PAUL ȘI YAN PASCAL

TORTELIER
LUPU DENIS ALEXANDRU
PAUL TORTELIER
• Fiii merg frecvent pe urmele tatălui lor. Fiii maeștrilor ajung adesea să fluture bastoanele ca familia
Tortelier.

• Paul Tortelier s-a născut la 21 martie 1914 în Paris. Tatăl său, tâmplar, cânta
la vioară și mandolină. Mama își dorea ca fiul să devină violoncelist; la vârsta de șase ani i-a făcut
cadou un violoncel. La vârsta de zece ani a început să studieze la Conservatorul din Paris, unde Gérard
Hekking l-a apropiat de muzica lui Johann Sebastian Bach. La 16 ani a câștigat primul premiu al
Conservatorului. A studiat vreme de trei ani armonie cu Jean Gallon și a primit premiul întâi
pentru compoziție. Între 1935 și 1937 a fost membru al Orchestrei Simfonice din Monte Carlo. În 1939 a
devenit prim violoncelist al Orchestrei Simfonice din Boston. În perioada 1956–1969 a fost profesor la
Conservatorul din Paris; apoi, între 1969 și 1975, la Universitatea Folkwang din Essen. A jucat rolul solo
din Don Quijote al lui Richard Strauss, sub conducerea lui Strauss și a devenit strâns asociat cu piesa.
Tortelier este inventatorul vârfului de violoncel înclinat, sau vârful de capăt, permițând instrumentului să
se așeze mai mult pe orizontală decât pe verticală. Adesea arăta de parcă stă întins în timp ce se juca!
PAUL TORTELIER CÂNTĂ PRELUDIUL LUI BACH DIN SUITA NR. 1 ÎN SOL MAJOR
YAN PASCAL TORTELIER

Născut la Paris, Tortelier este fiul violoncelistului Paul Tortelier și fratele Mariei de la Pau.
•

•
Încă dinainte de a-l aduce pe lume, mama lui Paul Tortelier a hotărât că fiul ei va fi violoncelist, deoarece ea iubea foarte tare instrumentul. Nici tatăl muzicianului nu era străin de artă, cântând la vioară şi la mandolină atunci când nu muncea pentru a-şi câştiga existenţa ca tâmplar şi constructor de mobilă.
•

•
La şase ani, Paul Tortelier a primit, deci, cadou, un violoncel şi a început să exerseze foarte serios, sub privirile severe ale mamei. Sigur că micul instrumentist ar fi preferat atunci să se joace cu copiii de pe străzile Parisului natal în loc să studieze (ceea ce se şi întâmpla când mama nu era acasă), însă timpul a dovedit că metoda mamei a dat roade: nu numai că Paul Tortelier este astăzi recunoscut ca mare violoncelist al secolului trecut, însă propriii săi copii, Yan Pascal Tortelier şi Maria de la Pau, de asemenea muzicieni, au urmat acelaşi drum, fiind retraşi de la şcoală şi educaţi acasă, unde accentul cădea pe studiile muzicale.
•

•
Tortelier a lucrat și a înregistrat mult în Regatul Unit. A fost dirijor principal al Orchestrei din Ulster din 1989 până în 1992. A fost dirijor principal al Filarmonicii BBC din Manchester între 1992 și 2003, iar acum are titlul de dirijor emerit al orchestrei. De asemenea, a fost dirijor principal invitat al Orchestrei Naționale de Tineret din Marea Britanie (NYOGB).
•

•
Tortelier a fost dirijor principal invitat al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh din 2005 până în 2008. A fost dirijor principal al Orchestrei Sinfônica do Estado de São Paulo (OSESP) din 2009 până în 2011 și a avut titlul de dirijor invitat de onoare cu OSESP din 2011. până în 2013. Tortelier a fost primul dirijor invitat al Orchestrei Simfonice din Islanda (ISO) în 1998. În octombrie 2015, ISO a anunțat numirea lui Tortelier ca următorul dirijor șef, începând cu sezonul 2016–2017, cu un contract de 3 ani. Tortelier a renunțat la funcția de dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Islanda în iunie 2019.
•

•
Înregistrările lui Tortelier includ propria sa orchestrație a lui Ravel's Trio. Este un artist obișnuit de înregistrări pentru Chandos Records și a condus înregistrări comerciale pentru Chandos cu Filarmonica BBC, Orchestra Simfonică a BBC și Orchestra Simfonică din São Paulo. În înregistrarea lui Plasson din 1978 a lui Orphée aux enfers, el cântă solo-urile de vioară.
• Yan Pascal este un bărbat elegant, fermecător, care conduce fără bastoane mișcările sale suave iar
eleganța transmite momente culminante. Deși prima sa dragoste este muzica franceză, Tortelier a
dirijat recent îndrăgita lucrare de Carl Orff Carmina Burana … Pentru a încuraja accentul deosebit de
puternic, el sare elegant în aer cu mult deasupra podiumului. Este și un mare povestitor. „A veni
dezbrăcat pe scenă” este cea mai mare teamă a lui, adăugând viclean că „De obicei, asta se
întâmplă numai în vise urâte”. Cel mai jenant moment al lui Tortelier? — Spunând secției de alamă a
Filarmonicii regale din Liverpool să „vină în fața mea”.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ!