul naturii: adăpost față de clima aspră, depozitare,
conformare în funcție de materialele și posibilitățile de încălzire, de
ocupație și de modul de procurare a hranei;
 Habitat – rezultatul unui mod de viață specific.

 Curs II:

 Revoluția industrială:
- Una dintre cel mai importante perioade ale istoriei moderne;
- A survenit în perioade diferite în funcție de nivelul de dezvoltare a fiecărei
zone;
- Anglia a fost prima țară care întâmpinat acest tip de schimbare.

 Defectele clădirilor specifice erei:

- Aglomerație;
- Locuințe neluminate/ neventilate;
- Insuficiența evacuărilor canalizării;
- Condiții de locuit precare;
- Poluare olfactivă și sonoră;
 - Dezordine;
- Aspect inestetic;
- Incapacitatea de a genera sentimente de apartenență și solidaritate.

 Figuri importante ale renașterii locuinței:

– Raymond Unwin and Barry Parker;
– Frank Llyod Wright;
– Le Corbusier.

 Curs III:

 “ Arhitecții uită de nevoi ființelor umane de lumină redusă, genul de lumină care
impune un sentiment de liniște”
– Luis Barragan –

 “ Culoarea nu este doar un decor de suprafață pentru Barragan. Nu este un gând

ulterior. Este fundamental pentru arhitectura sa. Spațiile sale nu pot sta singure
fără culoare.”
– Mark English Arhitects –

 Spații servante și servite/ Locuri de stat locuri de trecere;

 Raumplan – diferențierea spațială a funcțiunilor;
 Ornamentlosigkeit – înlăturarea ornamentației superficiale și a esteticii
mincinoase, a standardelor morale cu două măsuri;
 Sentimentul de spațiu deschis pentru a exprima înțelegerea culturală a flexibilității
și deschiderii.

 Curs IV:

“ Când un architect face o casă pentru o familie are întotdeauna senzația că nu reușește
să fie familia… sau să reprezinte familia. Există o distanță și poate e nevoie de o
distanță.”
– Alvaro Siza –

 Public/Semiprivat/Privat:
- Acces, distribuție, tranziție gradată către zona privată a casei;
- Flexibilitate;
- Delimitări;
- Valențe funcționale multiple;
- Extensii ale spațiilor interioare către exterior;
- Adaptare;
- Spații pentru studiu.

 Componentele locuinței:
- Zona de zi;
 – Spațiu pentru activități comune;
– Spații pentru alimentare.
- Zona de noapte.
– Spații pentru dormit și igienă.
- Spații intermediare;
- Circulații verticale.

 Curs V:

 Tipuri de locuințe:
- Locuința urbană este definită pe trei planuri din fi punct de vedere
organizațional, spațial, funcțional și social:
1. Locuințe pentru o singură familie;
2. Locuințe pentru un grup de familii/ colective;
3. Complex rezidențial.
- Locuințele pentru o singură familie pot fi clasificate:
a. după amplasarea pe teren:
- detașate — izolate pe lot ;
- semidetașate;
- cuplate;
- înșiruite (structura in linie);
- covor:
- terasate.
b. după înălțime:
- locuințe cu un nivel;
- locuințe cu două nivele;
- locuințe cu trei nivele.
c. după tehnica de construcție:
- pereți din: cărămidă , beton, lemn;
- cadre de beton;
- structuri ușoare din lemn, metal.

 Curs VI:

 Identitate:

- personală, sentimentul de eu unic, distinct in raport cu semenii;

- colectivă, sentimentul de integrare si apartenență.
„Mediul construit e departe de a fi singurul care ne influențează simțul identității,
dar joacă un rol important în a accentua sau a reduce simțul nostru de identitate"
- Pierre Von Maiss –
 Acasă:
 - reprezintă pentru cei mai mulți oameni centrul existențial - local formării și
punct de stabilitate și siguranță față de care se identifică ființa umană, locul cel
mai important de pe pământ, un punct către care converg toate acțiunile;
- identificare: centrul simbolic al existentei noastre si centrul geometric al
deplasărilor în timp și spațiu se află, în locul de pe Pământ cu cea mai densă
încărcătură de semnificații, ce păstrează pentru fiecare dintre noi caracterul de
unicitate.

 Fixarea unui loc - centru stabil și personal: Centrul simbolizează aspirația

umană, este reperul principal al existenței, este ceva cunoscut, familiar și
personal și locul unde se întâmpla cele mai importante lucruri. Centrul este
legătura dintre cer și pământ.

 Spații mentale:
- Spațiul mental al anonimatului: mările străzi și publice în care omul se
simte "unul printre alții", spații publice, marile magazine, marile
instituții, cu care omul nu intră într-un contact afectiv mai strâns;
- Spațiul mental al " cunoscutului/ familiarului": insule spațiale
personale, bazate pe o anumită convivialitate; locuința și sfera privată
prin cartierul/ vecinătatea imediată;
- Spațiul "între" al tranziției dintre public și privat. Orașul este o formă
socială cu dimensiuni palpabile și trebuie să asigure echilibrul public și
privat.

 Imaginile spațiale coerente și ordonate, complexe. Un comportament echilibrat

presupune și explorare, diversitate și căutarea surprizelor; din acest motiv
mediile complexe, cu subtilități și ambiguități sunt preferate și oferă mai multe
satisfacții senzoriale.

 Locuința-proprietate - locul stabil și personal pentru intimitatea personală și

familială, este cea care oferă privilegiul exprimării preferințelor și
personalității fiecăruia.