ISTORICUL FLAUTULUI

Denumirea de FLAUT vine din latinul flauto si din

combinatia a trei note:FA-LA-UT si corespunde cu:FLAUTO-
ital.,FLUTE-fr.,FLOTE- germ.,
FLEITA-rus.
Flautul este fratele multor instrumente muzicale antice.Este
imposibil de determinat exact epoca aparitiei si inventarii
acestui instrument dar se poate afirma cu siguranta ca
instrumente rudimentare de suflat au conceput pastorii antici si
oamenii primitivi care imitau fenomene ale naturii(fasaitul
frunzelor,suieratul vantului,cantecul pasarilor,etc.).
Toate popoarele civilizatiei antice au cunoscut,inventat si
adoptat diferite tipuri de instrumente de suflat asemanatoare
flautului de azi.Lucrul acesta este demonstrat de
basoreliefurile,sculpturile,gravurile murale si alte opere de arta
antice,care au fost conservate pana azi.
Modelele au variat nespus de mult,iar materialele din care
erau confectionate au
fost:abanos,fildes,portelan,argint,etc.Tipurile de flaute drepte si
laterale aveau diferite denumiri:”Jo”si”Tsche”in China antica;
”Mem”si”Sebi”in Egipt;”Suffarah”in India,”Siringa’sau”Flauto
del dio Pan”in Grecia antica Chiar si locuitorii continentului
american din civilizatia antica foloseau o”specie de flaut”.

1
 Avantul Crestinismului a multiplicat formele de activitate si
de manifestare a omului.Crestinii au preferat muzica vocal-
corala
abandonand instrumentele o perioada de timp.
Istoria instrumentului nostru se reia in Evul Mediu cu
precadere in Europa Occidentala si Centrala,unde apar alte
specii de “Flute a bec”:
”Flajot”,”Flust”,”Flaviiol”,”Swegel”.
Din secolul al XVII-lea se poate vorbi despre
flautul”traversiere”
(lateral),care se tine culcat,de la dreapta la stanga,consacrat
astazi in toate orchestrele.G.C.Denner,faimos fabricant de
instrumente,a construit in 1700 primul tip de flaut din trei bucati.
Modificari importante a adus flautului celebrul flautist si
compozitor G.G.Quantz.El a intervenit in dimensiunile
instrumentului si a adaugat clapele de re diez,do diez si do
natural la degetul mic al mainii drepte.Giusepe Tacet adauga
clapele de sol diez si si bemol,in anul 1770.In anul 1820,la
Viena,Giovani Ziegler creaza un nou model,foarte
perfectionat,cu 17 clape ce permiteau o intonatie si o emisie
deosebite.
Actualul tip de flaut,rezultatul unor lungi cautari si
perfectionari,a fost definitivat de competenta si ingeniozitatea
ilustului virtuoz al
flautului si inventator,THEOBALD BOEHM(1797-1881),al carui
nou sistem de manuire a clapelor-folosind inele si tije metalice-
ca si modificari in dimensiunile gaurilor si distantarea lor,au

2
revolutionat flautul,ca de altfel si toate celelalte instrumente din
lemn.
Flautul actual se prezinta ca un tub cilindric din lemn sau
metal
(nichel,argint,aur),lung de aproximativ 70 cm.,demontabil in trei
parti.
Lateral sunt facute 13 orificii,care se inchid si se deschid cu
clapele actionate de sistemul de parghii,aplicat pe corpul
instrumentului.
Aproape de capatul de sus se gaseste o deschidere tot
laterala,mai mare,intarita de un suport,denumita
“ambusura”,prin care executantul introduce coloana de
aer,proiectand-o in peretele opus,sprijinind flautul pe buza
inferioara.
Suflul executantului determina intensitatea,iar in anumite
conditii si inaltimea sunetelor,care poate fi corectata si prin
pozitia buzelor.Familia flautelor sistem Boehm cuprinde:”flaut
sopran in DO”,flaut piccolo in DO”,”flaut contra alto in SOL” si
“flaut bas in DO”.
Contributii deosebite in evolutia flautului de-a lungul
timpului au avut o serie de celebri flautisti
concertisti,compozitori,profesori,din care enumeram:
1)Giovanni Gioacchino Quantz(1697-1773),reprezentant al scolii
de la Mannheim.Concertist de seama al epocii,flautist de
renume,compozitor a numeroase Concerte pentru flaut cu
acompaniament de orchestra si Sonate cu acompaniament de
bas continu.

3
2)Francesco Devienne(1759-1803),concertist si compozitor
francez.
3)M.A.Hugot(1761-1803),profesor la Conservatorul din Paris.
4)Tranquillo Berbiguier(1782-1838),concertist si
compozitor,profesor la Conservatorul din Paris.
5)Frederich Kuhlau(1786-
1832),flautist,pianist,compozitor,directorul Orchestrei din
Copenhaga.
6)A.Bernardo Furstenau(1792-1851),flautist si compozitor,autor
de studii si exercitii pentru flaut.
7)Louis Drouet(1792-1873),autor a numeroase concerte,metode
si studii pentru flaut.
8)Vittorio Coche(1806-1881),a promovat flautul sistem Boehm la
Paris.
9)Giulio Briccaldi(1818-1881),autor de studii,duete si alte lucrari
didactice pentru flaut.
10)Franz Doppler(1821-1883),flautist,compozitor si director al
Orchestrei Conservatorului din Viena.
11)Enrico Altes(1826-1899),flautist,profesor la Conservatorul din
Paris,autor de metode pentru studiul flautului.
12)Giuseppe Gariboldi(1833-1905),concertist de seama si
director al Orchestrei Conservatorului din Paris,autor de piese
originale,studii si exercitii pentru flaut solo,adoptate de multe
scoli muzicale.
13)Luigi Hugues(1836-1914),flautist,autor de
studii,exercitii,duete,triouri pentru flaut.

4
14)Paul Taffanel(1844-1908),prim flautist la Orchestra
Conservatorului si la Opera din Paris,profesor la catedra de flaut
a Conservatorului din Paris,autor de muzica originala pentru
flaut si pian,autor al unui Cvintet pentru instrumente de suflat si
impreuna cu Gaubert a elaborat o metoda completa pentru
studiul flautului.
15)Joachim Andersen(1847-1909),flautist al Orchestrei din
Copenhaga si al Filarmonicii din Berlin,autor a numeroase studii
si exercitii pentru flaut solo.
16)Ernesto Kohler(1849-1907),flautist la Viena,autor de studii de
virtuozitate,capricii,concerte,fantezii pentru flaut cu
acompaniament de orchestra sau pian.
17)Louis Fleury(1878-1926),elev al maestrului Taffanel la
Conservatorul din Paris,fondator al Societatii moderne de
instrumente de suflat si al Societatii concertistice de muzica
antica.
18)Philippo Gaubert(1879-1941),elev al lui Taffanel caruia I-a
succedat la catedra Conservatorului din Paris,virtuoz
concertist,autor de muzica pentru flaut si pian.
19)Marcello Moyse,flautist contemporan,profesor la catedra de
flaut a Conservatorului din Paris la scoala caruia s-au format alti
flautisti de seama,precum Jean-Aurele Nicolet,Jean-Pierre
Rampal,Gustav Scheck(autor al lucrarii Flautul si muzica
sa).Autor al unei Metode complete de studii si exercitii zilnice
pentru flaut.

5
 Alaturi de acestia si mai presus de cat ei,Theobald Boehm
si-a adus geniala contributie atat la perfectionarea flautului ca
instrument,cat si la elaborarea metodelor de studiu.

THEOBALD BOEHM(1794-1881)
Multumita cronicii de familie a urmasilor originea si
istoricul lui Theobald Boehm sunt astazi cunoscute.Stim deci ca
s-a nascut la Munchen pe 9 aprilie 1794,ca fiu al bijutierului
consacrat de origine svab,Karl Friedrich Boehm si al sotiei sale
Maria Ana Franziska,fiica a lucratorului de galanterie si servitor
princiar munchenez,Andreas Sulzbacher.
Indemanarea pentru prelucrarea artistica a metalelor
pretioase si simtul estetic rafinat le avea,cum s-ar spune “in
sange”.
De la 14 ani Theobald Boehm activa ca lucrator in aur si
proiectant de obiecte de podoaba in atelierul tatalui
sau.Educatia sa spirituala trebuie ca a fost de un fel special.
Perioada de scolire a durat din al 9-lea an de viata,pana la al 11-
lea,el invatand limba latina,limba franceza si probabil chiar
engleza.
La 16 ani si-a construit dupa modelul unui
Traversflote( flaut Traver) al lui Denner,primul sau flaut cu 4
clape.Un colocatar al marelui edificiu de odinioara al manastirii
pentru femei din Altheimureck - Munchen,in care Theobald
Boehm si-a petrecut o lunga perioada de viata,a fost
Joh.Nep.Capeller flautist al orchestrei regale.

6
 El ia dat gratuit lectii de flaut tanarului Boehm si dupa doi
ani l-a recomandat ca prim flautist la Isartor Theater.
Si-a continuat pregatirea plecand jumatate
mestesugar,jumatate artist, dand concerte si invatand in
Elvetia,la Strasburg,Frankfurt,
Wurzburg si Nurnberg.
La 1 iunie 1818 Theobald Boehm a fost numit la dorinta
regelui pe post de flautist in orchestra curtii.El se dedica acum
cu toata energia noii sale profesii.
Ia lectii de compozitie si doi ani mai tarziu interpreteaza
primul sau concert in G-dur Opus 1,inchinat lui Anton Bernhard
Furstenau.
Mari succese I-au adus calatoriile concertistice facute la
Leipzig,
Berlin, Hannover,Praga,Viena,in Italia si in Elvetia ca solist.El a
cantat in acelasi concert alaturi de Paganini si Catalani.
In 1828,Theobald Boehm si-a deschis propriul atelier de
flaute. Rudolf Greve fiul renumitului producator de flaute
Andreas Greve,a fost colaboratorul sau.Instrumentele
produse,de tip Tromlitz,cu 8-9 clape au fost apreciate datorita
preciziei lor extraordinare.
Anul 1831 a fost deosebit de important pentru
Boehm,avand mari succese ca interpret ,compozitor si
constructor de flaute.
Sunetul sau frumos a fost scos in evidenta de interpretarea
muzicii si a constat ca era mai important pentru el sa miste

7
inima decat sa atraga uimirea prin virtuozitate,in opozitie cu
Drouet si Nicholson,
virtuozi ai flautului acelor vremuri.
A primit recunoasterea asa cum si Anton Bernhard
Furstenau o primise in 1826.
Animat de performantele celor doi flautisti germani,de
tehnica si instrumentele lor,Boehm a faurit in fabrica de
instrumente londoneza a lui Gerok si Wolf,un model preliminar
al propriei inventii.A existat mai intai un flaut cu doua clape
inelare cu ajutorul carora a putut fi eliminata clapa”F”.
Un an mai tarziu Boehm desavarseste la Munchen genialul
sistem de clape care dadea instrumentului o nebanuita
perfectiune.
Noul tip de flaut ,cu clape si din metal,a prezentat doar un
mic interes pentru flautistii germani,dar a fost acceptat cu mare
interes de catre francezi:Joseph Dorus,Paul Hippolyt Camus,si
Victor Coche.
Dupa ani de cautari si colaborari cu diferiti
secialisti(Gordon),dupa conflicte si intrigi suportate cu
calm,in1847 Boehm si-a desavarsit opera construind flautul
cilindric fabricat dupa principii stiintifice.
Hector Berlioz declara dupa ce Boehm a inventat flautul
sau,ca instrumentul mai vechi ar trebui sa fie intrebuintat numai
in iarmaroc.
J. Hellmesberger,presedintele juriului din Paris care i-a
decernat lui Boehm in 1855 medalia de aur la Expozitia

8
Mondiala,il lauda pe acesta ca pe “barbatul german,reformator al
flautului,renumit maestru.”
Din 1862 Boehm a trait singur predandu-si atelierul
asistentului sau Mendler.
De-a lungul timpului el a avut peste 100 de elevi printre
care si fiul lui A.Furstenau,Moritz Furstenau,care a fost obligat
sa se intoarca la Orchestra Curtii din Dresda in locul tatalui sau.
Pana la o varsta inaintata Boehm a cantat la flaut,dar cu o
mai mare placere la flautul sau cel vechi,decat la cele inventate
de el.
Theobald Boehm a murit pe 25 noiembrie 1881,la 87 ani.
Moartea sa nu a inregistrat in Germania un ecou deosebit.In
schimb new york-ezul Herald a facut publica o biografie
amanuntita care a aparut intr-un ziar alaturi de un necrolog
poetic.Sute de americani l-au insarcinat pe cel mai renumit
flautist din acea vreme,Eugen Weiner,sa transmita condoleante
familiei lui Theobald Boehm.
Sames S.Wilkins,un elev american al lui Theobald Boehm,a
scris un necrolog in care il numea:”… un titan al naturii,plin de
compasiune si bunatate omeneasca.

Prof. Tereza- Doina Sandu

Liceul de Arta, Ploiesti