Studiu Starii Chisinau PDF

Hist.
Urban Program de Vecinătate INTERREG III B CADSES
Investigarea stării
Centrului Istoric Chişinău
(document în lucru)
Această publicaţie a fost produsă cu asistenţa Uniunii Europene în cadrul proiectului
Hist.Urban «Revitalizarea integrată a oraşelor istorice în scopul dezvoltării policentrice
Proiect finanţat de Proiect implementat de
durabile». Conţinutul acestei publicaţii este responsabilitatea Asociaţiei «Plai Resurse»
Uniunea Europeană Asociaţia Plai Resurse
şi nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.
Asociaţia “Plai Resurse”
Studiu
investigarea stării
CENTRULui ISTORIC CHIŞINĂU
Elaborat în cadrul proiectului Hist.Urban
«Revitalizarea integrată a oraşelor istorice

în scopul dezvoltării policentrice durabile»
finanţat de către Uniunea Europeană
CHIŞINĂU 2008
Proiect finanţat de
Uniunea Europeană
Studiu Investigarea Stării Сentrului Istoric Chişinău
2
Cuprins
CARACTERISTICĂ GENERALĂ . ......................................................4
I. SUMAR EXECUTIV.................................................................... 6
II. SITUAŢIA CURENTĂ.................................................................. 7

2.1 PRIVIRE DE ANSAMBLU....................................................................... 7
2.2 CADRUL NORMATIV........................................................................... 10
2.3 REGLEMENTĂRI URBANISTICE........................................................... 14
2.4 MONUMENTE...................................................................................... 16
2.5 REŢEAUA STRADALĂ.......................................................................... 21
2.6 DEMOGRAFIE..................................................................................... 24
2.7 ZONARE............................................................................................. 26
2.8 DEZVOLTARE ECONOMICĂ ................................................................ 33
III. DILEMA CONSTRUCŢIEI BD. CANTEMIR ............................... 38
IV. Concluzii........................................................................... 42
V. BIBLIOGRAFIE . ................................................................... 43
3
CARACTERISTICĂ GENERALĂ
Zonare
- Suprafaţă: 120 ha
- Număr cartiere: 187, inclusiv cu necesităţi de reabilitare– 164 cartiere
- Procentul de ocupare a teritoriului: 40–65%
- Zonele construcţiei locative: cca. 43 %
- Zonele cu destinaţie comercială: 25 %
- Zonele speciale: 28%
- Zonele construcţiei industriale: cca. 4% (36 corpuri industriale)
- Costul de piaţă 1m2 teren variază între 100 şi 450 euro
- Valoarea terenului în Centrul istoric al capitalei depăşeşte 180 mln euro
Populaţie
- 46700 persoane (datele recensământului, 2004)
- Densitate medie - 75 persoane/ha
- Flux pasageri anual transportaţi 420 mln pasageri, inclusiv tranzitari
- Automobile - 23300 unităţi, 3 ha de parcări
Încadrarea Centrului istoric în oraşul Chişinău
4
Moştenire culturală
- 977 monumente în Registrul obiectelor de patrimoniu protejate, inclusiv:
• 236 monumente de importanţă naţională şi 741 obiecte de patrimoniu local;
• 19 biserici;
• 10% monumente distruse/demolate în perioada 1994-2007
- 65 de străzi cu cca. 4 mii de edificii construite în diferite perioade
- grad de conservare - 15-65% edificii din numărul total de case
- PUG 2025 are reglementări privind intervenţiile în Centrul istoric
- garanţia protecţiei - 9 legi naţionale sau convenţii internaţionale specifică responsabilitatea
pentru distrugerea patrimoniului istoric
Infrastructură turistică
- 16 hoteluri
- peste 200 agenţii naţionale de turism
- peste 70 restaurante şi cafenele
- 2 000 de locuri în săli de conferinţe
- 90% din turiştii străini în Republica Moldova vizitează Centrul istoric.
Centrul istoric Chişinău. Vedere de pe satelit (Google Earth)
5
I. SUMAR EXECUTIV
Studiul este realizat în cadrul Proiectului Hist.

Urban „Revitalizarea integrată a oraşelor istorice în
scopul dezvoltării policentrice durabile” susţinut de
Programul de Vecinătate în cadrul INTEREG III B
CADSES. La acest proiect participă parteneri din 19
ţări europene, Republica Moldova fiind reprezentată
de Asociaţia Obştească Plai Resurse.
Scopul investigaţiei este de a elabora au-

ditul situaţiei curente a Centrului istoric din oraşul
Edificii vechi valorificate azi în Centrul istoric
Chişinău. Obiectivele majore ale studiului sunt:
• Caracterizarea multilaterală a Centrului istoric.
• Analiza cadrului normativ privind protecţia monumentelor şi sitului istoric.
• Sistematizarea reglementărilor urbanistice a intervenţiilor în perimetrul Centrului istoric.
• Analiza evoluţiei situaţiei monumentelor şi clădirilor istorice.
• Caracterizarea reţelei stradale şi problemele traficului rutier.
• Caracterizarea situaţiei demografice în perimetrul Centrului istoric.
• Analiza Zonării Centrului istoric (proprietate, funcţionalitate, valoarea terenurilor).
• Identificarea principalelor tendinţe, disfuncţionalităţi şi oportunităţi privind dezvoltarea economică.
• Analiza impactului construcţiei bulevardului Cantemir prin Centrul istoric.
• Formularea de concluzii şi recomandări pentru revitalizarea Centrului istoric în oraşul Chişinău.
Metodologia de elaborare a studiului rezidă în sistematizarea materialului cercetărilor academice, pla-

nurilor de dezvoltare locală, actelor legislative şi normative, confruntarea datelor statistice preluate din mul-
tiple surse, analiza experienţelor europene şi specificul convenţiilor internaţionale privind valorificarea patri-
moniului construit în oraşele istorice, cercetarea vizuală etc.
Principalele concluzii ale studiului sunt:
• Chişinăul are o istorie semimilenară, aici există monumente urbane începând cu perioada medievală,
977 monumente fiind protejate.
• Centrul istoric exercită în special funcţii administrative şi comerciale, iar imobilele au o mare valoare
culturală, estetică, materială, fapt apreciat de turiştii locali şi străini.
• Chişinău are PUG 2025 aprobat, elaborat cu participarea cetăţenilor pe fondul unor modeste pro-
grame naţionale şi locale de preîntâmpinare a distrugerilor monumentelor.
• în acelaşi timp puţine obiecte cu vechime de peste 200 ani au fost păstrate, iar cadrul normativ-juridic
de protecţie şi valorificare a monumentelor rămâne neaplicat.
• Lipsa unei viziuni clare de dezvoltare a Centrului istoric divizat administrativ şi teritorial între sec-
toarele capitalei.
• Insuficienţa critică a investigaţiilor ştiinţifice ale patrimoniului naţional şi local, iar populaţia şi
autorităţile manifestă o anumită ignoranţă faţă de valorile moştenirii istorice.
• În Chişinău sunt tolerate demolări ale structurilor istorice, în timp ce proiectele de avengură pentru
valorificarea non-degradantă a Centrului sunt insuficiente
• Centrul istoric mai păstrează funcţii nespecifice: industială, depozitare, tranzit etc.
• Capacitate redusă de trafic a străzilor şi amplasarea locurilor în masă în centrul oraşului au intensi-
ficat problemele de transport.
• Existenţa segregării sociale şi economice între locatarii Centrului istoric.
• Lobby insistent pentru proiecte de modernizare radicală a Centrului istoric.
• Netransparenţa deciziilor referitoare la Centrul istoric.
6
II. SITUAŢIA CURENTĂ
2.1 PRIVIRE DE ANSAMBLU

Oraşul Chişinău are statut de oraş istoric instituit prin decizia Ministerului Culturii al RSSM (nr.23 din
17.01.1986), reconfirmată cu hotarele precizate prin decizia Sovietului Orăşenesc Chişinău (din 28.08.1986).
Acest fapt se datorează în mare parte structurii urbane medievale (păstrată fragmentar) şi ambundenţei de
monumentelor de arhitectură în Centrul istoric. Structura urbană s-a constituit pornind de la intersecţia căilor
comerciale, care au format în perioada medievală în mod firesc trama stradală a localităţii. La joncţiunea
acestora s-au format primele pieţe comerciale cu prăvălii şi locuinţe în jurul lor, iar în mod uzual urbea era
denumită târg. Chişinăul este până în prezent singurul oraş din Republica Moldova, care a păstrat fragmente
din vechea tramă stradală medievală. În 2002, Parlamentul RM ratifică Convenţia UNESCO „Convenţia cu
privire la ocrotirea patrimoniului mondial cultural şi natural” declarând astfel respectarea principiilor de valo-
rificare non-degradantă a patrimoniului deţinut de oraşele istorice.
Scurt istoric al formării structurii urbane

Chişinăul medieval s-a constituit la intersecţia drumului mare tătăresc cu drumul ce unea Hotinul de Dunăre,
devenind în timp cel mai mare târg între Nistru şi Prut. În jurul Pieţei Vechi poligonale se înghesuiau prăvălii
comerciale şi locuinţe, iar spre periferie, casele deţineau curţi mai mari, semănând mult cu localităţile rurale.
Chişinăul a fost menţionat pentru prima dată în nota lui Ştefan cel Mare din 1466; date indirecte sugerează,
însă, existenţa sa încă din 1436. Primele spaţii locuite au fost amplasate lângă izvoarele naturale din preajma
colinei Mazarachi păstrată până în prezent în Centrul istoric al capitalei. O perioadă îndelungată, între sec.
XV-XVIII, Chişinăul ocupa o fâşie îngustă pe malul drept al r.Bâc, iar în jurul colinei Mazarachi erau ampla-
sate case de locuit de tip rural. Ca şi în sate, spaţiile cartierelor aveau dimensiuni şi forme diferite. Spre podul
de pe r.Bâc de lângă colina Râşcani veneau toate drumurile localităţii, iar acest fapt a determinat structura
tramei stradale ulterioare şi conexiunea lor cu drumurile comerciale, care legau Chişinăul cu alte localităţi
importante de atunci.
Harta „Planul Chişinăului şi localizarea armatelor ruseşti din apropierea oraşului în a.1789” este prima
schemă de urbanism cu detalii privind construcţia oraşului, ce furnizază informaţii privind structura urbană,
formatul cartierelor, dimensiunile şi tipurile de construcţii ale localităţii sf. sec. XVIII. Astfel, constatăm o
amplasare a străzilor şi construcţiilor rezultată din caracteristica reliefului, unde toate edificiile importante
şi lăcaşele de cult aveau poziţii predominante din punct de vedere urbanistic pe colinele din valea râului.
Drumurile orientate radial spre podul de pe Bâc divizau urbea în parcele-cartiere de diverse forme. Perimetrul
localităţii de atunci s-a extins asupra teritoriului moşiei Buiucani, ocupând porţiunea care este amplasată din-
colo de bulevardul Renaşterii spre străzile Zaikin, Buna Vestire, Moara Roşie, Colina Puşkin, Zamfir Arbore.
Evoluţii urbanistice
După 1818, când Chişinăul devine centrul administrativ şi cultural al Basarabiei, ca şi pentru alte oraşe de
aici, noua administraţie elaborează un proiect de extindere teritorială pe principii neoclasice ruseşti cu modifi-
carea structurii urbane medievale. Aspectul nou era
realizat prin delimitarea spaţiului urban în cartiere
rectangulare cu străzi paralele, adeseori peste arter-
ele constituite istoric, astfel suprapunându-se într-o
manieră alogică. Cartierele închise noi au fost con-
struite cu faţade potrivit unor regulamente şi proi-
ecte prestabilite de arhitecţi din Rusia. În anul 1834,
ţarul Rusiei, Nicolai I, aprobă primul Plan general al
oraşului Chişinău întocmit ca proiect de reglementa-
re urbanistică (Bahmetiev, Feodorov) pentru partea
medievală a oraşului şi utilizarea spaţiului liber în
partea de sus prin soluţii planimetrice. Totodată,
datorită măsurilor energice, care nu întotdeauna
ţineau de tradiţia medievală, a fost modificată struc-
Schema Chisinaului din 1800
7
tura planimetrică a oraşului vechi, iar prin micşorare,

comasare şi replanificare cartierele de aici obţineau
forme rectilinii.
Astfel, „Oraşul nou” se dezvolta susţinut în car-
tiere dreptunghiulare cu dimensiunile laturilor cu-
prinse între 60 şi 120 stânjeni (cca. 120-250 metri)
amplasate mai sus de actuala stradă Alexandru cel
Bun. Structura dreptunghiulară cu sistematizare
regulată a cartierelor s-a păstrat pânâ în prezent în
perimetrul străzilor Ismail, Mihai Viteazul, Alexandru
cel Bun şi A.Mateevici. Spaţiile diverse ca mărime,
create de cartierele dreptunghiulare delimitate de
străzile paralele nu prea largi, constituie un monu-
ment de urbanism (înc. sec. XIX), care nu poate Planul Chişinăului la 1817
suporta intervenţii radicale şi experimente.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial fondul istoric al capitalei a suferit pierderi irecuperabile din
cauza bombardamentelor. Mai târziu, în perioada sovietică, distrugerea clădirilor istorice se dinamizează,
demolările fiind încurajate de motivaţii ideologice şi experimente urbanistice. Astfel a fost demolat un număr
imortant de clădiri istorice pentru a elibera teren şi edificarea unor edificii administrative, case supraetajate,
unităţi publice sau comerciale cu o arhitectură comună în spiritul realismului socialist.Tendinţa de replanificare
a oraşului de jos sau vechi s-a amplificat şi în urma realizării Planului general de restabilire şi reconstrucţie a
Chişinăului (acad. A.V.Şciusev), conform căruia Centrul istoric a fost fragmentat de actualul bd. Renaşterii şi
delimitat la sud de bd. Negruzzi. De-a lungul acestora, ca şi pe străzile centrale - Ştefan cel Mare, 31 August,
A.Puşkin, G.Bănulescu-Bodoni, Armenească, Tighina etc., au fost construite blocuri locative multietajate ne-
specifice unui Centru istoric, precum şi au fost create câteva pieţe importante ale oraşului. Aceste facilităţi
s-au construit cu preţul distrugerii unor valoroase clădiri istorice.
Pentru perioada 1960–1980, institutul „Moldghiprostroi” a elaborat Planul general al Chişinăului, iar mai
târziu institutul „Chişinevgorproiect” se ocupa cu toate lucrările de sistematizare în capitală, precum şi de
elaborarea etapelor concrete de proiectare a planurilor urbanistice de detaliu şi proiectelor de amenajare
urbană ale raioanelor rezidenţiale, microraioanelor şi cartierelor. Astfel, construcţia de locuinţe individuale în
intravilan, inclusiv Centrul istoric, era interzisă, iar partea preponderentă a fondului locativ aparţinea şi era
gestionat de stat. Construcţia nouă se realiza în linii mari în microraioane locative cu case multietajate şi
instituţii de deservire social-economică. Planul Urbanistic General 1989 a amplificat aceste tendinţe.
În 1987 a fost constituită o Comisie de evaluare a fondului construit în perimetrul oraşului istoric, care
era cercetat pe 60 de străzi şi stradele. A fost alcătuită „Lista obiectivelor patrimoniului istoric al Chişinăului,
care necesită în continuare o studiere profundă”, cu determinarea a 1540 de clădiri şi construcţii istorice în
intenţia de a reflecta asupra etapelor dezvoltării urbane a Chişinăului, diversitatea stilurilor şi orientărilor ar-
hitecturale, tot evantaiul tipurilor de clădiri – publice, locative, ecleziastice, industriale, etc. Începând cu anul
1994, această listă a stat la baza delimitării monumentelor protejate în perimetrul Centrului istoric.
Intervenţii radicale contemporane

Porţiunea dintre str. Alexandru cel Bun şi str. Albişoara, deşi conţine fragmentele tramei stradale mediev-
ale, este cea mai puţin studiată; are un fond construit neîntreţinut, iar intervenţiile urbanistice sunt radicale.
Astfel, odată cu trasarea pe str. Albişoara a automagistralei care uneşte sectoarele Botanica, Buiucani şi
Râşcani, s-au înlocuit construcţiile caracteristice Centrului istoric cu case de locuit multietajate (5 - 20 nivele)
din beton armat şi panouri prefabricate. Animarea ideii de construcţie a bulevardului modern Cantemir cu o
lăţime de 70 m şi relansarea liniei de tramvai (poate părea ciudat - tocmai cu motivaţia de a revigora imag-
inea de altă dată a Chişinăului) poate constitui ultima lovitură pentru stradelele radiale ale structurii urbane
medievale (sec.XVI-XVIII), care păstrează monumente specifice modului de viaţă format istoric. Astfel, mai
multe monumente, dar şi fondul construit istoric, riscă să fie lichidate fără a soluţiona problema unei mai bune
organizări a transportului de tranzit în centrul capitalei, la costuri mai ridicate decât construcţia segmentelor
lipsă de automagistrale de ocolire a Centrului istoric.
Această abordare este o consecinţă a faptului că terenurile destinate noi construcţii se distribuiau fără
analizarea zonificării funcţionale, cu nerespectarea exigenţelor normativelor şi regulelor urbanistice în pe-
rioada anilor 90 ai sec. XX. Proiectul “Regulamentul provizoriu privind construcţia părţii centrale a mun.
8
Chişinău” (2006) a prezentat o primă încercare de a stabili reguli clare privind desfăşurarea activităţilor de
construcţie şi reconstrucţie în Partea centrală a oraşului. Se recunoaşte Partea centrală a Chişinăului ca
teritoriu al „oraşului de sus şi de jos” din sec. XIX, iar sarcina de bază este de a instaura astfel de reguli de
construcţie, care vor permite păstrarea specificului arhitecturii urbane, monumentelor de istorie şi cultură,
menţinând oraşul în parametrii existenţi şi asigurând calitatea mediului urban al sec. XXI.
Datorită penuriei de informaţii privind valoarea patrimoniului urban construit, opinia publică este manipulată
prin specularea necesităţilor optimizării schemelor de transport prin centru, modernizării subzonelor centrale
neîntreţinute, dezvoltării complexelor comerciale mari etc. De aici şi numeroasele cereri de a elimina unele
edificii din Registrul monumentelor. Deseori autorităţile abordează aceeaşi atitudine de desconsiderare faţă
de fondul construit istoric, animate de căutare a noi terenuri de construcţie.
Noi instrumente de protecţie şi valorificare a patrimoniului construit

Planul Urbanistic General 2025, elaborat prin metoda participativă, stabileşte condiţii clare de valorificare
a Centrului istoric al oraşului Chişinău prin proiecte de salvgardare a clădirilor istorice şi tramei stradale me-
dievale, elaborarea unui studiu complex de valorizare, utilizarea în scopuri reprezentative, culturale şi de tur-
ism a monumentelor, eliberarea de funcţii industrial-productive nespecifice, optimizarea şi reorientarea trans-
portului de tranzit etc. Totodată, ideea trasării bulevardului Cantemir în zona istorică nu a fost abandonată
definitiv, în ciuda legislaţiei pro-europene, protestelor comunităţii ştiinţifice şi arhitecturale, şi Moratoriului
Guvernului RM de a pune capăt intervenţiilor radicale în Centrul istoric al capitalei.
Între timp, fondul construit istoric şi monumentele îşi pierd din valoare din cauza neglijenţei propri-
etarilor, nerespectarea legislaţiei şi normativelor în vigoare, modificarea arhitecturii, reabilitarea/reconstrucţia
neadecvată, neglijarea zonei de protecţie a monumentelor etc.
Problemele Centrului istoric

Prin decizia Consiliului Municipal în oraşul Chişinău sunt ocrotite 977 monumente amplasate în intravilanul
urban. Dintre acestea, 236 obiecte şi complexe sunt considerate drept monumente de importanţă naţională
şi 741 obiecte de patrimoniu locale. Doar 23 din monumentele de arhitectură din Registru se găsesc în afara
zonei istorice a capitalei. În perimetrul a 65 de străzi istorice sunt cca. 4 mii de edificii construite în diferite
perioade, iar 23,8% sunt protejate ca obiecte de patrimoniu de importanţă naţională sau locală. Spre regret,
fiecare a zecea construcţie din lista de obiecte de patrimoniu naţional şi local din Chişinău, a fost distrusă.
Astfel, Centrul istoric al oraşului Chişinău se confruntă cu o serie de probleme: (i) lipsa unei viziuni de
valorificare a obiectelor de patrimoniu, (ii) demolarea a 96 edificii istorice (cca.10% din total) în perioada
1994-2007, (iii) prelungirea construcţiilor în zona istorică fără respectarea legislaţiei, (iv) păstrarea funcţiei
industrial-productive a centrului istoric şi prezenţa spaţiilor industriale mari, (v) circulaţia defectuoasă a trans-
portului, (vi) insistenţa promovării construcţiei bulevardului Cantemir în zona istorică cu autorizarea demolării
obiectelor de patrimoniu istoric, (vii) zona istorică este puţin studiată şi mediatizată, (vii) lipsa unor proiecte
de anvergură în salvgardarea patrimoniului istoric construit etc.
Demolarea sau deteriorarea monumentelor de arhitectură şi istorie din centrul capitalei are locdin di-
verse motive, cele mai frecvente fiind: construcţia
unor noi edificii (inclusiv cu 16 şi mai multe etaje),
intervenţii diferite şi reparaţia edificiului fără respect-
area normelor aplicate obiectelor cu valoare de
patrimoniu, deteriorare prin neglijenţă sau în urma
factorilor climaterici, seismici şi de altă natură. În
consecinţă, marea majoritate a obiectelor de patri-
moniu din Chişinău necesită reparaţii parţiale sau
capitale, iar Centrul istoric al capitalei trebuie să fie
revitalizat.
Proiect de reconstrucţie a centrului Chişinăului,

elaborat de Institutul LenNIIGrad, 1968
9
2.2 CADRUL NORMATIV
Cadrul pro-european de politici de

valorificare a patrimoniului
Centrului istoric
În Republica Moldova există un cadru legal pro-
european de gestionare a patrimoniu cultural-istoric
care încurajează protejarea, restabilirea şi valorifi-
carea obiectelor de patrimoniu. Acest cadru norma-
tiv-juridic s-a produs pe fondul unor oportunităţi de
valorificare eficientă a zonelor istorice din majori- Edificiul Muzeului de Arte Plastice recent restaurat
tatea oraşelor vechi din Europa. Actele normativ-
juridice care protejează patrimoniul sunt:
• Legea privind ocrotirea monumentelor Nr. 1530 din 22.06.1993,
• Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 835-XIII din 17.05.1996,
• Legea culturii nr. 1093-II din 28.07.1999
• Legea cu privire la privatizare nr. 1217-XIII din 25.06.1997
• Legea privind ariile naturale protejate de stat nr. 1538-XIII din 25.02.1998,
• Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite (Hot. Guvern nr. 1009 din 5.10.2000),
• Regulamentul General de Urbanism (Hot. Guvern nr. 5 din 5.01.1998),
• Regulamentul privind Certificatul de Urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor
şi amenajărilor (Hot. Guvern nr. 360 din 18.04.1997) etc.
Există o tradiţie legislativă de protecţie a patrimoniului

Primul document cu privire la ocrotirea patrimoniului „Cu privire la îmbunătăţirea protecţiei monumentelor
de arhitectură” apare în anul 1949 prin decizia Consiliului de Miniştri, precizată prin instrucţiunea ”Despre
evidenţa, înregistrarea şi întreţinerea monumentelor de arheologie ş istoriei de pe teritoriul RSSM”, urmată
în 1953 de alt document regulatoriu „Cu privire la păstrarea patrimoniului cultural şi protecţia monumentelor
de istorie şi cultură pe teritoriul RSSM”.
A urmat „Legea privind protecţiea monumentelor de cultură în RSSM” (1969) replicată din legea similară
a URSS, „Legea cu privire la protecţia şi folosirea monumentelor de istorie şi cultură” (1978), decizii ale
autorităţilor centrale, „Cu privire la păstrarea, studierea, şi restaurarea monumentelor de istorie şi cultură,
arhitectură şi rezervaţiilor” (1974) „Cu privire la măsurile de îmbunătăţire a protecţie, reconstrucţiei a monu-
mentelor de istorie şi cultură, şi construcţia de artă monumentală” (1975), „Cu privire la dezvoltarea arhi-
tecturii sovietice şi a urbanismului” (1987). Aceste acte legislative şi normative reglementau inventarierea,
cercetarea, valorificarea şi protejarea patrimoniului naţional, totodată erau mult influenţate de aspectele ideo-
logico-propagandistice ale regimului sovietic.
Recenta „Lege privind ocrotirea monumentelor” (Nr.1530-XII din 22.06.1993), reglementează până
în prezent problemele de evidenţă, protecţie, restaurare şi utilizare a monumentelor. În baza acesteia şi a
studiilor Sectorului de studiere a monumentelor al AŞM a fost elaborat „Registrul monumentelor de istorie
şi cultură din RM” conform căruia, în oraşele istorice din ţară au fost luate sub protecţia statului un număr
considerabil de monumente de arhitectură: în Centrul istoric al capitalei - 997 obiecte (în ianuarie 1995 Con-
siliul Municipal Chişinău adoptă Registrul monumentelor de importanţă naţională şi municipală); în Orhei şi
Soroca - 61 obiecte, în Bălţi - 29 piese de patrimoniu, în Bender - 16 obiecte. Registrul a fost completat cu
monumente de istorie, arhitectură, artă, arheologie etc.
Prin Hotărârea Guvernului RM (nr. 5 din 5.01.1998) a urmat „Regulamentul general de urbanism” ca
fiind obligatoriu pentru autorităţile administraţiei publice locale în protejarea şi urilizarea non-degradantă a
obiectelor de patrimoniu. Aceleaşi viziuni pro-europene de salvgardare şi valorificare inteligentă a patrimo-
niului stau la baza Legii culturii (nr.413-XIV, din 27.05.99).
10
Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr.835 din 17.05.96, prevede că zonele protejate
reprezintă teritorii în care sunt situate obiecte sau ansambluri de obiecte ce fac parte din patrimoniul naţional cul-
tural sau natural, faţă de care se aplică reglementări specifice în vederea menţineri calităţii lor, păstrării echilibrului
prin intervenţii şi conservare, precum şi pentru asigurarea unor relaţii armonioase cu mediul înconjurător.
De asemenea, prin Regulamentul privind Certificatul de Urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării
construcţiilor şi amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din 18.04.97 sunt reglementate toate
procedurile şi restricţiile referitor la autorizarea construcţiilor în zonele protejate, în zonele de protecţie a
monumentelor şi cele legate de intervenţiile cu privire la edificiile cu statut de monument.
Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1009
din 05.10.2000 delegă responsabilităţi organelor centrale de specialitate: Ministerului Culturii şi Turismului,
Agenţia construcţii şi dezvoltarea teritoriului, organelor APL ce asigură executarea legislaţiei privind protecţia
patrimoniului cultural.
Legislaţia privind protecţia monumentelor în RM trebuie să fie ajustată la exigenţele convenţiilor UNES-
CO în domeniul ocrotirii patrimoniului cultural, la care Republica Moldova este parte din 2002. Este necesară
actualizarea (ştiinţific argumentată) a Registrului monumentelor o dată la 3-5 ani, precum şi a reglementării
relaţiilor organizatorice, economice şi sociale în sfera salvgardării patrimoniului cultural, determinării man-
agementului, cercetării, protecţiei şi monitorizării obiectelor moştenirii culturale naţionale, finanţării protecţiei
şi responsabilitatea pentru încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia patrimoniului cultural.
Republica Moldova a semnat Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cul-
tural pentru societate, (Faro, 27 octombrie 2007), fiind cel de-al 11-lea stat care a semnat-o, urmând să de-
finitiveze procedurile interne de ratificare. Această convenţie prevede crearea unui cadru de referinţă pentru
politicile privind patrimoniul, inclusiv ce ţin de drepturile şi responsabilităţile în acest domeniu şi beneficiile
ce pot rezulta din utilizarea patrimoniului în calitate de capital cultural. Astfel, Convenţia recunoaşte că drep-
turile relative privind moştenirea culturală sunt inerente dreptului de participare la viaţa culturală şi confirmă
responsabilitatea individuală şi colectivă vizavi de patrimoniul cultural. Convenţia evidenţiază rolul patrimo-
niului cultural în crearea unei societăţi democratice şi paşnice, precum şi în procesul dezvoltării durabile şi
promovării diversităţii culturale.
Instituţii de protecţie a patrimoniului ideologizate în trecut şi puţin eficiente în prezent

În 1958 s-a creat Consiliul metodico-ştiinţific cu privire la protecţia monumentelor pe lângă Ministerul
Culturii, care avea abilităţi largi în investigarea şi formularea iniţiativelor de salvgardare a obiectelor istorice.
Mai târziu, în 1965, a fost fondată Societatea de protecţie a monumentelor cu statut de organizaţie obştească
pentru propaganda în domeniul ocrotirii monumentelor. Pe lângă rolul de promotor al patrimoniului istoric din
RSSM, aceste instituţii aveau un caracter selectiv şi ideologizat în perioada sovietică, când ideologia oprima
valorile religioase sau ale trecutului Moldovei medievale. În acelaşi timp erau promovate simboluri ale luptei
de clasă sau de patriotism sovietic, ridicate la nivel de monument.
O dată cu declararea independenţei RM şi tranziţiei la economia de piaţă, problemele valorilor arhitec-
turale ale moştenirii istorice din Centrul capitalei au fost umbrite de motivaţiile economice de utilizare a spaţiilor
clădirilor–monument. Unele au trecut în posesia proprietarilor privaţi, altele au fost transformate şi modificate
pentru necesităţi comerciale. A apărut un număr de
organizaţii neguvernamentale de protecţie a patri-
moniului construit, însă din lipsă de experienţă şi
resurse, proiecte importante de valorificare nu au
fost implementate în Centrul istoric. Abia în 2006,
pe lângă Ministerul Culturii şi Turismului a fost
înfiinţată Agenţia pentru inspecţia monumentelor is-
torice, responsabilă de problemele ocrotirii, păstrării,
restaurării, conservării monumentelor istorice. Aceas-
ta este subordonată Direcţiei Patrimoniu şi Resurse
turistice din cadrul ministerului.
Fostul sediu al Societăţii de Protecţie a Monumentelor
11
Legislaţie inoperantă din motive

ideologice - în trecut şi din neglijenţă
- astăzi
Legislaţia sovietică de protecţie şi folosire a
monumentelor de istorie şi cultură determina toate
tipurile de monumente, precum şi modalitatea de
salvgardare şi valorificare a acestora. Însă clasifi-
carea acestor obiecte de istorie nu reflecta practica
europeană, ci erau clasate după priorităţile ideolo-
giei comuniste, abuzând în condamnarea orientărilor
stilistice caracteristice perioadei aflării Basarabiei în
componenţa României sau trecutului comun. Astfel Un edificiu vechi restaurat în parteneriat
s-au creat premise legale de utilizare în alte scopuri cu un asociat privat
decât cele originare (fără mari constrângeri pentru întreţinere), a bisericilor (prin desfiinţarea parohiilor, in-
clusiv în Centrul istoric), a mănăstirilor (prin naţionalizarea imobilelor), reşedinţelor şi conacelor boiereşti
(pentru cauza luptei de clasă). Datorită caracterului declarativ şi ideologic intolerant, legislaţia nu conţinea
mecanisme clare de protecţie a patrimoniului, care era lăsat la latitudinea funcţionarilor, articolele erau inop-
erabile, iar raţionamentele legate de consolidarea oraşelor de tip sovietic serveau ca suport pentru demolări
ale monumentelor de arhitectură din majoritatea oraşelor Moldovei. Capitala, care a cunoscut o dezvoltare
economică şi urbanistică exponenţială în această perioadă, oferă în prezent un tablou dezolant al cartierelor
istorice rămase de facto în afara protecţiei statului şi sunt privite ca suprafeţe cu folosinţă redusă, ce urmează
în perspectivă să fie înlocuite cu clădiri de locuit multietajate. Acest fapt este explicat prin neglijarea preved-
erilor legislative actuale, inclusiv de cetăţeni şi autorităţi.
Cauzele imperfecţiunii legislaţiei de patrimoniu

Legea Republicii Moldova privind ocrotirea monumentelor (nr.1530-XII din 22.06.93) prevede clauze
privind păstrarea autentică, integritatea artistică şi ştiinţifică a obiectelor de patrimoniu, prioritatea valorii
istorice faţă de valoarea artistică şi starea tehnică. Ocrotirea prin lege ma monumentelor prevede asigu-
rarea lucrărilor de monitorizare, studiere, punere în valoare, salvare, protejare, conservare şi restaurare.
Aceste lucrări, precum şi păstrarea autentică a monumentului, integritatea sa artistică şi ştiinţifică, finanţarea
activităţii de ocrotire a acestora, în articolele Legii sunt abordate la general. Unele articole nu funcţionează
din lipsa specificării clare a obiectivelor de reglementare, atribuţiilor şi responsabilităţilor autorităţilor pub-
lice şi a posesorilor, precum şi a modalităţilor de înscriere a monumentelor în circuitul cultural, economic,
informaţional şi turistic.
De exemplu, art. 40 specifică o modalitate clară de evaziune de la obligativitatea de protecţie a patri-
moniului construit prin conversia monumentului „în cazurile excepţionale, când demolarea monumentelor
este inevitabilă (scindări de ordin fizic sau tehnic, deteriorări din cauza cataclismelor)”. Aceasta are loc
pe fundalul unei responsabilităţi difuze în conformitate cu art. 25 al organizaţiilor care sunt „obligate să
preîntâmpine deteriorarea monumentelor, asigurând efectuarea imediata a lucrărilor de conservare şi res-
taurare”. De regulă, astfel de monumente neagreate de proprietari sunt lăsate neîntreţinute sub acţiunea
factorilor naturali până la distrugere, fapt confirmat prin cele cca. 10% din clădirile istorice din Centrul
istoric al Chişinăului, unde clădirile vechi sunt aduse la starea de demolare pentru a elibera locul noilor
construcţii. Iar art. 39, care scrie ”proprietarii monumentelor sub forma de bunuri imobile sînt obligati să
incheie contracte de asigurare, în care se indică valoarea monumentelor şi a terenului din zonele lor de
protecţie stabilită de experţi” pentru neadmiterea deteriorărilor, nu este executat. Totodată, sancţiunile pen-
tru încălcarea legislaţiei privind ocrotirea monumentelor sunt extrem de mici, fapt care provoacă intervenţii
în cazul clădirilor istorice de către persoane fizice sau juridice, fără riscul unor penalităţi substanţiale.
Art. 11 al Legii prevede că pe lângă efortul de întocmire a Registrului monumentelor de importanţă locală,
în competenţa Consiliului Municipal Chişinău, mai intră:
• întocmirea programelor privind ocrotirea, conservarea şi restaurarea monumentelor de importanţă
locală;
12
• finanţarea acestor programe;

• acordarea de subvenţii nerambursabile de la bugetele locale.
Spre regret constatăm că, aceste amendamente nu sunt respectate, luând exemplul Centrului istoric
Chişinău.
„Registrul monumentelor de istorie şi cultură din RM” redă un număr considerabil de monumente de
arhitectură luate sub protecţia statului în 5 oraşe istorice, a cca. 1150 obiecte de patrimoniu în baza studiilor
Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Acesta a fost executat în termeni restrânşi, nedefinitivat şi neuniform din
punct de vedere teritorial şi tipologic. Chiar dacă legislaţia prevede actualizarea obligatorie o dată la 3 ani,
Registrul nu a fost completat de la instituire, iar speculaţiile care circulă în jurul listei monumentelor au în
vedere excluderea unor edificii pentru demolări sau transformări radicale.
În „Legea turismului” (1999) este specificat faptul că obiectele patrimoniului istorico-cultural şi natural
constituie resurse turistice şi fac parte din patrimoniul turistic, a cărui evidenţă, atestare şi monitorizare sunt
realizate doar de Autoritatea Naţională de Turism. Aceasta determină direcţiile de valorificare şi dezvoltare
ale patrimoniului turistic, fără să precizeze modalităţile de utilizare a resurselor respective. În aceste condiţii,
articolele respective sunt declarative.
Hotărârea Guvernului RM cu privire la aprobarea Regulamentului general de urbanism (nr.5 din 05.01.98)
la capitolul II, „Zone construite protejate” reglementează autorizarea executării tuturor constructiilor în
zonele care includ valori de patrimoniu cultural construit. Acestea se fac în conformitate cu legislaţia în
vigoare, cu avizul Ministerului Culturii şi Turismului, în baza planului urbanistic zonal sau al celui de detaliu
(PUD) numai după aprobarea Consiliului Municipal Chişinău. Centrul istoric al capitalei nu are un aseme-
nea plan zonal. Speculaţiile în jurul valorii de monument naţional sau local sunt alimentate de interpretarea
necorespunzătoare a art.32. care precizează că „autorizarea executării construcţiilor în zonele care cuprind
valori de patrimoniu cultural construit, de interes local, declarate şi delimitate prin hotărâre a administraţiei
publice locale, se face cu avizul serviciilor de specialitate subordonate”. Astfel, cu avizul unui funcţionar
public local, se pot reconstrui obiectele de patrimoniu în Centrul istoric al capitalei, chiar dacă art.34 arată
că „autorizarea executării construcţiilor în zonele construite existente se face doar cu condiţia menţinerii
maxime a construcţiilor şi edificiilor cu valoare de patrimoniu cultural”.
Totodată, la elaborarea şi aprobarea actelor legislative şi normative din domeniul urbanismului, care sunt
în vigoare în prezent, de regulă se ţine cont de practica europeană, inclusiv în ceea ce priveşte asigurarea
transparenţei şi consultarea populaţiei. Aceste documente prevăd proceduri clare de intervenţie în zonele de
protecţie a monumentelor, cele protejate şi, nemijlocit, la unele monumente de importanţă locală, naţională
şi internaţională. Din păcate, Legea privind ocrotirea monumentelor din anul 1993, de la aprobare şi până în
prezent nu a suferit nici o modificare, în momentul elaborării ne fiind clare mecanismele şi procedurile de apli-
care a acesteia. Mai mult, chiar şi aşa imperfectă, unele prevederi nici nu se respectă. Pe parcursul ultimilor
ani au existat mai multe tentative de a elabora şi
aproba o nouă lege a patrimoniului istoric şi cultural
cu implicarea activă a experţilor de la Academia de
Ştiinţe a Moldovei; până în prezent însă, acest proi-
ect de lege nu a mai fost aprobat. A fost înaintat şi
un proiect de lege al arheologiei care, de asemenea,
a rămas doar la nivel de intenţie.
Valorificarea unei “excepţii“ în Cenrul istoric
13
2.3 REGLEMENTĂRI URBANISTICE
Un moratoriu guvernamental special

pentru zona istorică
În prezent, construcţia în oraşele istorice are
loc în baza prevederelor articolelor „Regulamentu-
lui general de urbanism” (aprobat prin Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova, nr. 5 din 5.01.1998)
şi sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei
publice locale. Prin hotărârea Guvernului nr. 978 din
02.09.2004 se înstituie un moratoriu la modificarea Intervenţii radicale în Centrul istoric
tramei stradale şi amplasării construcţiilor în Centrul
istoric şi în spaţiul verde al mun.Chişinău. Acesta, însă, nu a fost respectat până la adoptarea PUG 2025. În
2005, Consiliul Municipal Chişinău comandă Regulamentul Local de Urbanism în care să se instituie principi-
ile zonării centrului urban. Regulamentul a rămas în stare de proiect, nefiind nici până astăzi examinat, chiar
dacă trebuia aprobat după aprobarea, în aprilie, a PUG 2025. În esenţă acest document reprezintă:
• un instrument de implementare a strategiei de dezvoltare, a obiectivelor şi a politicilor cuprinse în
planul general de dezvoltare a municipiului Chişinău;
• un instrument administrativ de control al modului de utilizare a teritoriului urban, prin care se
reglementează diferitele forme de folosire a terenului cu precizarea densităţilor de utilizare a terenu-
lui (ex. zone rezidenţiale individuale sau colective) şi a tipurilor de activităţi urbane (comerciale, ad-
ministrative etc.).
Scopul general pentru zonarea Centrului istoric rezidă în necesităţi legate de:
• Eliminarea efectelor externe negative/nedorite generate de unele funcţiuni urbane precum poluarea
aerului şi a apei, nivelul ridicat al zgomotului, congestia traficului etc.
• Asigurarea nivelului optim de servicii, utilităţi şi bunuri publice relaţionate cu suprafaţa urbană.
• Suportul tehnic pentru stabilirea valorii proprietăţilor imobiliare şi impozitelor.
Chiar dacă nu a fost încă aprobat, Regulamentul constituie primul cadru sistematizat şi echilibrat de
intervenţii în cartierele istorice. Acesta demonstrează argumentat 4 variante de evoluţie şi sugerează vari-
anta 2 directoare pentru PUG 2025. Fundamentarea zonării a fost bazată pe un studiu detaliat al regimului
proprietăţilor, functiunii urbane existente, monumentele de patrimoniu cu limita lor de protecţie, densitatatea
populaţiei, stării tehnice a clădirilor, regimului de înălţime a clădirilor, zonelor de protecţie sanitare şi de risc
ecologic. Zonarea cuprinde detalii despre:
• modul de utilizare a terenului, cu descrierea funcţiunilor urbane permise, tipul de lot urban pentru
care se realizeză regulamentul, suprafaţa lotului, condiţii de retragere faţă de limita lotului, condiţii de
ocupare a lotului, intensitatea folosirii terenului, condiţii de parcare, spaţii verzi;
• proporţiile edificiilor ce se va realiza pe lot;
• densităţile maxime admise pe o anumită zonă urbană în Centrul istoric.
Intervenţiile în Centrul istoric sunt reglementate formal

Potrivit organigramei şi statelor de personal ale Primăriei municipiului Chişinău, Direcţia de Arhitectură şi
Urbanism exercită funcţii relevante reglementărilor urbanistice în Centrul istoric:
• verificarea încadrării solicitărilor în contextul Planului Urbanistic General aprobat de Consiliul Munici-
pal Chişinău;
14
• transmiterea de informaţii privind zonarea municipiului şi reglementările legale şi normative către

părţile interesate;
• oferirea de recomandări Comisiei de Urbanism a Consiliului Local, asupra necesităţilor de modificare
a zonării, atunci când este cazul;
• acordarea soluţiilor de protejare, conservare şi valorificare a obiectelor de patrimoniu etc.
Totodată, în cadrul Direcţiei nu există un post sau un serviciu special de “Administrator al Zonei istorice”
(ex: arhitect-şef al Centrului istoric), care ar avea sarcina de monitorizare a implementării legislaţiei de patri-
moniu şi depăşire a barierelor legate de divizarea administrativ-teritorială a Centrului istoric între sectoarele
capitalei. De asemenea acesta ar asigura informarea publicului privind zonarea şi valorificarea Centrului is-
toric, explicarea procedurilor zonării şi consultarea Comisiei de Urbanism, asupra necesităţilor de modificare
a zonării, atunci când este cazul.
„Regulamentul general de urbanism” din 1998 şi apoi PUG Chişinău 2025 relevă clar că în zone con-
struite sau pe terenuri nou valorificate, autorizarea executării construcţiilor se permite numai după elaborarea
şi aprobarea în modul stabilit, al planului urbanistic de detaliu. În cazurile dificile sau în virtutea importanţei
deosebite a construcţiilor sau amenajărilor, inclusiv încadrarea acestora in zone centrale cu valoare istorică
sau în alte zone cu statut special, certificatul de ur-
banism poate fi eliberat numai după coordonarea cu
Ministerul Dezvoltării Teritoriului şi, după caz, cu Min-
isterul Culturii. Acest fapt pune executarea legislaţiei
în funcţie de funcţionarul bine intenţionat, care de-
cide gradul de complexitate al lucrărilor, valoarea
istorică a monumentelor şi se consultă, după caz,
cu specialiştii Ministerului Culturii şi Turismului. În
consecinţă, nu se garantează respectarea legislaţiei
şi corectitudinea, integritatea monumentului sau a
unui fragment constituit istoric. Totodată, demo-
larea fondului construit existent pentru amplasarea
construcţiilor infrastructurii sociale sau locuinţelor
vor fi însoţite de calculele tehnico-economice funda-
mentate şi în baza normelor tehnice in vigoare; ul- Viziunea de oraş istoric se izbeşte de realitatea
timele, însă, nu sunt elaborate pentru zonele istorice vieţii urbaniste în Chişinău
ale oraşelor din Republica Moldova.
Autorizarea executării construcţiilor se face cu condiţia că înălţimea clădirii nu va depăşi distanţa măsurată,
pe orizontală, din orice punct al clădirii faţă de cel mai apropiat punct al aliniamentului opus. Totodată, datorită
interpretării ambigue a normativelor de construcţie în Centrul istoric au fost construite recent mai multe edificii
cu 5-9 etaje, cu încălcarea certă a prevederilor normative.
15
2.4 MONUMENTE
Cea mai mare concentraţie de obiecte
de arhitectură din ţară
În 1987, printr-o decizie specială a fost formată
o Comisie de evaluare a fondului construit în pe-
rimetrul oraşului istoric, care era cercetat pe 60 de
străzi şi stradele. A fost alcătuită „Lista obiectivelor
patrimoniului istoric al Chişinăului, care necesită în
continuare o studiere profundă”, cu determinarea a
1540 de clădiri şi construcţii istorice cu intenţia de
a reflecta etapele dezvoltării urbane a Chişinăului,
diversitatea stilurilor şi orientărilor arhitecturale, tot
evantaiul tipurilor de clădiri – publice, locative, ecle- Imagine de pe strada Bucureşti
ziastice, industriale etc.
În prezent, în oraşul Chişinău, în conformitate cu decizia locală nr.104/6366 din 18.08.1994 anexa nr.4,
sunt ocrotite 977 monumente amplasate în intravilanul urban. Dintre acestea, 236 obiecte şi complexe sunt
protejate drept monumente de importanţă naţională şi 741 obiecte de patrimoniu locale. Absoluta majoritate
a obiectelor de patrimoniu (857 edificii) sunt amplasate în Centrul istoric şi constituie în proporţie de 89,8%
case de locuit şi vile urbane. În perimetrul a 65 de străzi, cu cca. 4 mii de case construite în diferite perio-
ade, 23,8% sunt obiecte de patrimoniu protejate, de importanţă naţională sau locală. Aici sunt amplasate 19
biserici, 38 edificii administrative sau şcoli, iar valoarea de locaţie turistică importantă este exploatată de 16
hoteluri, 70 restaurante şi cafenele, precum şi de majoritatea agenţiilor de turism din Chişinău (care şi-au
stabilit oficiile în centru sau în zona imediat apropiată). Un număr de 23 din monumentele de arhitectură se
găsesc în afara zonei istorice a capitalei.
Totodată, doar 5,8% din totalul clădirilor sunt obiecte de patrimoniu naţional ocrotite de stat, iar fiecare a
zecea construcţie din lista de obiecte de patrimoniu naţional şi local din Chişinău a fost distrusă.
Străzi cu o individualitate aparte

În bună parte, obiectele de patrimoniu sunt amplasate de a lungul principalelor străzi istorice ale capita-
lei. Aici s-au conservat faţadele unor edificii construite în diverse stiluri de arhitectură în proporţie de 15-65%
din numărul total de case. Astfel, străzile au păstrat o individualitate aparte şi reprezintă un bogat potenţial
pentru trasee excursioniste pietonale sau cu automobilul.
Valoarea obiectelor de patrimoniu este accentuată şi datorită planimetriei specifice unei localităţi me-
dievale (în zona oraşului vechi), precum şi a structurii de cartiere închise (în zona istorică), care datorită
regulamentelor de intervenţie trebuiesc păstrate în cazul noilor construcţii. Aceste restricţii sunt impuse la
nivelul elaborării unui plan al edificiului nou, conservarea faţadei clădirilor istorice, respectarea normelor de
construcţie ş.a. Totodată, remarcăm starea jalnică a celorlalte clădiri din zonă (peste 50%), care nu au valoare
de obiect de arhitectură, nu sunt întreţinute în maniera de a evidenţia piesele de patrimoniu din preajmă, nu
sunt dotate cu elemente de infrastructură modernă, nu sunt exploatate în scopuri turistice sau excursioniste.
Datorită dezvoltării în lipsa unor planuri de amenajare a străzii ca unui organism arhitectural integru majori-
tatea cartierelor înscrise au conservat unele faţade ale clădirilor istorice, iar în interiorul cartierelor au fost
amplasate construcţii care deseori nu armonizează cu peisajul urban sau sunt spaţii subutilizate. Printre
clădirile vechi (nu neapărat istorice) există un număr mare de oficii care, nefiind dotate cu parcări, creează
ambuteiaje pe străzile cu trafic redus.
O diversitate de monumente
Centrul istoric concentrează edificii vechi structurate după principiul cartierelor închise, printre care -
Primăria (fosta Dumă orăşănească, 1901, proiect de M.Elladi, stil eclectic cu elemente gotice şi renascen-
tiste), fostul Gimnaziu de Fete “Principesa Dadiani” (1900, arh. A.Bernardazzi), fostul Gimnaziu de Fete de pe
16
str. Bucureşti (colţ str. Puşchin), fostul Gimnaziu de Ştiinţe Reale de Băieţi de pe str. M.Kogâlniceanu, fostul
Gimnaziu privat de Fete al baronesei “fon Geiking”, fostul Gimnaziu Clasic nr.3 (apoi clădirea primului Parla-
ment al Moldovei “Sfatul Ţării”, azi - Universitatea de Arte), fosta Bancă Orăşenească (sf.sec.XIX, proiect al
lui M.Cekeruli-Kus, azi - Sala Naţională cu Orgă), fostul Club al Nobilimii (azi - cinematograful “Patria”), fostul
hotel Suisse (azi - biblioteca “Bogdan P.Hasdeu”), fostul Muzeu Gubernial Zoologic (1906, arh. N.Ţîganco,
azi - Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală), Casa Herţa (1903, stil “barocco vienez”, azi - Muzeul
Naţional de Arte Plastice), fostul Gimnaziu Clasic de Băieţi (sec.XIX, azi - Muzeul Naţional de Istorie), spitalul
Toma Ciorbă, Gara de trenuri (arh. A.Şciusev), Castelul de Apă (sf. sec.XIX, arh. A.Bernardazzi, azi - Muzeul
or. Chişinău) ş.a.
Aici se găsesc 19 biserici vechi – “Naşterea Maicii Domnului” (Măzărache, 1742, stil vechi moldovenesc),
“Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” (1777, stil vechi moldovenesc), “Buna Vestire” (1810, stil vechi moldo-
venesc), Catedrala “Naşterea Maicii Domnului” (1830-1836, arh. A.Melnicov, stil neoclasic), “Sf. Pantelei-
mon” (1891, arh. A.Bernardazzi, stil neobizantin), “Sf. Teodor Tiron” (Ciuflea, 1856), “Sf. Gheorghe” (1819),
“Înălţarea Domnului” (1830), “Sf. Treime” (mijl.sec.XIX), “Sf. Teodora de la Sihla” (1895, arh A.Bernardazzi,
stil eclectic), Capela voluntarilor bulgari (1882), Biserica Armenească (sf. sec. XVIII - 1803), Biserica catolică
“Sf. Providenţă” (1830-1840) ş.a.
Centrul istoric păstrează funcţia reprezentativă prin monumente arhitecturale: Arcul de Triumf (1840),
Ştefan cel Mare, Aleea clasicilor, Complex memorial (1975), S.Lazo, G.Kotovschi, A.S.Puşkin, “Lupoaica
latină” etc.
Mai multe edificii de cultură: teatre – Teatrul Naţional “Mihai Eminescu”, Teatrul “Luceafărul”, Teatrul de
operă şi balet, Teatrul dramatic rus “A.P.Cehov”, Teatrul municipal “Satiricus”, Teatrul “E. Ionescu” ş.a., Cir-
cul Naţional, etc. Din 76 la nivel de ţară – 11 muzee sunt concentrate în Chişinău, inclusiv Muzeul Naţional
de Etnografie şi Istorie Naturală, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Muzeul Naţional de Arte Plastice,
Muzeul de Arheologie şi Etnografie al A.Ş. a Moldovei, Casa - muzeu “A. Puşkin”, Muzeul oraşului (castelul
de apă).
Funcţia administrativă este reprezentată de edificii precum: Parlamentul R. Moldova, Preşedinţia R.
Moldova, Guvernul R. Moldova ş.a.
Săli de concerte şi conferinţe: Palatul Republicii, Palatul Naţional, Sala cu Orgă, Filarmonica Naţională etc.
Majoritatea obiectelor de patrimoniu sunt valorificate insuficient în scopuri de reprezentare, culturale şi
de turism.
Instituţii de protecţie a patrimoniului Centrului istoric

În municipiul Chişinău, instituţiile care desfăşoară activităţi privind studiul şi valorificarea patrimoniului
cultural-istoric pot fi împărţite convenţional în 4 categorii:
• structuri naţionale (Ministerul Culturii şi Turismului, Academia de Ştiinţe a Moldovei);
• departamente ale administraţiei locale (Direcţia generală Cultură, Direcţia Gestionarea patrimoniului
municipal);
• asociaţii profesionale: Asociaţia Istoricilor din
Moldova, Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din
Moldova, Asociaţia Muzeelor din Moldova, Uniunea
Arhitecţilor, Asociaţia Ghizilor din Moldova, Asociaţia
Naţională a Agenţiilor de Turism din Moldova etc.
• ONG-uri pentru protecţia patrimoniului: Asociaţia
obştească Museion, ICOMOS Moldova etc.
Trebuie de constatat o pasivă prestaţie a
majorităţii actorilor în salvgardarea patrimoniu-
lui naţional amplasat în or. Chişinău şi care a fost
demolat la nivel de cca.10% în perioada 1994-2007.
În această perioadă au fost mai multe abateri grave
de la practică europeană de valorificare a patrimo-
“Model de valorificare” a zonei de protecţie a monu-
mentului niului Centrului istoric.
17
Chişinăul are propriul sistem de

protecţie a patrimoniului
În 1994 primăria municipiului Chişinău a elabo-
rat un Registru cu obiecte de patrimoniu protejate
(decizia nr.104/6366 din 18.08.1994, anexa nr.4),
prin care s-a instituit un sistem de protecţie şi con-
servare a 977 monumente de arhitectură amplasate
în zona istorică a capitalei. Dintre aceste 236 obiecte
şi complexe sunt protejate drept monumente de
importanţă naţională şi 741 - obiecte de patrimoniu
locale. Însă, nu există un mecanism de monitorizare
eficientă a implementării actelor normativ-juridice şi Monumente în Centrul istoric
convenţiilor internaţionale în domeniul valorificării
patrimoniului construit. Acest fapt duce la:
• distrugerea sau demolarea obiectelor de patrimoniu;
• nerespectarea Moratoriului privind construcţiile în zona istorică a capitalei;
• interpretarea diferită a legislaţiei urbanistice;
• sistem defectuos de penalităţi în cazurile deteriorării obiectelor de patrimoniu;
• neaplicarea sancţiunilor faţă de funcţionarii responsabili de protecţia patrimoniului;
• speculaţii privind legalitatea construcţiei bulevardului Cantemir în lipsa altor alternative de utilizare a
zonei istorice;
• lipsa de coerenţă privind protecţia şi valorificarea moştenirii istorice în municipiul Chişinău.
Astfel propriul sistem de protecţie a patrimoniului nu este respectat de autorităţi şi cetăţeni.
În anul 2005, o serie de instituţii de proiectare (Consortiul Urban Proiect, Chişinău Proiect ş.a cu asis-
tenta financiară a PNUD Moldova) şi direcţii municipale au elaborat un Regulament provizoriu de intervenţie
în zona istorică a oraşului Chişinău care, însă, nu a fost adoptat de Consiliul Municipal Chişinău. Acesta
prevede patru variante de evoluţie a construcţiilor, în special a spaţiilor locative, în cartierele Centrului istoric
fără afectarea tramei stradale (cu excepţia propunerilor lărgirii străzii Bucureşti şi construcţiei noului bulevard
Cantemir). A fost acceptată în PUG 2025 varianta care prevede dublarea numărului de locuitori în case ce
nu pot depăşi 3-4 nivele.
Experienţa internaţională şi măsurile întreprinse în alte oraşe istorice europene, a căror administraţie nu
a admis demolarea moştenirii istorice ci revitalizarea pentru scopuri culturale, turistice sau administrative,
presupune:
• Cadru normativ de conservare a patrimoniului clar şi accesibil.
• Estetizarea clădirilor – monument.
• Evacuarea obiectelor industriale.
• Maximizarea utilizării proprietăţii publice.
• Proiecte pe termen scurt cu impact imediat.
• Amenajarea mediului.
• Stimularea investiţiilor private.
• Atragerea granturilor.
• Regim special de funcţionare.
• Asigurarea factorului participativ şi a transparenţei.
• Îndrumare/ghiduri pentru locuitorii Centrului istoric.
• Clădiri destinate muzeelor, galeriilor, atelierelor, birourilor.
• Domenii prioritare de dezvoltare (turism, arte, business creativ etc.).
18
• Promovarea responsabilităţii cetăţenilor.

• Încurajarea Coaliţiilor de Dezvoltare Urbană şi dezbaterilor profesionale pe probleme de urbanism.
Monumentele se distrug
Centrul istoric al oraşului Chişinău se confruntă cu o serie de probleme:
• Lipsa unei viziuni de valorificare a obiectelor de patrimoniu.
• Demolarea a 96 edificii istorice (cca.10% din total) în perioada 1094-2007.
• Prelungirea construcţiilor (autorizate de Primărie) în zona istorică fără respectarea Memorandu-
mului.
• Păstrarea funcţiei industrial-productive a Centrului istoric şi prezenţa spaţiilor industriale mari.
• Percepţia spaţiului istoric drept o zonă degradată şi insalubră.
• Insistenţa promovării construcţiei bulevardului Cantemir în Zona istorică cu autorizarea demolării
obiectelor de patrimoniu istoric.
• Circulaţia defectuoasă a transportului.
• Lipsa unor proiecte turistice de anvergură.
• Zona istorică este puţin studiată şi mediatizată etc.
Demolarea sau deteriorarea monumentelor de arhitectură şi istorice din centrul capitalei are loc, în mul-
tiple situaţii, cele mai frecvente fiind:
• construcţia unor edificii noi (inclusiv de 16 şi mai multe etaje);
• intervenţii şi reparaţia edificiului fără respectarea normelor aplicate obiectelor cu valoare de patrimo-
niu;
• deteriorare prin neglijenţă;
• distrugerea ca urmare a factorilor climaterici, seismici şi de altă natură.
Un proiect de construcţie a bulevardului Cantemir se propune în lipsa analizei unor alternative pentru cea
mai mare colecţie de obiecte de arhitectură din Moldova (977 monumente de arhitectură), ca de exemplu:
• valorificarea Centrului istoric pentru activităţi turistice;
• conservarea şi promovarea în calitate de carte de vizită a capitalei (amplasarea evenimentelor cul-
turale naţionale şi regionale);
• amplasarea unităţilor comerciale specifice unui Centru istoric (reprezentanţe, pasaje pietonale, com-
plexe turistice şi de agrement urban, pieţe de măşteşuguri şi anticvariat etc).
Tendinţe de valorificare a Centrului is-

toric
• Chişinăul va valorifica imaginea de oraş cu cea
mai mare colecţie de obiecte de arhitectură din re-
giune.
• Moştenirea istorică va fi promovată în calitate
de carte de vizită a oraşului.
• Centrul istoric al capitalei va fi eliberat de funcţia
productivă în favoarea celei culturale şi administra-
tive.
• În cazul implementării proiectelor de conser-
Construcţii noi înscrise organic în Centrul istoric vare a clădirilor istorice oraşul vechi va deveni o
19
destinaţie turistică distinctă.

• În cazul nerespectării legislaţiei obiectele
de patrimoniu se vor deteriora şi vor fi în-
locuite cu alte edificii.
Totodată, transpunerea acestora în viaţă trebuie
să ia în considerare următoarele restricţii: (i) necesi-
tatea respectării regulamentelor de intervenţie în
Centrul istoric, (ii) obligativitatea păstrării faţadelor
clădirilor istorice şi a structurii de cartier înscris, (iii)
asigurarea cu spaţii de parcare mari în cazul hote-
lurilor sau centrelor de afaceri, (iv) dozarea spaţiilor
construite ca locuinţe şi celor pentru afaceri.
Sediul unei ambasade într-un monument istoric
Alternativa turistică pentru Centrul istoric

Exploatarea cartierelor şi a străzilor din zona istorică a oraşului Chişinău în scopuri turistice este posibilă prin:
• amenajarea traseelor pietonale pe anumite străzi marcante (ex: str.Mateevici cu primul Parlament al
Moldovei, casele politicienilor de vază de la înc. sec. XX, universităţi, intrarea în parcul Valea Morilor
etc.);
• stabilirea oficiilor centrale ale agenţiilor de turism şi ale unor firme cu renume;
• dezvoltarea unei reţele de restaurante, cafenele sau taverne cu respectarea elementelor din stilurile
clădirilor istorice;
• păstrarea conceptului „curţilor pentru oaspeţi” în noile amplasamente ale structurilor de cazare;
• crearea unor centre de agrement prin raţionalizarea utilizării terenurilor în cartierele istorice;
• dezvoltarea unor artere pietonale;
• crearea unor centre de desfăşurare a evenimentelor, inclusiv a congreselor, etc.
Varianta agreată de intervenţie în Centrul istoric al or. Chişinău (Sursa: PUG 2025)
20
2.5 REŢEAUA STRADALĂ
Cadru general
Oraşul Chişinău este amplasat în partea de sud-est a Codrilor, unde Podişul Moldovenesc este întretăiat
de lunca lată şi adâncă a râului Bâc, afluent de dreapta al Nistrului. Structura urbană s-a format pornind de
la intersecţia căilor comerciale, care în mod firesc au reprezentat în perioada medievală străzile principale
ale localităţii vechi. La joncţiunea acestora s-au format primele pieţe comerciale cu prăvălii şi locuinţe în jurul
lor, iar în mod uzual urbea era denumită târg. Chişinăul este până în prezent singurul oraş din Republica
Moldova care a păstrat fragmente din vechea tramă stradală medievală.
Teritoriul urban actual ocupă valea râului Bâc pe o lungime de cca. 20 km, la care se adaugă văile
afluenţilor săi. Diagonala medie a oraşului este evaluată la cca. 15 km. Teritoriul municipiului Chişinău este
traversat de o line feroviară şi de 5 automagistrale internaţionale care conectează capitala la centrele urbane
din ţările Europei de Est şi de Vest. Magistrala Cuciurgan-Tighina–Chişinău–Ungheni este parte componentă
a coridorului european de transport nr. 9.
La 01.01.2007 suprafaţa totală a oraşului constituia 12,3 mii ha. Teritoriul se caracterizează printr-o
pondere însemnată a terenurilor pentru construcţia de locuinţe, obiective sociale şi alte construcţii desti-
nat utilizărilor publice (68,7% sau 8,3 mii ha), urmate de cele destinate activităţilor industriale, transport şi
telecomunicaţii (22,2% - 2,7 mii ha). Ponderi neînsemnate deţin suprafeţele destinate agriculturii, rezervelor
şi apelor. În Chişinău 8 767 hа (71,3% din suprafaţă) sunt terenuri proprietate publică a APL, iar 2 534 ha
sau 20,6% din suprafaţă sunt terenuri proprietate publică a statului. Doar o mie de ha (8,1% din total) sunt
terenuri proprietate privată, fiind ocupate preponderent de construcţii şi curţi.
Cea mai mare reţea stradală din ţară

Străzile şi drumurile ocupă 12% din teritoriul valorificat al oraşului Chişinău. Chiar dacă este sub nivelul
optim, oraşul are o reţea importantă de 690 de străzi cu o lungime totală de 676,7 km şi o suprafaţa de cca.
8,65 mln m2. În limitele teritoriilor amenajate lungimea străzilor şi a drumurilor constituie 481,3 km, din care
225,3 km (46,8%) sunt magistrale de importanţă orăşenească şi de sector. Densitatea liniară a străzilor în
raport cu teritoriul valorificat constituie 4,3 km/km2, iar a magistralelor - 1,99 km/km2.
Reţeaua de străzi în Centrul istoric este alcătuită din 65 străzi, care păstrează planimetria urbană a diferi-
tor perioade istorice. Astfel, în zona cuprinsă între str. Columna, Albişoara, M. Viteazul, Ismail s-a conservat
structura arhaică radială a tramei stradale, care este valoroasă ca obiect de o complexitate urbană istorică.
Altă zonă cuprinsă între str. Columna, Mateevici, M. Viteazul, Ismail păstrează stilul rectangular de amplasare
a străzilor caracteristic oraşelor Imperiului Rus în sec. XIX. Acest contrast de stiluri în planificarea urbană a
străzilor, ambundenţa de edificii istorice de valoare din perioade diferite oferă personalitate oraşului Chişinău
şi creează oportunităţi pentru dezvoltarea proiectelor turistice, culturale sau de reprezentare.
Toate magistralele şi cca. 91% din străzi au o îmbrăcăminte rigidă, însă calitatea lor nu poate fi considerată
satisfăcătoare, deoarece în fiecare an după sezo-
anele de iarnă şi vară, o parte considerabilă din
suprafeţele stradale se deteriorează, situaţie care,
alături de lipsa marcajelor, afectează grav fluiditatea
circulaţiei. Starea deplorabilă a căilor de comunicaţie
necesită îndeplinirea lucrărilor de reconstrucţie şi
reparaţie capitală a acestora.
Suprasolicitarea reţelei de drumuri în

Centrul istoric
În structura urbanistică se evidenţiază patru zone
planimetrice principale: centru (zona industrială „Scu-
O intersecţie de magistrale rutiere leni”, Centrul istoric, Valea r. Bâc, Valea Trandafirilor),
21
sud-vest (Botanica - Telecentru), nord-vest (Buiu-

cani – Sculeni), nord-est (Râşcani, Budeşti, Poşta
Veche), determinate istoric datorită landşaftului,
amenajării infrastructurii tehnice, sistemului con-
struit de străzi magistrale, formaţiunilor economico-
industriale. Astfel, legăturile zonei centrale cu alte
sectoare se asigură pe puţinele străzi radiale, cum ar
fi M. Viteazul, bd. Renaşterii, bd. Gagarin, bd. Dacia,
V. Alecsandri, Sfatul Ţării, Calea Ieşilor, I. Creangă,
fapt care duce la suprasolicitarea reţelei de drumuri
şi străzi din centrul capitalei.
Circulaţia în centrul oraşului este la limita
capacităţii străzilor, iar în zonele gărilor, pieţei cen-
Reţea stradală supraaglomerată în Centrul istoric
trale, pieţei Marii Adunări Naţionale, precum şi
în alte zone, cum ar fi piaţa din strada Puşkin, se
desfăşoară cu ambuteiaje frecvente. În orele de vârf, situaţia se complică simţitor, ambuteiajele apar aproape
pe toate magistralele ce leagă periferiile de centru. Ca urmare a creşterii considerabile a numărului mijloace-
lor de transport în oraş (de 3 ori în ultimul deceniu), sarcina asupra reţelei de drumuri s-a mărit mai mult de
2 ori. Astfel, situaţia fluidizării traficului este foarte acută în Centrul istoric şi necesită eforturi considerabile şi
concentrate pentru rezolvarea ei.
Cauzele limitărilor reţelei stradale evidenţiate în PUG-2025 sunt: (a) utilizarea ineficientă a reţelei stradale
existente în procesul planificării rutelor, (b) amplasarea voluntaristă a construcţiilor, fără a ţine cont de capaci-
tatea căilor de acces şi de eventualele probleme de circulaţie care pot apărea ca rezultat al sporirii fluxului de
unităţi de transport generat de aceste construcţii, (c) lipsa locurilor de parcare, numărul mic de pasaje pentru
autotransport, staţionarea şi parcarea autovehiculelor în locuri nepermise, (d) starea proastă a trotuarelor
ce asigură accesul la străzi şi la staţiile din transportul public, blocarea trotuarelor cu diferite construcţii şi
autovehicule şi (e) iluminarea insuficientă a căilor de acces la rutele transportului public şi staţii, asigurarea
nesatisfăcătoare a accesului fizic la transportul public. Sistemul urban policentric poate diminua dinamica
sarcinilor antropice şi tehnogene în zona centrală a urbei. Structura radial-inelară sau concentrică a tramei
magistrale rutiere va corespunde pe deplin problemei de optimizare a fluxurilor de transport auto, de asigu-
rare a legăturilor durabile între toate elementele mediului urban, ocolind zona centrală.
Supraaglomerarea transportului public

Anual, transportul public urban al mun. Chişinău deserveşte cca. 420 mln pasageri, cu 4 tipuri de trans-
port – troleibuz (RTEC), autobuz (PUA), maxi-taxi (23 companii) şi taxi. Lungimea reţelei de transport public
pe rute fixe constituie 3036,4 km.
25 din 26 rute deservite de RTEC traversează Centrul istoric al oraşului, la care se adaugă 20 rute sub-
urbane din 31, cu staţia terminus în zona centrală a capitalei, cu un volum de cca. 70% din totalul pasagerilor
din suburbii. Aproape toate cele 8 rute de maxi-taxi intersectează zona de centru a oraşului, blocând ast-
fel străzile înguste şi creând condiţii favorabile producerii accidentelor rutiere, poluând mediul înconjurător.
Acest tip de transport este unul din cele mai solicitate datorită vitezei sporite şi a intervalelor mici în circulaţie.
Starea nesatisfăcătoare a reţelei de drumuri şi străzi contribuie la concentrarea fluxului de călători pe străzile
principale, depăşind cu mult capacitatea de tranzit al străzilor şi al punctelor de staţionare, îndeosebi în “orele
de vârf”. Partea centrală a oraşului este supraîncărcată de fluxul de pasageri, inclusiv cu cei care merg spre
piaţa agricolă, autogară, obiecte de deservire.
Număr insuficient de parcări

Doar 18 din 207 autoparcări autorizate sunt în partea centrală şi ocupă o suprafaţă de numai 5,8% (3,075
ha) din suprafaţa totală de 53,2 ha pentru 10965 maşini-locuri în Municipiu. Capacitatea totală a parcărilor din
Centru este de cca. 1200 locuri, inclusiv 100 cu program non-stop pe str. Ismail.
22
La nivelul sporit de prezenţă a obiectelor de atragere a transportului în centrul oraşului evident aceste
facilităţi duc la deficitul de parcări, iar pe parcursul zilei, toate trotuarele, străzile, inclusiv magistralele sunt
practic folosite în calitate de parcări provizorii. Această stare de lucruri reduce fluiditatea străzilor, face dificilă
circulaţia transportului, generează riscuri de insecuritate în trafic, creează un aspect estetic dezolant, nu
asigură condiţii confortabile pentru pietoni şi pasageri. Se impune deci sistematizarea parcărilor, interzicerea
staţionării de scurtă durată a automobilelor pe magistralele principale, pe partea carosabilă a străzii şi pe
trotuare, studierea locurilor noi pentru parcarea de scurtă durată a automobilelor, precum şi proiectarea unor
parcări etajate.
Politica de utilizare a reţelei de străzi

În 2006, Consiliul Municipal Chişinău a elaborat şi a aprobat Strategia de Dezvoltare a Transportului
Public, care stabileşte şi concretizează obiectivele, direcţiile strategice şi planul de măsuri privind dezvol-
tarea transportului public urban pentru perioada 2006 – 2010, inclusiv utilizarea reţelei stradale pe teritoriul
municipal. Obiectivele relevante reţelei rutiere au fost determinate pe termen mediu şi scurt:
(1) Sporirea eficienţei sistemului de transport.
(2) Perfecţionarea managementului transportu-
lui public de călători.
(3) Optimizarea structurii modurilor de trans-
port.
(4) Dezvoltarea optimă a reţelei stradale şi a in-
frastructurii de transport.
(4) Îmbunătăţirea managementului traficului
rutier urban.
Planul de acţiuni include măsuri şi activităţi
specifice dezvoltării reţelei stradale şi a infrastruc-
turii de transport. Transport parcat pe trotuară
23
2.6 DEMOGRAFIE
Consideraţii generale
Conform datelor Recensământului (5.10.2004),
populaţia municipiului Chişinău constituia 712,2 mii
locuitori (cca. 21% din populaţia Republicii Moldova
şi 49,2% din populaţia urbană a ţării). În prezent, cir-
ca 90% din populaţia municipiului este amplasată în
mediul urban şi 10% în cel rural. Cca. 74% reprezintă
forţa de muncă potenţială, activă economic fiind doar
36,3% din populaţie (cca. 258,6 mii persoane).
Principalele tendinţe de dezvoltare demografică
Schema zonării cartierelor după densitatea
a oraşului evidenţiate în PUG Chişinău 2025 sunt populaţiei în Centrul istoric.
următoarele:
(i) rata de angajare a populaţiei are o tendinţă evidenţiată de creştere, inclusiv ca urmare a oficializării
relaţiilor de muncă a persoanelor din sectorul neformal;
(ii) revigorarea economică a contribuit în prima fază la creşterea cererii de forţă de muncă în construcţii,
activităţi financiare, tranzacţii imobiliare, în continuare domeniile principale de interes vor fi serviciile (hote-
liere şi turism, transport internaţional, IT) şi industriile uşoară şi alimentară.
În perioada 1989-2005 dinamica populaţiei municipiului a fost influenţată de o creştere în proporţie de
cca. 30% datorită mişcării naturale, şi o reducere datorată migrării, inclusiv urban-rurale, în proporţie de cca.
70%. Structura populaţiei municipiului, atât după sexe, cât şi cea după vârste, poate fi calificată drept una
dezechilibrată, însă sporul natural în Chişinău rămâne pozitiv. Din 1989 până în prezent, migrarea populaţiei
municipiului a fost una defavorabilă, înregistrând o rată generală migratorie medie anuală de peste -5‰,
aceasta fiind într-o descreştere continuă.
Densitatea medie a populaţiei în sectoarele administrative ale oraşului
Densitatea populaţiei (loc./ha)

Denumirea
sectorului
Medie Minimă Maximă
Centru 110 20 199
Râşcani 223 7 439
Botanica 172 34 309
Ciocana 168 9 335
Buiucani 148 20 297
Chişinău 48 7 439
În diferite sectoare ale oraşului, densitatea populaţiei este diferită, oscilând între de la 20 până la 60 om/
ha la construcţiile individuale şi de la 200 până la 450 om/ha la construcţiile cu mai multe nivele. Cea mai mare
densitate a populaţiei se înregistrează în cartierele cu construcţii cu multe nivele în partea centrală a sectorului
Râşcani – 439 om/ha. Cea mai mică densitate caracterizează periferia oraşului şi constituie de la 10 până la 20
om/ha (cartierele Poşta Veche, Schinoasa, Buiucani, str. Munceşti, de a lungul malului râului Bâc).
24
Populaţia în Centrul istoric

În Centrul istoric al capitalei locuiesc în prezent 46700 persoane, pe o suprafaţă de cca. 120 ha (75 per-
soane/ha datele Recensământului populaţiei, 2004). Totodată, parcul auto înregistrat aici este de 23,3 mii
unităţi la care se adaugă transportul de tranzit şi cel al persoanelor care muncesc sau vizitează zilnic Centrul
istoric. În partea centrală a oraşului sunt amplasate case de locuit de diverse tipuri şi cu niveluri diferite, mo-
tiv pentru care densitatea populaţiei în cartiere diferă. Schema zonării după densitatea actuală a populaţiei
ne permite să menţionăm că un grad sporit al densităţii se înregistrează pe terenurile cu construcţii multi-
etajate, concentrate preponderent de-a lungul bdului Renaşterii şi pe str.Albişoara, adică în „oraşul de jos”,
totuşi, densitatea atinge aici indicele de numai 60-140 loc/ha. În partea de vest a „oraşului de sus”, între str.
Bănulescu-Bodoni şi Mihai Viteazul, indicele densităţii populaţiei oscilează în limitele 10-60 loc/ha, fapt legat
de caracterul neomogen al funcţiunilor în aceste teritorii. Indicii maximi ai gradului de densitate pe cartiere se
înscriu în limitele 120-250 loc/ha în cartierele cu clădiri multietajate.
4 variante de evoluţie demografică în Centrul istoric

Societatea ştiinţifică şi urbanistică a analizat şi a comparat recent patru variante de evoluţie a populării
Centrului istoric. În cazul intervenţiilor modeste, dezvoltarea sectorului şi numărul populaţiei va creşte cu
10%, atingând cifra de 51340 locuitori şi 25700 de autoturisme. Dezvoltarea sectorului agreată de majori-
tatea actorilor implicaţi în planificarea dezvoltării capitalei este de creştere a populaţiei cu 13% până la
52600 persoane şi a autoturismelor – până la 26000 unităţi. Alegerea intervenţiilor majore pentru dezvoltarea
sectorului Centru va duce la sporirea de 2,8 ori a numărului de locuitori - până la 132400 persoane (număr
comparabil cu cel al mun. Bălţi), impusă prin măsuri constructive radicale nerecomandate în Centrul istoric
(clădiri multietajate, bulevarde şi artere mari de circulaţie).
Densitatea populaţiei (Sursa: PUG 2025)
- creşterea cu 10%
- creşterea cu 13%
- creşterea cu 80%
- nivel existent
25
2.7 ZONARE
Consideraţii generale
Zonarea funcţională a Centrului istoric este
determinată de prevederile PUG 2025 aprobat
prin Hotărârea Consiliului Municipal Chişinău,
la 22.03.2007. Primăria Municipiului Chişinău
(asistată de un grup de instituţii specializate INCP
„URBANPROIECT”, IMP „CHIŞINĂUPROIECT”,
SC „LiniaNOVA” SRL etc, în perioada 2005-2007)
a elaborat un set de documente urbanistice reco-
mandate în implementarea şi administrarea legală a Contrast între clădiri istorice şi moderne
intervenţiilor în Centrul istoric. Elaborarea documen-
telor a fost precedată de o analiză complexă a situaţiei existente în Centrul istoric Chişinău. În baza studiilor
efectuate au fost elaborate mai multe scheme reprezentative:
- Analiza după numărul de nivele.
- Schema amplasării monumentelor de patrimoniu cu zonele de protecţie.
- Schema disfuncţionalităţilor.
- Zonarea după formele de proprietate.
- Zonarea funcţională. Destinaţia clădirilor. Situaţia existentă.
- Schema teritoriilor cu construcţii şubrede.
- Schema zonării teritoriului după densitatea populaţiei.
- Schema zonării cartierelor după densitatea populaţiei.
- Schema zonării teritoriului după POT (procent de ocupare a teritoriului).
- Schema zonării teritoriului după CUT (coeficient de utilizare a teritoriului).
- Schema zonării teritoriului după preţul pământului.
- Schema reţelelor de alimentare cu apă şi de canalizare urbană.
- Loturi de pământ repartizate în perioadă 2003 – 2005 etc.
Astfel se constată că structura specifică a cartierelor istorice şi lăţimea nu prea mare a străzilor formează
un spaţiu proporţional şi conferă originalitate centrului oraşului. Clădirile-monument constituie valori ale pat-
rimoniului naţional şi atribuie construcţiei un colorit specific. Sunt arătate, de asemenea, limitele zonelor de
protecţie ale obiectivelor istorice, ale căror dimensiuni sunt condiţionate de parametrii clădirii şi anturajul
acesteia.
În Centrul istoric al or.Chişinău sunt delimitate patru tipuri de zone cu funcţionalitate diferită:
- zone cu funcţie de locuinţă (R);
- zone comerciale şi servicii (C);
- zone industriale (I);
- zone speciale de folosinţă (S).
Funcţia locativă este prezentă în 7 zone:

- Zone pentru locuinţe izolate unifamiliale, zone rezidenţiale cu densitate redusã şi cu terenuri libere
adiacente acestora (R1, R2)
- Zone pentru locuinţe izolate sau cuplate pentru douã famili; se referã la cartierele rezidenţiale
liniştite, cu densitate redusã şi cu terenuri libere adiacente acestora. În interiorul zonei sunt permise
26
construcţii care respectã aceste norme, facilitãţi şi spaţii deschise care deservesc rezidenţii din zonã
(R3).
- Zone pentru locuinţe cuplate; se referã la zonele rezidenţiale cu densitate sporită, fãrã terenuri libere
adiacente pe o distanţã ce nu depăşeşte 60 metri. Aceastã zonã este deservitã de transportul public
(R4, R5).
- Zone cu locuinţe colective; se referã la cartiere cu blocuri cu densitate medie, cu precizãri în ceea ce
priveşte densitatea, înalţimea distanţele între clãdiri etc (R6, R7).
Funcţia comercială şi de servicii este repreeintată de 7 tipuri de zone:
1. Zone comerciale locale unde se asigurã comerţul cu amãnuntul şi unele servicii pentru o cerere cu
caracter frecvent şi repetat.
2. Zone de servicii locale unde se asigurã o gamã largã de servicii mai rar frecventate.
3. Zone comerciale generale; se referã la centrele comerciale sau pentru servicii esenţiale cerute de
clãdiri de afaceri amplasate pe o arie mai largã decât zona în discuţie, evitându-se amplasarea lângã
zone rezidenţiale.
4. Zone comerciale cu restricţii; se referã la clãdirile pentru birouri, la magazine mari şi la funcţiunile
conexe acestora, amplasate în zonele centrale de afaceri. Aceastã zonã cuprinde şi mici funcţiuni
manufacturiere aflate în legãturã cu activitãţile comerciale en detail.
5. Zone comerciale centrale; se referã la zonele în care sunt permise vânzarea cu amãnuntul, birouri,
servicii, manufacturã micã. Nu sunt permise funcţiuni care solicitã cantitãţi mari de transport şi de
depozitare.
6. Zone comerciale de recreere; se referã la zonele care permit realizarea de parcuri de distracţii şi
comerciale.
7. Zone de servicii generale se referã la zone care sunt realizate sã furnizeze servicii la o scarã mai
mare decât cele prevãzute în zona de servicii locale. Aceatã zonã este incompatibilã cu ceea de
locuinţe şi de vânzãri în detail.
Caracteristica zonării funcţionale a Centrului istoric Chişinău
Nr. Nr. Nr. par-

Nr. Nr. Nr. Nr. corp Nr.
parcele parcele cele cu
Perimetru loturi edificii edificii indus- spaţii
comer- spe- clădiri
private p.privată p.stat trial verzi
ciale ciale şubrede
Al.Mateeevici, Sciu-
sev, Ismail, bd Ştefan 42 168 12 329 142 6 91 5
cel Mare
bd Ştefan cel Mare, bd

Renaşterii, M.Viteazul 32 115 15 140 76 19 63 8
şi Albişoara
bd Ştefan cel Mare,

bd Renaşterii, str.Is- 35 130 7 215 86 11 72 3
mail şi Albişoara
Total Centru Istoric 109 413 34 684 304 36 226 16
Zona proximă 30 12 7 6
Sursa: PUG 2025.
27
În Centrul istoric este admis doar un tip de zonă

industrială:
1. Zona de industrie uşoară.
Zone speciale:
- Zone care sunt acceptate pentru un anumit
tip de utilizare a terenului a cãrui caracter-
icticã nu permite clasificarea în zone de lo-
cuire, comerciale ori industriale. Existenţa
lor este necesarã pentru viabilitatea socio-
economicã a comunitãţii.
Zona industrială în Centrul istoric
Zonificarea urbanistică şi caracteristica utilizării actuale a teritoriului

Pentru Chişinău, zonificarea urbanistică reprezintă în prezent un instrument de utilizare a celor mai opor-
tune procedee de reconstrucţie, construcţie, dezvoltare, utilizare a teritoriilor oraşului şi se fundamentează
pe compatibilitatea funcţională şi gradul de utilizare a acestora. De asemenea, aceasta este percepută ca o
soluţie de compromis în cazul utilizării unor terenuri municipale în perspectivă. Zonarea reglementează folo-
sirea spaţiului părţii centrale a mun. Chişinău şi se bazează pe analiza detaliată a utilizării funcţionale exis-
tente a teritoriilor, analiza construcţiei existente conform unui şir de indici, evidenţierea şi protejarea clădirilor
şi edificiilor de împortanţă istorică.
Datorită multifuncţionalităţii utilizării Centrului istoric în 187 de cartiere se suprapun locaţii pentru comerţ,
servicii, necesităţi sociale, locative, administrative, culturale şi de business. Totodată datorită gradului înalt
de uzură a imobilelor, în PUG Chişinău 2025 se propun intervenţii de reconstrucţie sau regenerare urbană
în parcele de diferite dimensiuni în 164 de zone ale Centrului istoric, în mare parte în perimetrele curţilor
interioare.
Zonarea după regimul de proprietate

În Centrul istoric al capitalei, marea majoritate a imobilului (terenuri, edificii, construcţii) sunt în proprietate
municipală. Doar 34 construcţii şi edificii aparţin statului cu drept de proprietate. Acestea sunt edificiile repr-
ezentative ale statului (Parlament, Guvern etc.). Totodată, în Centrul istoric sunt peste 410 edificii, construcţii
sau loturi private care în linii mari reprezintă fondul locativ sau economico-comercial. Astfel în perimetrul străilor
A. Mateevici, Sciusev, Ismail şi bd Ştefan cel Mare sunt privatizate cca. 170 edificii şi construcţii, în perimetrul
bd Ştefan cel Mare, bd Renaşterii, M.Viteazul şi Albişoara – cca. 115 unităţi, iar în perimetrul bd Ştefan cel Mare,
bd Renaşterii, str.Ismail şi Albişoara – cca. 130 clădiri. De menţionat că cele mai multe edificii private sunt am-
plasate mai sus de bd Ştefan cel Mare şi reprezintă în mare parte birouri şi construcţii locative.
Loturi privatizate
În perioada 2003-2005, în Centrul istoric al capitalei au fost privatizate peste 100 loturi pentru construcţii
locative sau pentru alte scopuri. Astfel, în perimetrul străzilor A. Mateevici, Sciusev, Ismail şi bd Ştefan cel
Mare au fost privatizate cca. 40 loturi, în perimetrul bd. Ştefan cel Mare, bd. Renaşterii, M.Viteazul şi Albişoara
– cca. 32 loturi, iar în perimetrul bd. Ştefan cel Mare, bd. Renaşterii, str.Ismail şi Albişoara – cca. 35 loturi.
Trebuie de menţionat că cele mai mari loturi privatizate sunt în zona arhaică mai jos de bd Ştefan cel Mare.
Totodată, în zona de proximitate imediată faţă de Centrul istoric au fost privatizate un număr important de
loturi de teren, lot pentru locuinţe dau în scopuri economico-comerciale.
Aceste privatizări au fost permise prin încălcarea legislaţiei, fiind încălcată inclusiv Legea cu privire la
privatizare (nr. 627 din 04.07.1991) care în art. 3, alin. 5 p. (b) prevede că obiectivele ce fac parte din patri-
moniul cultural naţional, incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat nu sunt pa-
sibile privatizării. Or, această zonă centrală istorică a Chişinăului este inclusă în Registru ca monument de
importanţă naţională.
28
Odată cu abrogarea Legii cu privire la privatizare şi adoptarea Legii privind administrarea şi deetatizarea
proprietăţii publice (Nr. 121 din 04.05.2007) obiectivele care fac parte din patrimoniul cultural naţional, înscri-
se în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat constituie, de asemenea, bunuri nepasibile
de privatizare (art. 13, alin. (1), p. b). De asemenea, există o dispoziţie a Primarului general al mun. Chişinău
prin care este interzisă privatizarea terenurilor în centrul istoric.
Zonarea funcţională existentă

Centrul istoric al capitalei din punct de vedere funcţional este extrem de pestriţ. Aici sunt concentrate un
număr important de unităţi comerciale, birouri, edificii de învăţământ, de cultură, administrative sau speciale.
Zonele construcţiei locative ocupă cca 43% din teritoriul acestuia. Până la 53% din teritoriu revine zonelor
de deservire comercială şi comunală şi zonelor cu destinaţie specială. Zonele cu construcţie industrială sunt
reprezentate de întreprinderi de industrie alimentară, uşoară şi de mobilă (cca. 4% din teritoriul părţii cen-
trale).
În general, ca şi în celelalte Centre istorice ale oraşelor europene, în Chişinăul istoric coeficientul de
utilizare a teritoriului şi respectiv procentul de ocupare a teritoriului este unul redus datorită predominării
construcţiilor minietajate, de epocă. Analiza coeficienţilor de utilizare a teritoriului după cartiere, a relevat
posibilitatea potenţială de compactare a construcţiei existente. Cel mai înalt coeficient de utilizare a teritoriu-
lui este de-a lungul bd. Ştefan cel Mare (0,8-1,6); totodată, partea de cca. 50% din spaţiu are un coeficient
de utilizare a teritoriului egal cu 0,2-0,5. 4/5 din suprafaţa Centrului istoric al oraşului se caracterizează prin
procentul de ocupare a teritoriului РОТ = 40–65%, deci este construită circa o jumătate din toată suprafaţa la
un coeficient redus de utilizare a terenului.
În repartizarea funcţiilor urbanistice se urmăreşte o tendinţă clară, constituit încă la sfârşitul sec.XIX, de
amplasare a obiectivelor de comerţ şi servicii publice pe perimetrul cartierelor, iar a blocurilor locative - în
interiorul acestuia. De remarcat, că construcţiile cu multe nivele au adus dezechilibru în coeziunea stilului
construcţiei istorice în centrul capitalei.
Caracteristica pe cartiere a tipului de zone, inclusiv intervenţiile pentru reconstrucţii
Prezenţa în nr.
Nr. de planşe Nr. de cartiere Codurile zonelor
de cartiere
13 187 S 134
C1 14
C2 38
C3 23
C4 37
C5 13
C6 3
C7 5
R2 17
R3 3
R4 9
R5 14
R6 46
R7 13
I1 17
Re (S, C 1-5, R 2-7) 164
Sursa: calculele autorului.
29
Zone comerciale şi speciale

Zonele cu destinaţie comercială constituie
25% din teritoriul Centrului istoric, iar cele speciale
ocupă încă 28%. Obiectivele de comerţ şi servicii
ocupă în prezent practic toate clădirile amplasate
de-a lungul principalelor bulevarde şi străzi ale
Centrului istoric. În perimetrul străilor A. Mateevici,
Sciusev, Ismail şi bd. Ştefan cel Mare sunt cca. 330
edificii şi complexe comerciale şi peste 140 edificii
cu destinaţie specială (administraţie, învăţământ,
cultură, medicină, securitate...). În perimetrul
bd Ştefan cel Mare, bd Renaşterii, M.Viteazul şi
Albişoara sunt cca. 140 unităţi şi complexe com-
Valorificarea spaţiilor din parterul clădirilor istorice
erciale şi respectiv 76 edificii speciale. Iar în pe-
rimetrul bd Ştefan cel Mare, bd Renaşterii, str.
Ismail şi Albişoara există peste 215 edificii şi structuri comerciale, inclusiv Piaţa agricolă centrală şi maga-
zinul Unic şi respectiv peste 80 unităţi speciale. În zona de proximitate imediată faţă de Centrul istoric au
fost amplasate, de asemenea 30 formaţiuni comerciale şi respectiv 12 speciale. Zonele comerciale şi de
servicii includ atât suprafeţele ce permit activitatea comercială, cât şi edificii care pot fi date în arendă şi a
căror exploatare aduce venit (clădirile destinate oficiilor, hotelurilor ş.a), iar deseori funcţiunile comerciale
sunt comasate cu cele administrative, de locuire şi altele.
Zone locative
Zonele locative sunt mai compacte în perimetrele delimitate mai sus la o anumită distanţa faţă de prin-
cipalele artere centrale, de a lungul cărora s-au amplasat edificiile reprezentative, administrative sau com-
erciale. De-a lungul bulevardelor centrale, care constituie axe de formare urbanistică – bd. Ştefan cel Mare
şi bd. Renaşterii sunt concentrate clădirile administrativ-publice, comerciale şi locative şi fâşia construcţiei
locative la sfârşitul anilor 70-începutul anilor 80 cu 5-20 nivele pe str.Albişoara, de-a lungul râului Bâc. Vi-
zual, cartierele cu numărul menţionat de nivele ocupă până la 35-40% din teritoriul centrului. Cealaltă parte
a raionului central reprezintă construcţii cu 1,5-2 nivele. Acestea sunt cartierele cu construcţia caracteristică
amplasată pe perimetru. Astfel construcţiile minietajate specifice Centrului istoric au fost încorsetate cu cen-
turi din clădiri multietajate, inclusiv locative. Totodată se evidenţiază peste 220 spaţii intercartier consider-
ate a avea un înalt grad de degradare sau sunt ocupate de construcţii şubrede proprietate municipală.
De regulă aceste spaţii sunt pretinse pentru construcţii multietajate noi în Centrul istoric, iar valoarea de
patrimoniu a clădirilor adiacente este adeseori ignorată. Asemenea parcele cu construcţii şubrede sunt în
perimetrul străilor A. Mateevici, Sciusev, Ismail şi bd Ştefan cel Mare - 91, în perimetrul bd. Ştefan cel Mare,
bd. Renaşterii, M.Viteazul şi Albişoara – cca. 63 loturi, iar în perimetrul bd. Ştefan cel Mare, bd. Renaşterii,
str.Ismail şi Albişoara – cca. 72 unităţi.
În acelaşi timp spaţii verzi sunt doar 16 formaţiuni răzleţe, cele mai mari fiind Parcul Catedralei şi Parcul
Ştefan cel Mare.
Corpuri industriale
În diferite perioade în Centrul istoric al capitalei au fost amplasate 36 corpuri industriale, în special în
zona arhaică mai jos de bd Ştefan cel Mare. Astfel în perimetrul străilor A. Mateevici, Sciusev, Ismail şi bd.
Ştefan cel Mare au fost edificate 6 asemenea formaţiuni, în perimetrul bd Ştefan cel Mare, bd Renaşterii,
M.Viteazul şi Albişoara – cca. 19 loturi industriale (cele mai multe şi cele mai mari), iar în perimetrul bd.
Ştefan cel Mare, bd. Renaşterii, str.Ismail şi Albişoara – cca. 11 corpuri industriale. Totodată în zona de
proximitate imediată de Centrul istoric au fost amplasate la fel 7 formaţiuni industrial-productive mari în
special de-a lungul r.Bâc. Potrivit PUG 2025, acestea urmează să fie retehnologizate sau evacuate în afara
Centrului istoric.
30
Preţul terenului
În general, în centrul capitalei terenul înregistrează cele mai înalte cote ale preţului de vânzare-cumpărare.
Acest indiciu depăşeşte cu mult 100 Euro-m.p. cu devieri minime în dependenţă de cartier (puţin mai ieftin în
perimetrul bd. Ştefan cel Mare, bd. Renaşterii, M.Viteazul şi Albişoara, datorită proximităţii corpurilor industri-
ale). Estimativ, în Centrul istoric al capitalei valoarea terenului depăşeşte 180 mln euro. Acest preţ mai este
argumentat şi prin poziţia sa ca vad comercial în zona traversată de marea majoritate a fluxului de pasageri,
apropierii de edificiile administrative, investiţiile de capital în aceste teritorii (în infrastructura edilitară şi de
transport, instituţiile cu destinaţie culturală, comercială şi comunală) şi prestigiul centrului. Calculele au la
bază metodica «Modului de evaluare a resurselor funciare în mun.Chişinău» adoptate prin Hotărârea Consili-
ului Municipal Chişinău nr.4/28 din 12.06.2001, care este aplicată în procesul pregătirii licitaţiilor funciare şi
calculării plăţilor de arendă pentru folosirea terenurilor municipale.
Propuneri de regenerare urbană

În urma analizei situaţiei urbanistice a Centrului istoric în cadrul Consiliului Municipal Chişinău s-au propus câte-
va variante de intervenţie, care se rezumă la definitivarea clară a unor cartiere specializate, regimul de construcţie/
reconstrucţie a edificiilor pe nivele şi retragere de la linia roşie, schimbarea destinaţiei unor imobile existente.
Astfel, în urma consultărilor în cadrul şedinţelor Consiliului Municipal Chişinău s-a luat drept bază o
variantă de regenerare a Centrului istoric, care prevede delimitarea clară a zonei de locuit şi reabilitarea ei cu
construcţii de 2-3 nivele, sporirea numărului de cu 13% şi a densităţii de la 75 la 85 locuitori/ha.
Viziunea de regenerare a Centrului istoric
Indici Existent Proiectat

Numărul de locuitori (locuitori) 46700 52600
Densitatea populaţiei (locuitori/ha) 75 85
Parc auto (unităţi) 23300 26000
Creştere numărul populaţiei – 113%. Sursa: PUG 2025.
Zonarea funcţională urbană a Centrului istoric
31
Concepţia de revitalizare este dictată de

următoarele:
• necesităţile de utilizare a spaţiilor disponi-
bile subutilizate;
• modernizării condiţiilor de viaţă şi de muncă
în Centrul istoric;
• reabilitarea fondului istorico-cultural specific
al Chişinăului.
Astfel, din totalul fondului dispus reconstrucţiei
în 164 de zone fac parte: 25 parcele în zone cu
funcţie de locuinţă, 32 - în zone comerciale şi de
servicii, 2 – în zone speciale de folosinţă, iar restul Clădire istorică reabilitată
105 - din zone combinate cu funcţie de locuinţă şi
comerciale/servicii.
Caracteristica necesităţilor de intervenţii pentru regenerare urbană pe tip de cartiere
Nr. de planşe Nr. de cartiere Codurile zonelor Prezenţa în nr. de cartiere

13 187 Re (S, C 1-5, R 2-7) 164
Re(S); 2
Re (C1) 1
Re(C2) 13
Re (C3) 2
Re’(C4); 8
Re (C5) 8
Re’(R2) 5
Re (R3) 2
Re(R4); 16
Re(R6) 2
Re(R2,C1) 2
Re(R2,C2) 3
Re(R3, C1) 6
Re(R3, C2) 4
Re(R4,C1) 5
Re(R4, C2) 33
Re’(R5,C1) 4
Re(R5, C2) 4
Re(R6,C1) 2
Re(R6, C2) 38
Re’(R7, C1) 3
Re’(R7, C2) 1
Sursa: Calculele autorului.
32
2.8 DEZVOLTARE ECONOMICĂ
Chişinăul domină economia ţării

Peste 50% din principalele activităţi economice la nivel naţional, cum ar fi comerţul, serviciile, industria,
investiţiile, turismul sunt concentrate în mun. Chişinău. Cu cca. 40% întreprinderi profitabile din numărul
total al acestor şi cu peste 45% din volumul total al profiturilor pentru anul 2006, capitala înregistrează în
ultimii ani o dinamizare a vieţii economice, inclusiv la nivelul micului business. Astfel, peste 21 mii de agenţi
economici sunt IMM-uri (cca. 96% din totalul întreprinderilor înregistrate ca raportori financiari în municipiul
Chişinău) şi angajează aproape 40% din forţa de muncă (cca. 120 mii persoane), asigurând peste 25% din
vânzările la nivelul municipiului.
Totodată, datorită creşterii susţinute a preţurilor factorilor de producţie (terenuri, imobile, forţa de muncă)
în Chişinău în ultimii ani creşte discrepanţa dintre capitală şi restul ţării.
În capitală domină sectoarele comerţului şi respectiv alserviciilor. Sectorul comerţului deţine la nive-
lul municipiului 46% din totalul vânzărilor şi 21% din profiturile totale, serviciile de transport şi comunicaţii
(respectiv 13% şi 41%), industria prelucrătoare (16% şi 18%), ponderea celorlalte ramuri economice fiind
nesemnificativă.
Trebuie remarcat însă, şi gradul redus de administrare a activelor municipiului. Municipiul are o capaci-
tate limitată de exercitare a controlului de încasare a veniturilor la bugetul municipal, deşi dispune de un pat-
rimoniu important. Autorităţile municipale gestionează 69 de întreprinderi cu active nete 10 mln. Euro, cu o
cotă majoritară la 12 întreprinderi dar, în mare parte, aceste active nu generează profit şi venituri bugetare.
Astfel, în structura bugetului municipal, veniturile din activitatea de întreprinzător constituie 3%, veniturile
din operaţiunile de capital – 2%, iar impozitele pe proprietate abia ating 2%. APL nu au pârghii reale de a
influenţa orăşenii să plătească impozitele şi taxele locale. Investiţiile în volumul total al cheltuielilor APL sunt
de 3 ori mai mici decât subvenţiile şi această discrepanţe în creşte. În luarea deciziilor privind realizarea pro-
gramelor de dezvoltare, o influenţă puternică revine factorului politic. Investiţiile capitale finanţate de la buget
nu se bazează pe o analiză riguroasă a eficienţei economice şi a impactului preconizat. Transparenţa proce-
sului decizional referitor la investiţiile municipale este limitată. Gospodăria comunală absoarbe peste 40% din
cheltuielile municipale, iar pentru necesităţile culturale abia se alocă 4%. Cca. 1/3 din resursele de întreţinere
a unor domenii vitale provin din venituri nemonitorizate (părinţii, în cazul întreţinerii sistemului educaţional).
Activităţi comerciale
Chiar dacă Centrul istoric al oraşului Chişinău este divizat din punct de vedere administrativ între mai
multe preturi, fapt care limitează colectarea datelor statistice relevante, sectorul Centru are cele mai mari
performanţe în comerţ, este depăşit doar de sectorul Râşcani, la servicii şi are cei mai redişi indicatori eco-
nomici în industrie. Astfel, sectorul Centru (unde este amplasată cea mai mare parte a Centrului istoric)
concentrează cca. 27% în cifra de afaceri în urbe, iar vânzările raportate la populaţie depăşesc aici cu 80%
media oraşului. Nivelul de angajare în Centru este de 2 ori mai mare decât media pe oraş.
Sectorul Centru se specializează tot mai mult în activităţi non-industriale (comerţ, construcţii, servicii)
cu tendinţe de transformare a mai multor ampla-
samente în potenţiale centre de afaceri. În Centrul
istoric sunt mari amplasamente comerciale: Piaţa
Centrală, magazinul UNIC, seria de magazine repr-
ezentative pe bd. Ştefan cel Mare, 16 hoteluri, cca.70
de restaurante, pieţe en-gros, care sunt lideri printre
unităţile similare la nivel naţional. De asemenea,
în zona proximă Centrului istoric sunt concentrate
mari unităţi comerciale. Totuşi, marea majoritate a
vânzărilor în Centrul istoric sunt întreptate spre piaţa
internă.
În perioada de tranziţie, Chişinăul a cunoscut
un declin general şi s-a transformat din oraş indus-
trial, în unul comercial, iar majoritatea activităţilor
Chişinăul este un centru de afaceri dinamic
33
economice s-au concentrat pe parcursul anilor 90 ai

sec.XX în zona centrală. Acest fapt a dus la spulber-
area proiectelor de dezvoltare a oraşului prevăzute
în PUG 89. Totuşi, începând cu anii 2000 are loc
extinderea sferei de comerţ de la centru spre sec-
toarele oraşului şi revigorarea sferei serviciilor şi a
industriei uşoare şi alimentare, care a dus la consoli-
darea reţelei comerciale în toate sectoarele oraşului
şi diversificarea serviciilor, Centrului revenindu-i însă
rolul de lider.
Aglomeraţia unităţilor comerciale în extindere,
concentraţia de angajaţi, cumpărători şi pasageri,
numărul de automobile personale şi de deservire,
Centru comercial în zona istorică
managementul defectuos al traficului rutier, produse
pe fondul limitării capacităţii stradale şi a parcărilor organizate, au generat o serie de disfuncţionalităţi în
Centrul istoric al capitalei.
Dinamizarea serviciilor
În ultimii 5 ani, vânzările de servicii au fost dominate în proporţie de 5/6 de transportul de pasageri, poştă-
telecomunicaţii, servicii comunale, învăţământ şi alimentaţie publică, care fac parte din serviciile esenţiale.
Celelalte servicii sunt mai reduse, fapt care oferă o nişă largă pentru noii operatori pe piaţa Chişinăului, în
cazul în care cererea depăşeşte oferta, iar preţurile de pe piaţă sunt în ascensiune. În linii mari, preţurile
cresc anual cu cca. 1/3 şi această tendinţă se va păstra şi în viitor.
O tendinţă pozitivă în Centrul istoric reprezintă sporirea cererii pentru localizarea (cumpărare/arendă)
oficiilor, precum şi a serviciilor de întreţinere a acestora. Totodată, aici este amplasată marea majoritate a
oficiilor agenţiilor de turism naţionale, care sunt concentrate preponderent în anumite subzone preferate
(intersecţia bd. Ştefan cel Mare – bd. Negruzzi, intersecţiile străzilor cu bd. Ştefan cel Mare, str. Ismail şi
Bucureşti). Piaţa imobilelor cu destinaţie de afaceri înregistrează la momentul actual oferte de vânzare a 1
m.p. la preţuri de cca. 1250 - 2500 USD, inclus TVA, în funcţie de amplasarea obiectului, starea lui tehnică,
suprafaţa încăperilor şi gradul de finisare a încăperilor. Arenda acestor imobile are loc la preţul mediu este în
funcţie de clasa obiectului şi constituie 12,5 – 18 USD lunar pentru un metru pătrat sau 225 – 400 USD anual,
inclus TVA şi cheltuielile de exploatare.
Întreprinderi profitabile în Centru

Consiliul municipal Chişinău are în gestiune o proprietate municipală importantă, inclusiv: (i) imobile ne-
locuibile în valoare de bilanţ de peste 1,1 mlrd Euro pe o suprafaţă de 1,7 milioane m.p.; (ii) active nete (inclu-
siv spaţiile nelocuibile) în proprietatea întreprinderilor municipale cu o valoare totală de cca.100 mln Euro; (iii)
cota parte în societăţi pe acţiuni care dispun de active nete de cca. 120 mln Euro; (iv) terenurile proprietate
publică municipală. În prezent, în municipiu activează 69 întreprinderi municipale şi 15 societăţi pe acţiuni în
care cota parte a municipiului oscilează între 4% - 100%. Conform opiniei experţilor, activele municipale sunt
valorificate insuficient. Totuşi, în Centrul istoric sunt amplasate două întreprinderi municipale profitabile - Î.M.
„Piaţa Centrală” şi Î.M. „Asociaţia de gospodărire a spaţiilor verzi”.
Industria prelucrătoare
La o rată de cca. 6% anual, volumul producţiei industriale înregistrează creşteri continue în ultimii ani.
În ultimii 5 ani cca. 5/6 din volumul total al producţiei industriale a Chişinăului este înregistrat de industria
prelucrătoare, urmată detaşat de ramura energetică şi industria extractivă. În industria prelucrătoare, ramura
produselor alimentare şi a băuturilor are o pondere de peste 35% din totalul producţiei industriale, iar ramuri
precum fabricarea hârtiei şi a cartonului, poligrafia şi reproducerea materialelor informative, articolele din
cauciuc şi materiale plastice înregistrează ponderi relativ importante de cca. 4% (2005). Industria de confecţii
şi textile, amplasată în bună parte în Centrul istoric, îşi revigorează exportul. Însă, industria constructoare de
maşini şi aparate este în continuă restragere.
34
Industria
În oraşul Chişinău există 19 corpuri industriale mari cu o suprafaţă de cca. 2800 ha, unde sunt ampla-
sate cca. 1,5 mii de întreprinderi din diferite domenii de activitate economică (sfera industrială, transport,
energetică şi comunală). 11 dintre aceste formaţiuni sunt amplasate în partea de nord-est a oraşului.
Centrul istoric în proximitatea sa în amonte şi aval a râului Bâc, inclusiv zona de protecţie, este limitat de
câteva întreprinderi industriale mari care sunt poluante, subutilizate şi afectează aspectul estetic al peisajului
urban conservat. Zona industrială “Centru” (cca.40 ha) numără întreprinderile “BUCURIA” SA, “AROMA” SA,
“IONEL” SA, “ICAM” SA, „VIITORUL” SA, “STEAUA-REDS” SA, “HIDROPOMPA” SA, “VIBROPRIBOR” ÎS
şi alte întreprinderi mari în imediata apropiere de Centrul istoric. PUG 2025 propune delocalizarea lor într-o
perspectivă previzibilă.
Impactul creat de amplasarea întreprinderilor industriale în zona centrală, teritoriile locuibile în lunca râu-
lui Bâc va fi diminuat în implementarea PUG 2025 printr-o serie de măsuri tehnice şi organizatorice, inclusiv
lichidarea sau reprofilarea, după caz, a agenţilor economici din zona centrală, funcţionarea cărora generează
nocivităţi, depăşind limitele admisibile; reamplasarea întreprinderilor industriale din zona riverană Bâcului la I
etapă între str. M. Viteazul, Petricani, Calea Moşilor, Calea Basarabiei, Ismail, Albişoara; eliberarea teritoriilor
adiacente Gării Feroviare prin desfiinţarea întreprinderilor Căii Ferate Moldova şi reamplasarea, după caz,
a acestora pe terenurile libere din vecinătatea staţiei Revaca; realizarea fâşiilor sanitare de protecţie confor-
mate normativelor în vigoare prin înverzirea şi amenajarea corespunzătoare a teritoriilor acestora.
Investiţii în unităţi comerciale şi de alimentaţie publică

Peste 4/5 din volumul investiţiilor capitale în Chişinău este din contul întreprinderilor, inclusiv celor străine.
Investiţiile în oraş au crescut în ultimii 5 ani de cca. 3 ori (cca. 242 mln. Euro în 2005). Spre regret, capacitatea
bugetului de stat şi local asigură împreună doar cca. 8% din total, o valoare similară investeşte populaţia din
economii, remitenţe sau credite. În ultimii ani 4/5 din investiţii au fost concentrate în patru ramuri:
• tranzacţii imobiliare;
• transporturi şi comunicaţii;
• industria prelucrătoare;
• comerţ.
Raportul între investiţiile în sfera productivă şi cea neproductivă (comerţ, servicii) este de cca. 60/40% în
ultimii ani şi tendinţa este de creştere a efortului investiţional pentru unităţile de comerţ şi alimentaţie publică.
Totodată, în ultimul timp întreprinderile industriale fac eforturi pentru reutilare tehnică şi construcţii noi, care
denotă o tendinţă pozitivă în retehnologizarea şi sporirea competitivităţii industriei orăşeneşti. Totuşi, şi
reţelele de infrastructură (gaz, apă-canal, termice, drumuri) au beneficiat de reparaţii ale reţelelor degradate
pe parcursul anilor de tranziţie, dar nu şi de noi proiecte serioase.
În Chişinău, străinii investesc mai mult în industrie, comerţ şi bănci

Din cca. 22 mii de întreprinderi de municipiu, peste 850 sunt întreprinderi cu capital străin şi cca. 1200
au capital mixt moldovenesc şi străin, iar numărul
acestora este în creştere. Acestea angajează în
total cca. 13% din forţa de muncă din oraş, ma-
joritatea fiind antrenată în industria prelucrătoare,
comerţ, activităţi financiare. Cca. 1/3 din vânzările
cu amănuntul, în serviciile cu plată, în volumul
producţiei industriale şi în investiţiile în capitalul fix
pe teritoriul Chişinăului sunt din contul întreprinder-
ilor mixte şi cu capital străin. Se observă o tendinţă
de creştere a investiţiilor străne şi mixte în sectorul
de locuinţe, unde acestea depăşesc 1/5 din total. Nu
există o statistică exactă privind amplasamentele
investiţionale în Centrul istoric.
O Bancă în Centrul istoric
35
Chişinău - principala destinaţie

turistică a ţării
Peste 90% dintre turiştii străini care vizitează Re-
publica Moldova se opresc în Chişinău, în mare parte
datorită statutului de capitală, nodului de comunicaţie
regională (aeroport internaţional, intersecţie de căi ruti-
ere şi ferate), precum şi numărului relativ mare, compar-
ativ cu alte centre urbane din ţară, a locurilor de cazare.
Capitala dispune de 17 hoteluri, cu capacităţi de cazare
estimate la cca. 68% din oferta turistică naţională. În
suburbiile capitalei se află trei zone mari de odihnă –
Vadul lui Vodă, Vatra şi Condriţa cu cca. 10 mii locuri de
cazare, iar în raza de influenţă a oraşului (cca.50 km) se
Corp industrial şi comercial în Centrul istoric
află destinaţiile turistice de importanţă naţională Orheiul
Vechi, Căpriana, Hâncu, Mileştii Mici, Cojuşna, rezervaţia „Codrii” etc. În acelaşi timp se resimte o insuficienţă a mo-
telurilor de-a lungul principalelor artere rutiere, precum şi a unităţilor hoteliere de categorie modestă.
Potrivit datelor hotelurilor orăşeneşti oraşul Chişinău este vizitat anual de cca. 25 mii de turişti externi
şi cca. 45 mii de turişti interni. Unităţile hoteliere ale oraşului înregistrează o creştere anuală de 6-7% a
numărului de turişti cazaţi.
Chişinău - o destinaţie regională a turismului de afaceri

Peste 2 mii de locuri în săli de conferinţe ale hotelurilor mari şi în edificiile publice de importanţă naţională
sunt disponibile turiştilor şi oaspeţilor capitalei pentru desfăşurarea diferitelor evenimente corporative,
conferinţe, congrese. Principalele acţiuni ale turismului naţional în Chişinău se desfăşoară de 2 ori pe an,
când este prezentată oferta turistică a destinaţiilor naţionale (expoziţia anuală „Turism, odihnă, sport” şi Fes-
tivalul Vinului). Pe lângă localizarea în Centrul istoric a instituţiilor guvernamentale şi ambasadelor străine,
această ofertă plasează Chişinăul printre destinaţiile cu un mare potenţial al turismului de afaceri regional.
Oraş verde
Cca. 32m2 de spaţii verzi îi revine unui orăşean în Chişinău, ceea ce se înscrie în normele generale din
staţiunile balneare. Zonele de agrement intraurbane sunt destinate odihnei cotidiene, creează imaginea unei
localităţi verzi şi serveşte drept suport fizic pentru amplasarea multor unităţi de agrement, sport, alimentaţie
publică şi cazare a turiştilor. Zona periurbană are un potenţial relativ limitat din cauza valorificării insuficiente a
resurselor recreative comparativ cu potenţialul pieţii de consum în creştere, precum şi datorită ofertei turistice
modeste, fapt care a condus la înregistrarea unui rol redus al suburbiilor în absorbirea fluxurilor turistice.
Cea mai mare colecţie de monumente de arhitectură din ţară

În oraşul Chişinău sunt amplasate 977 de monumente ocrotite de stat. Dintre acestea, 236 au statut de
monumente de importanţă naţională, absoluta majoritate a obiectelor de patrimoniu fiind amplasate în Centrul
istoric, care în proporţie de 90%, constituie case de locuit şi vile urbane. În perimetrul a 65 de străzi, cu cca. 4
mii de case construite în diferite perioade, 24% sunt obiective de patrimoniu de importanţă naţională sau locală.
Numai 6% din totalul clădirilor sunt obiecte de patrimoniu naţional ocrotite de stat. Totuşi, datorită neglijenţei
autorităţilor şi interesului comercial, în ultimii 13 ani fiecare a zecea clădire istorică din oraş a fost demolată.
Activitatea de deservire a oaspeţilor pentru relansarea turismului în Centrul istoric

Principalii formatori şi organizatori ai cererii turistice pentru destinaţiile naţionale constituie cca. 200
agenţii naţionale de turism amplasate în marea lor majoritate în Chişinău, inclusiv în Centrul istoric. Peste
jumătate de milion de turişti au vizitat capitala în ultimii 5 ani, fiind deserviţi doar de agenţiile de turism, la care
se adaugă un număr considerabil de călători care vin pe cont propriu sau neorganizat. Activitatea economică
a agenţiilor de turism înregistrează o creştere constantă a încasărilor, iar numărul noilor locuri de muncă a
crescut cu ¼ în ultimii 5 ani. În sfera deservirii turiştilor sunt angajaţi peste 6,5 mii de persoane (cca. 3% din
totalul angajaţilor în municipiu), marea majoritate fiind femei.
36
Totodată, numărul de turişti deserviţi anual în capitală este insuficient pentru relansarea turismului ca
ramură dominantă în oraş, ceea ce poate aduce prejudicii la nivel de imagine, valorificare a patrimoniului
reprezentativ şi la restrângerea activităţii pe piaţă. Doar 0,45% din veniturile totale bugetare municipale con-
stituie taxa hotelieră, acest fapt explicându-se prin gradul scăzut de exploatare a capacităţii de cazare, prin
concurenţa neloială pe piaţa serviciilor de cazare din capitală, evaziunile fiscale.
Capacităţi limitate pentru proiecte de avengură în turism

Pe parcursul ultimului deceniu la nivelul politicilor publice au explicat câteva iniţiative de a amenaja unele
locaţii naţionale pentru turişti (parcul pentru copii „Trei iezi”, Muzeul satului, trasee turistice pietonale, zone
mari de agrement în valea râului Bâc, dezvoltarea zonei istorice), însă acestea nu au fost duse la bun sfârşit
din cauza lipsei de resurse şi capacităţi.
Totodată, sectorul de afaceri a manifestat interes doar pentru privatizarea unităţilor hoteliere de stat, re-
abilitarea unor edificii pentru hoteluri mici sau construcţia acestora din temelie în perimetrul Centrului istoric.
În Chişinău nu este nici un exponent al lanţurilor hoteliere internaţionale sau al complexelor de agrement cu
impact regional.
Problemele turismului în Centrul istoric

(i) potenţialul cultural-istoric al capitalei este ţări
valorificat parţial şi neeficient în scopuri tur-
istice;
(ii) lipsa unei concepţii clare de dezvoltare a tur-
ismului în Centrul istoric;
(iii) echiparea insuficientă a Centrului istoric pen-
tru activităţi turistice şi de agrement;
(iv) prestaţie slabă a actorilor pieţei turistice în
promovarea şi implementarea proiectelor de
Structura turiştilor străini cazaţi
anvergură în Centrul istoric; în mun.Chişinău, 2005.
(v) neglijarea funcţiei recreative a albiei râului Bâc din Centrul capitalei şi lipsa proiectului de amena-
jare pentru reorientarea fluxului de persoane la odihnă spre locurile cu dotări de cazare, alimentaţie
publică şi agrement
(vi) prestaţia modestă a personalului de deservire a turiştilor
(vii) promovarea insuficientă a patrimoniului cultural-istoric al capitalei în presa locală şi naţională etc.
Tendinţe de dezvoltare economică a Centrului istoric

1. dezamorsarea mecanismelor de piaţă şi eliberarea Centrului istoric de obiecte economice neprofita-
bile, datorită creşterii preţurilor la terenuri şi imobile şi schimbarea localizării activităţilor economice
productive spre periferie;
2. înlocuirea funcţiei economico-industriale a Centru-
lui cu cea comercială şi de reprezentare, prin trans-
formarea zonelor industriale în centre comerciale;
3. rate înalte de creştere în sectorul serviciilor pen-
tru populaţie şi pentru business în Centrul istoric;
4. preţuri în creştere la factorii de producţie în Cen-
trul oraşului;
5. Centrul istoric va păstra în următorii ani o structură
economic neechilibrată şi rezerve mari pentru sfera
serviciilor.
Noi construcţii multifuncţionale în Centrul istoric
37
III. DILEMA CONSTRUCŢIEI BD.

CANTEMIR
Disparităţi generale
Propunerea de modernizare a reţelei de străzi
în PUG 2025 prin construcţia bulevardului Cantemir
şi modernizarea reţelei de străzi în Centrul istoric al
or. Chişinău nu a luat în consideraţie:
• edificarea bd. Cantemir este propusă în lip-
sa unor calcule exacte de eliberare de trafic
a străzilor paralele;
• nu sunt făcute calcule cu dezvoltare a Cen- Construcţii noi pe locul clădirilor istorice
trului istoric fără bd. Cantemir;
• nu este analizată oportunitatea preluării traficului prin modernizarea str. Albişoara;
• se propun intervenţii majore în străzi cu patrimoniu istoric (exemplu lărgirea str. Mateevici, cu afect-
area a 58 monumente).
Bulevardul Cantemir în lipsa alternativei

Construcţia bulevardului Cantemir va afecta grav Centrul istoric prin faptul că:
• va distruge trama stradală medievală fragmentând-o irecuperabil;
• vor fi demolate 26 edificii de patrimoniu (2,7% din clădirile istorice ale capitalei), inclusiv:
- 13 propuse în Registrul monumentelor de Academia de Ştiinţe a Moldovei;
- 18 case de locuit;
- edificiul unei şcoli;
Patrimoniu care urmează să fie demolat o dată cu construirea bulevardului Cantemir
Impor- Inclus in
Nr. Denumire Adresa Detalii
tanţă Registru de
1 Conac urban Avram Iancu, 29 locală Academia de Datează din prima jumătate a secolului al XIX-
A,B,C,D Ştiinţe lea, cu faţadele decorate în stil neoclasic.
2 Casa individuală Avram Iancu, 31 locală Primăria Datează jumătatea secolului al XIX-lea, cu
m. Chişinău faţadele decorate în stil neoclasic.
3 Casa individuală Avram Iancu, 40 locală Primăria Datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu
m. Chişinău faţadele decorate în stil eclectic.
4 Casă parohială Avram Iancu, 42 locală Primăria Datează de la jumătatea secolului al XIX-lea,
m. Chişinău cu faţadele decorate în stil neoclasic.
5 Casă individuală Bălănescu, 46 A,B locală Primăria
şi casă de raport m. Chişinău
6 Edificiu unitate Alexandru cel Bun, 24 locală Primăria Datează de la începutul secolului al XX-lea.
comercială sau m. Chişinău Proprietarul iniţial, posibil, era dr. A.L. Balin-
depozit ski.
7 Casă individuală Octavian Goga, 4 locală Primăria
m. Chişinău
8 Clădirea fostei Cojocarilor, 9 locală Academia de Este sediul şcolii primare pentru băieţi,
şcoli primire a Ştiinţe inaugurată în 1898.
societăţii de ajutor
reciproc
9 Casă de locuit Octavian Goga, 7 locală Academia de Datarea este de la sfârşitul secolului al XIX-
Ştiinţe lea, construită în stil modern. Primul proprietar
a fost consilierul de stat Egor (Iorgu) N. Popa.
În curte se afla fabrica de săpun a lui Kleiner.
38
- 1 casă memorială (sportivul I. Zaichin);

- 1 complex de clădiri aferent bisericii Sf.Mare Mucenic Haralambie;
- 1 casă parohială;
- 1 casă a administraţiei averii mănăstireşti de pe Muntele Athos;
- 2 unităţi comerciale de epocă;
- 1 atelier.
• vor fi demolate cca. 130 case de locuit contemporane;
• cca. 400 familii strămutate în alte locuinţe;
• costuri înalte (bul. Cantemir va costa estimativ 100 - 300 mln Euro).
Acest proiect de construcţie a bulevardului se propune în lipsa unor alternative pentru cea mai mare
colecţie de obiecte de arhitectură din Moldova (977 monumente de arhitectură):
• utilizarea Centrului istoric pentru activităţi turistice;
• conservarea şi promovarea în calitate de carte de vizită a capitalei (amplasarea evenimentelor cul-
turale naţionale şi regionale);
• amplasarea unităţilor comerciale specifice unui centru istoric (reprezentanţe, pasaje pietonale, com-
plexe turistice şi de agrement urban, pieţe de măşteşuguri şi anticariat, etc).
Valoarea structurii urbane pe traseul bd.Cantemir

Ajustarea tramei stradale din zona istorică medievală, la necesităţile unui bulevard modern, care va
sparge Centrul istoric şi va distruge ultimele fragmente ale structurii urbane medievale, inclusiv prin demo-
larea a 26 monumente şi zonei lor de influenţă. Proiectul bd. Cantemir nu poate fi dus la bun sfârşit în
condiţiile în care 9 legi naţionale sau convenţii internaţionale specifică responsabilitatea pentru distrugerea
patrimoniului istoric.
Patrimoniu care urmează să fie demolat o dată cu construirea bulevardului Cantemir (continuare)
10 Imobil cu unităţi Octavian Goga, 13 locală Academia de Datarea aparţine începutului secolului al XIX-
comerciale Ştiinţe lea; construcţia prezintă influenţa stilului mod-
ern.
11 Casă individuală Octavian Goga, 14 A,B locală Academia de Datarea este de la mijlocul secolului al XIX-
Ştiinţe lea, construit cu influenţe ale stilului neoclasic.
În 1903 era proprietar Miciu-Nicolaevici.
12 Casă de locuit Octavian Goga, 19 locală Primăria Datarea este de la mijlocul secolului al XIX-lea
m. Chişinău Casă parohială a bisericii „Sf. Haralambie”.
13 Complex aferent Alexandru cel Bun, 50 locală Primăria Este alcătuit din trei clădiri alcătuit din
bisericii Sfântul A,B,C m. Chişinău locuinţa preotului, şcoala parohială şi o uni-
Mare Mucenic tate comercială, complex constituit la sfârşitul
Haralambie secolului al XIX-lea.
14 Casă individuală Alexandru Vlahuţă, 3 locală Academia de A fost construită în anii ’80 ai secolului al
Ştiinţe XIX-lea. Un timp a fost sediul unei case de
rugăciuni.
15 Casă individuală Alexandru Vlahuţă, 5 locală Academia de A fost construită în anul 1887.
Ştiinţe
16 Casele cle- Octavian Goga, 18 A,B locală Academia de Datarea este din a doua jumătate a secolului
rului administrării Ştiinţe al XIX-lea, construite cu influenţe ale stilului
moşiilor mănăs- neoclasic. În 1903 au fost atestate drept curte
tireşti „Închinate mănăstirească.
Sf. Munte Athos”
17 Atelier de Octavian Goga, 22 A,B locală Academia de Datează de la începutul secolului al XX-lea,
confecţionat Ştiinţe în stil modern.
mobilă
18 Casă individuală Octavian Goga, 26 locală Academia de Datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea,
Ştiinţe construită în stil eclectic.
39
Costurile bd. Cantemir

Costurile de edificare a bulevardului, cu lăţimea de 70 m, prin Centrul istoric sunt greu de estimat,
deoarece afectează patrimoniul istoric considerat un bun public creat de generaţii şi care reprezintă o carte
de vizită a capitalei. Costurile pentru regenerare urbană pot fi mai scăzute decât costurile de edificare a unei
străzi cu lăţimea de 70 m prin Centrul istoric, unde asemenea costuri includ:
Estimările costurilor totale ale construcţiei bd. Cantemir poate depăşi 300 mln. Euro:
- Elaborarea studiului de fezabilitate, necesarului de investiţii şi de eficienţă economică.
- Proiectare bd. Cantemir.
- Demolarea clădirilor, inclusiv istorice.
- Strămutarea clădirilor istorice fără afectarea structurală a acestora.
- Nivelarea părţii carosabile şi îndepărtarea materialelor rezultate în urma demolărilor.
- Elaborarea schemei complexe de transport pe bulevard.
- Construcţia drumului (partea carosabilă şi trotuarelor).
- Construcţia trotuarelor.
- Construcţia intersecţiei multietajată Ismail-Cantemir.
- Construcţia intersecţie multietajată M.Viteazul-Cantemir.
- Construcţia pasaj subteran Negruzzi-Cantemir.
- Construcţia 2 pasaje subterane la intersecţii aglomerate cu bd. Cantemir.
- Ajustarea sistemelor de infrastructură aferente străzii.
- Construcţia liniei de tramvai.
- Reconstrucţia faţadelor clădirilor amplasate în vecinătate.
- Strămutarea corpurilor industriale, inclusiv costurile terenurilor noi pentru redislocare.
Patrimoniu care urmează să fie demolat o dată cu construirea bulevardului Cantemir (continuare)
19 Casă de raport cu Octavian Goga, 33 locală Academia de Datează de la mijlocul secolului al XIX-lea,
unităţi comerciale Ştiinţe cu faţadele construite în stil eclectic cu detalii
neoclasice.
20 Casă individuală Căpriana, 52 locală Primăria A fost construit în a doua jumătate a secolului
m. Chişinău al XIX-lea.
21 Casă individuală Căpriana, 54 locală Academia de A fost construit la sfârşitul secolului al XIX-
Ştiinţe lea, cu faţadele realizate în spiritul arhitecturii
eclectice.
22 Casă individuală Căpriana, 55 locală Primăria A fost construit la sfârşitul secolului al XIX-
m. Chişinău lea, cu faţadele realizate în spiritul arhitecturii
eclectice.
23 Casă individuală Sf. Andrei, 19 locală Primăria Construită la sfârşitul secolului al XIX-lea,în
m. Chişinău stil modern.
24 Casă de raport Sf. Andrei, 28 locală Primăria Construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, în
m. Chişinău stil modern.
25 Casă individuală Sf. Andrei, 27 locală Primăria
m. Chişinău
26 Casă în care a Ivan Zaikin, 7 locală Academia de Casa a fost construită la începutul secolului
locuit atletul Ivan Ştiinţe al XX-lea, în stil modern. În această casă,
Zaikin între anii 1927–1948 a locuit Ivan Miahailovi-
ci Zaikin (1880–1948), atlet rus, unul dintre
primii aviatori ai Rusiei. Campion al Rusiei la
ridicarea greutăţilor în 1904 şi campion mon-
dial la categoria lupte clasice din 1913.
40
- Asigurarea locuinţelor pentru familiile strămutate, inclusiv cheltuieli administrative aferente procesu-
lui de strămutare a populaţiei.
- Costuri de judecată în cazul demolărilor clădirilor istorice.
- alte cheltuieli neprevăzute.
În regiune, costurile de revitalizare urbană a zonei istorice, fără distrugerea patrimoniului arhitectural,
sunt mai mici. Un proiect similar în Bucureşti, de regenerare urbană a 60 de străzi, specificat în planul urban-
istic zonal al centrului istoric (adoptat în 2005), costă cca 33 mln. Euro, deci de trei ori mai ieftin. Această cifră
este comparabilă cu costurile proiectului „Oraşul vinului” din Chişinău (40 mln Euro).
Concluzii finale pentru bd. Cantemir

• Edificarea bd. Cantemir este în contradicţie cu principiul de limitare a acţiunilor radicale în Centrul
istoric şi cu eforturile de îndepărtare a traficului de tranzit.
• În regiune, costurile de revitalizare urbană a zonei istorice, fără distrugerea patrimoniului arhitectural,
sunt mai mici decât se estimează în cazul bd.Cantemir (100-300 mln Euro).
• Proiectul bd. Cantemir nu poate fi dus la bun sfârşit în condiţiile în care nouă legi naţionale sau
convenţii internaţionale relevă responsabilitatea pentru distrugerea patrimoniului istoric.
41
IV. Concluzii
Analiza SWOT a Centrului istoric
Avantaje Dezavantaje
• Istorie semi-milenară • Centrul istoric este administrativ divizat

• Există monumente urbane începând cu • Cadru normativ-juridic de protecţie şi
perioada medievală valorificare a monumentelor neaplicate
• 977 monumente protejate • Funcţii nespecifice Centrului istoric: in-
dustial-productive, tranzit
• Tramă stradală medievală protejată
• Puţine obiecte păstrate cu vechime de
• Funcţie de reprezentare şi comercială
peste 200 ani
predominantă
• Tolerarea demolării masive a structurilor
• Valoare culturală, estetică, materială
arhaice
mare a imobilelor în Centrul istoric
• Investigaţii ştiinţifice insuficiente ale pat-
• Vizitat de turiştii străini
rimoniului naţional şi local
• Programe naţionale şi locale de
• Puţine proiecte de avengură pentru valo-
preîntâmpinare a distrugerilor
rificarea Centrului istoric
• PUG 2025.
• Ignoranţa populaţiei şi autorităţilor faţă
de valorile patrimoniului istoric
• Amplasarea locurilor de atracţie în masă
în centrul public orăşenesc a afectat grav
problemele de transport
• Capacitatea redusă de trafic al străzilor
• Lipsesc locurile pentru organizarea
parcărilor auto
• Insuficienţa zonelor pietonale şi înver-
zite.
Oportunităţi Constrângeri
• Legislaţie pro-europeană de protecţie a • Presiuni economice pentru valorificare a

patrimoniului terenurilor istorice în proiecte moderne
• Stil şi tradiţie arhitecturală în Centrul is- • Lipsa viziunii clare asupra Centrului is-
toric toric
• Proiecte de finanţare a reabilitării valo- • Segregarea socială dintre locatarii Cen-
rilor istorice din centrul capitalei trului istoric
• Convenţii internaţionale de valorizare a • Proiectele de modernizare radicală a
trecutului istoric Centrului istoric
• Promovarea turistică a obiectelor de pat- • Tensiuni între APL şi APC.
rimoniu.
42
V. BIBLIOGRAFIE
Acte normativ-legislative anterioare anului 1991

1. Decizia Consiliului de Miniştri al URSS „Cu privire la îmbunătăţirea protecţiei monumentelor de
arhitectură” (1949).
2. Instrucţiunea Consiliului de Miniştri al RSSM ”Despre evidenţa, înregistrarea şi întreţinerea monu-
mentelor de arheologie ş istoriei de pe teritoriul RSSM” (1949).
3. Decizia Consiliului de Miniştri al RSSM „Cu privire la păstrarea patrimoniului cultural şi protecţia
monumentelor de istorie şi cultură pe teritoriul RSSM” (1953).
4. Legea privind protecţia monumentelor de cultură în RSSM (1969).
5. Legea cu privire la păstrarea, studierea şi restaurarea monumentelor de istorie şi cultură, arhitectură
şi a rezervaţiilor (1974).
6. Legea cu privire la măsurile de îmbunătăţire a protecţiei, reconstrucţiei monumentelor de istorie şi
cultură şi construcţia de artă monumentală (1975).
7. Legea cu privire la protecţia şi folosirea monumentelor de istorie şi cultură (1978).
8. Decizia Ministerului Culturii al RSSM privind oraşele istorice (nr.23 din 17.01.1986).
9. Decizia Sovietului Municipal Chişinău privind hotarele Centrului istoric (din 28.08.1986).
10. Legea cu privire la dezvoltarea arhitecturii sovietice şi a urbanismului (1987).
Acte normativ-legislative naţionale

1. Legea cu privire la proprietate (din 21.01.1991).
2. Codul funciar al Republicii Moldova (nr. 828-XII din 25.12.1991).
3. Legea privind ocrotirea monumentelor (Nr. 1530 din 22.06.1993).
4. Registrul monumentelor de istorie şi cultură din RM (Hot. Parlamentului RM nr.1521 din
22.06.1993).
5. Legea privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului (nr. 835-XIII din 17.05.1996).
6. Regulamentul privind Certificatul de Urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor
şi amenajărilor (Hot. Guvern nr. 360 din 18.04.1997).
7. Legea cu privire la privatizare (nr. 1217-XIII din 25.06.1997).
8. Regulamentul General de Urbanism (Hot. Guvern nr. 5 din 5.01.1998).
9. Legea privind protecţia mediului înconjurător (nr.1540-XIII din 25.02.1998).
10. Legea privind ariile naturale protejate de stat (nr. 1538-XIII din 25.02.1998).
11. Legea despre cultură (nr. 413-XIV din 27.05.1999).
12. Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite (Hot. Guvern nr. 1009 din 5.10.2000).
13. Memorandum cu privire la construcţiile în zona istorică a or. Chişinău.
14. Hotărârea Guvernului RM privind stabilirea moratoriului la modificarea tramei stradale şi amplasarea
construcţiilor în Centrul istoric şi în spaţiile verzi ale mun.Chişinău (nr.978 din 02.09.2004).
Acte ale Consiliului Municipal Chişinău

1. Decizia privind monumentele ocrotite în or. Chişinău (nr.104/6366 din 18.08.1994, anexa nr.4).
2. Regulamentul provizoriu privind construcţia părţii centrale a mun. Chişinău (elaborat în 2006, ne-
aprobat).
3. Decizia privind aprobarea Planului Urbanistic General al or. Chişinău (din 4.04.2007).
43
Convenţii internaţionale
1. Convenţia Culturală Europeană din 05.05.1955 (ratificată de Parlamentul RM la 24.05.1994).
2. Carta internaţională pentru conservarea şi restaurarea monumentelor şi siturilor (ICOMOS,1965).
3. Convenţie privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 16.11.1972.
4. Carta turismului cultural (ICOMOS, 1976).
5. Carta de la Florenţa cu privire la grădinile istorice (ICOMOS, 1982).
6. Carta Europeană a patrimoniului arhitectural din 01.12.1987 (ratificată de Parlamentul RM la
04.05.1998).
7. Carta internaţională privind protecţia oraşelor istorice (ICOMOS, 1987).
8. Carta pentru protecţia şi gestiunea patrimoniului arheologic (ICOMOS, 1990).
9. Convenţia Europeană pentru protecţia patrimoniului arheologic din 25.05.1995 (ratificată de Parla-
mentul RM la 04.05.1998).
10. Convenţia peisajului European din 19.07.2000 (ratificată de Parlamentul RM la 20.10.2000).
11. Convenţia UNESCO „Convenţia cu privire la ocrotirea patrimoniului mondial cultural şi natural”
(ratificată de Parlamentul RM în 2002).
Bibliografie selectivă
1. Anuarul statistic al Republicii Moldova, Chişinău 2005
2. Anuarul statistic al Republicii Moldova, Chişinău 2006
3. Chişinău în cifre, anuar statistic. Chişinău 2005
4. Chişinău: Enciclopedie. – Chişinău: Editura Museum, 1997
5. Chişinău, oraşul vechi şi nou. – Chişinău: Editură Litera, 1998
6. Ciobanu, Şt. Chişinăul. – 2 ed. - Chişinău: Editura Museum, 1996
7. Cocârlă, P. Târgurile sau oraşele în epoca feudală (sec. XV-XVIII) - Chişinău: Editura Universitas, 1991
8. Miron, V. Studiu privind patrimoniul construit în mun Chişinău // Document elaborat în cadrul Planului
Urbanistic General al or. Chişinău, 2007
9. Miron, V. Studiu privind dezvoltarea turismului in mun. Chişinau // Document elaborat în cadrul Planului
Urbanistic General al or. Chişinău, 2007
10. Planul Urbanistic General al oraşului Chişinău, 2007
11. Recensământul populaţiei Republicii Moldova, Chişinău, 2007
12. Nesterov, T. Structura urbană a Chişinăului până la 1812 şi relictele sale arhitecturale. // Arta 2005,
Chişinău: Editura Epigraf, 2005. – p.41-50
13. Nesterov, T. Studiu privind situaţia oraşelor istorice din Republica Moldova. Chişinău: Editura Bons Office,
2007
14. Poştarencu, D. Chişinău în 1941. - Chişinău: Editura Museum, 1996
15. Râbalco, E., Apostol, S. Fondul construit al Chişinăului din sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea
(Contribuţii la clasificarea locuinţelor orăşeneşti). // Arta 2004, Chişinău: Editura Epigraf, 2004. – p.33-39
16. Şlapac, M. Urbanismul Basarabiei în anii 1918-1940. // Moldova Urbană. – nr.4. - 2005. – p.19-20
17. Апостол С. Памятники архитектуры и реконструкция центра г. Кишинева.//Известия АН МССР seria
Ştiinţe sociale. – nr.1. - 1981. – p.87-89
18. Апостол С. Об охране памятников архитектуры Кишинева в их взаимосвязи с окружающей средой.
// Социалистический реализм и проблемы развития искусства Молдавии. - Chişinău: Editura Ştiinţa,
1982. - p.59-64
19. Гордеев, А. Генеральный план или план развития.// Moldova Urbană- - nr.4-5. - 2006 - p.27-29
44
20. Кишинев: Энциклопедия. – Chişinău: Editura Enciclopediei sovietice moldoveneşti, 1984

21. Курц Р.Е. Щусев А,В. – Chişinău: Editură, 1973
22. Мирон В. Наша безалаберность обойдется дорого. // Стройбизнес. – nr.4. – 2007. с. 9-14
23. Повар Ю., Гудым А. Стратегия для Кишинева. // Moldova Urbană- - nr.6-7- 2005 с.8-19.
Surse internet
1. www.gov.md 4. www.monument.md 8. www.undp.md

1. www.statistica.md 5. www.monument.sit.md 9. www.chisinau.md
2. www.turism.md 6. www.justice.md 10. www.habitatmoldova.org
3. www.icomos.org 7. www.unesco.org
45
46
Hist.Urban Program de Vecinătate INTERREG III B CADSES
Investigarea stării
Centrului Istoric Chişinău
Această publicaţie a fost produsă cu asistenţa Uniunii Europene în cadrul proiectului
Hist.Urban «Revitalizarea integrată a oraşelor istorice în scopul dezvoltării policentrice
Proiect finanţat de Proiect implementat de
durabile». Conţinutul acestei publicaţii este responsabilitatea Asociaţiei «Plai Resurse»
Uniunea Europeană Asociaţia Plai Resurse
şi nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Studiu Starii Chisinau PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu Starii Chisinau PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hist.

Urban Program de Vecinătate INTERREG III B CADSES

Elaborat în cadrul proiectului Hist.Urban

«Revitalizarea integrată a oraşelor istorice

CARACTERISTICĂ GENERALĂ . ......................................................4

II. SITUAŢIA CURENTĂ.................................................................. 7

III. DILEMA CONSTRUCŢIEI BD. CANTEMIR ............................... 38

Centrul istoric Chişinău. Vedere de pe satelit (Google Earth)

Studiul este realizat în cadrul Proiectului Hist.

Scopul investigaţiei este de a elabora au-

Metodologia de elaborare a studiului rezidă în sistematizarea materialului cercetărilor academice, pla-

II. SITUAŢIA CURENTĂ

2.1 PRIVIRE DE ANSAMBLU

Scurt istoric al formării structurii urbane

tura planimetrică a oraşului vechi, iar prin micşorare,

Intervenţii radicale contemporane

Noi instrumente de protecţie şi valorificare a patrimoniului construit

Problemele Centrului istoric

Proiect de reconstrucţie a centrului Chişinăului,

2.2 CADRUL NORMATIV

Cadrul pro-european de politici de

Există o tradiţie legislativă de protecţie a patrimoniului

Instituţii de protecţie a patrimoniului ideologizate în trecut şi puţin eficiente în prezent

Fostul sediu al Societăţii de Protecţie a Monumentelor

Legislaţie inoperantă din motive

Cauzele imperfecţiunii legislaţiei de patrimoniu

• finanţarea acestor programe;

Valorificarea unei “excepţii“ în Cenrul istoric

2.3 REGLEMENTĂRI URBANISTICE

Un moratoriu guvernamental special

Intervenţiile în Centrul istoric sunt reglementate formal

• transmiterea de informaţii privind zonarea municipiului şi reglementările legale şi normative către

Străzi cu o individualitate aparte

Instituţii de protecţie a patrimoniului Centrului istoric

Chişinăul are propriul sistem de

• Promovarea responsabilităţii cetăţenilor.

Tendinţe de valorificare a Centrului is-

destinaţie turistică distinctă.

Alternativa turistică pentru Centrul istoric

2.5 REŢEAUA STRADALĂ

Cea mai mare reţea stradală din ţară

Suprasolicitarea reţelei de drumuri în

sud-vest (Botanica - Telecentru), nord-vest (Buiu-

Supraaglomerarea transportului public

Număr insuficient de parcări

Politica de utilizare a reţelei de străzi

Densitatea medie a populaţiei în sectoarele administrative ale oraşului

Densitatea populaţiei (loc./ha)

Râşcani 223 7 439

Botanica 172 34 309

Ciocana 168 9 335

Buiucani 148 20 297

Populaţia în Centrul istoric

4 variante de evoluţie demografică în Centrul istoric

Densitatea populaţiei (Sursa: PUG 2025)

Funcţia locativă este prezentă în 7 zone:

Caracteristica zonării funcţionale a Centrului istoric Chişinău

Nr. Nr. Nr. par-

bd Ştefan cel Mare, bd

bd Ştefan cel Mare,

Total Centru Istoric 109 413 34 684 304 36 226 16

Sursa: PUG 2025.

În Centrul istoric este admis doar un tip de zonă