Istoria Catedrei Și Ficatul

Istoria catedrei
Chirurgia 2
SCURT ISTORIC AL CATEDREI
 Catedra 2 Chirurgie a fost organizată în

anul 1945, având ca bază clinică secţia de
chirurgie N1 a Spitalului Clinic Republican.
 Fondatorul şi conducătorul ei până în anul 1952 este

profesorul F. M. Golub, care împreuna cu colectivul
institutului de medicina N2 din Sankt-Petersburg a
fost transferat din Khislovodsc în anul 1945 în
Chisinau.
Profesorul F. M. Golub
Şef catedra 1945-1952
1945 - 1952
 Interesele ştiinţifice ale catedrei pe parcursul acestei perioade au vizat:
- de corecţia bonturilor vicioase ale membrelor după traumatisme inclusiv şi a traumelor
prin arme de foc;
- problemelor infecţiei chirurgicale;
- asistenţei medicale în patologia acută chirurgicală a organelor cavităţii abdominale.
Sub conducerea profesorului F. Golub au fost susţinute:

- 2 teze de doctor în medicină: (N. Gheorghiu în 1948 şi M. Dukelscaia în 1949)
- 1 disertaţie de doctor habilitat în ştiinţe medicale

de către N. C. Gheorghiu în 1952, care ulterior
devine fondatorul chirurgiei pediatrice în
Republica Moldova, primul membru-corespondent
al Academiei de ştiinţe medicale din fosta URSS.
1952 - 1964
 Din anul 1952 până în anul 1964 catedra a fost
condusă de profesorul P. Râjov.
 Activitatea ştiinţifică, practică a catedrei devine mai

ampla şi mai diversa.
 Atenţie deosebită este acordată asistenţei medicale

bolnavilor cu patologie acută chirurgicală,
afecţiunilor traumatice
 În practică chirurgicală s-au familiarizat un şir de

operaţii pentru tuberculoza şi defecte congenitale ale
aparatului locomotor, patologia maxilo-facială şi
urologică.
Profesorul P. Râjov
1952 - 1964
 Catedra stă la baza specializării asistenţei chirurgicale în Republică

şi în special în domeniile urologiei, traumatologiei, chirurgiei maxilo-
faciale.
 Clinica de chirurgie de spital în aceasta perioadă serveşte drept

bază a specializării primare a chirurgilor.
 Profesor P.Râjov a avut o bogată activitate ştiinţifică şi didactică.

Sub conducerea sa au fost susţinute 5 teze de doctor în medicină (P. T.
Bâtca, E. N. Maloman, C. M. Lutenco, P. M. Corjenco, E. G. Covali,),
publicate 3 culegeri de lucrări ştiinţifice şi o monografie.
1964 - 1991
- În perioada anilor 1964-1992 catedra a fost condusă de profesorul universitar
Pavel Bîtcă, personalitate valoroasă cu o cultură generală şi medicală
impresionantă.
- În activitatea sa, prof. P.Bîtcă a adus un aport important în dezvoltarea asistenţei

chirurgicale specializate;
- A organizat lucrările practice în chirurgie, pentru prima oară în istoria

catedrei; se introduc a perfecţionat procesul didactic; controlul
programat şi autoinstruirea al studenţilor şi rezidenţilor. A reuşit s-a
sintetizeze acest concept educaţional în două monografii: “Patologia
chirurgicală a abdomenului” şi “Chirurgia abdominală”, care cuprind
sarcinile de lucru pentru studenţi, rezidenţi şi profesori.
- Prof. P.Bîtcă s-a stins din viaţă în 13 iunie an. 2014 Profesorul P. Bîtcă
1964 …..
 În practică medicală se introduc metodele chirurgicale de tratament a leziunilor

traumatice şi ocluzive a arterelor, patologiilor sistemului venos periferic.
 A organizat o clinicã de exceptie cu laboratoare biochimico - umorale,
endoscopice, cu un serviciu de urgenţe şi departamente de traumatologie,
ortopedie, urologie, chirurgie toracicã, vasculară etc.
 Atenţie deosebită este acordată tratamentului chirurgical al bolii ulceroase,

colelitiazei, bolilor stomacului operat, stricturilor căii biliare principale,
fistulelor intestinale, peritonitei.
1964 …..
 A fondat școala chirurgiei vasculare în Republica Moldova,

deschizând prima secție în domeniul la SCR.
 La inițiativa prof. Pavel Bîtca în SCR a fost deschisă Secția de chirurgie septică
și introdusă metoda de „abdomen deschis”, reducând considerabil letalitatea în
peritonitele grave.
 În aceste condiții catedra chirurgie nr.2 devine centrul metodic menit

perfecţionării lucrului diagnostic şi curativ în raioanele Republicii, de pregătire a
chirurgilor în subordinatură şi internatură.
1964 - 1991
 Din 1964 până în 1991 la catedra au fost susţinute:
- 5 teze de doctor în ştiinţe medicale Ia. M. Camâsov, N. P. Fagurel, A. C. Oprea, E. T. Cicala, V. S. Cazacov).
- 3 teze de doctor habilitat în ştiinţa medicale: (P. T. Bâtcă, E. G. Covali, V. T. Hotineanu);
- Au fost publicate 160 lucrări ştiinţifice;

- 2 monografii;
- 2 brevete pentru invenţii.
1991 …
 Din anul 1991 în funcţia de şef catedră este ales Profesorul Universitar V.
Hotineanu, discipol al academicianului ASM din Rusia M. Kuzin şi a profesorului P.
Bîtcă.
 Colectivul catedrei continue de aşi aduce aportul în perfecţionarea asistentei

medicale specializate. Catedra de Chirurgie este mărită şi înzestrată.
 Este creat Centrul Republican de chirurgie septică abdominală cu reanimare

septică, unde sunt concentraţi bolnavii cu complicaţii postoperatorii.
 Pe larg sunt familiarizate noi procedee de tratament chirurgical al:

bolii ulceroase şi a bolii stomacului operat;
colelitiazei biliare prin colecistectomie laparoscopică;
fistulelor, stricturilor şi iatrogeniilor căilor biliare extrahepatice;
s-au introdus noi operaţii de reabilitare socială a bolnavilor
cu patologia colonului; obezitate morbidă;
anii 1992 …2000
 În plan ştiinţific interesele colaboratorilor catedrei sunt nemijlocit legate de

patologia chirurgicala gastrointestinală.
 Investigaţiile ştiinţifice sunt îndreptate spre ameliorarea rezultatelor

tratamentului
 bolii ulceroase a stomacului şi duodenului,
 căilor biliare extrahepatice, icterul mecanic obstructiv, complicat cu colangită,
 hidatiozei hepatice,
 hipertensiunii portale de geneză cirotică,
 colitei ulceroase nespecifice,
 peritonitei postoperatorii.
anii 1992 …2000
 Studiile de evaluare a unor metode moderne de diagnostic şi tratament incluse în

experienţa noastră acoperă domenii chirurgicale variate:
 Chirurgia ulcerului gastro-duodenal secundar malrotaţiei duodenale;
 Managementul chirurgical al megacoledocului secundar;
 Abordarea terapeutică a icterului mecanic nontumoral;
 Tratamentul chirurgical al pancreatitei cronice calculoase;
 Abordarea chirurgicală a chistului hepatic hidatic complicat;
 Patologia coloproctologică şi problemele de reabilitare a pacienţilor colostomiaţi;
 Malrotaţia duodenală, factor etiopatogenic al ulcerelor gastro-duodenale
simptomatice.
1994 - 2014 …
 Sub conducerea profesorului V. Hotineanu au fost susţinute 28 teze de
doctor în ştiinţa medicale şi 4 teze de doctor habilitat:
 V. Gradinar, Z.Caragat, A. Iliadi, Gh. Pasecnic, T. Timiş, V.

Moraru, Sadek Al-Fakih, E. Andon, A. Ababii, A. Ferdohleb, A. Cazac,
L. Palii, Carmen Neamţu, O. Dubinin, M. Stasiuc, Mutahar Al Ameer,
Mohamad Hussein Al Haduri, V. Bendelic, M. Stasiuc, M.Bujac,
A.Cotoneţ, V.Pripa, A.Ţîbîrnă, E.Bortă, S.Pisarenco, A.Gonţa,
D.Cojocaru, V.Bogdan.
 Gheorghe Anghelici, Ion Balica, Andrei Pădure şi Vladimir
Cazacov
 2009-2014 la catedra au fost publicate 300 de lucrări ştiinţifice,

împlementat în practică 20 brevete de raţionalizare.
 Prin activitatea nemijlocită a colaboratorilor catedrei s-au organizat şi petrecut Congresele VI-X al
Chirurgilor din Moldova, Conferinţele şi Simpozioane de rând Republican.
 Catedra 2 Chirurgie au prezentate rapoarte la Conferinţe şi Congrese Internaţionale:
1. Al IV-lea Congres Naţional ARCE, Iaşi 29-31 octombrie 2008.
2. Науково-Практичної Конференції з міжнародною участю «АКТУАЛЬНІ ПИТАННЯ НЕВІДКЛАДНОЇ ХІРУРГІЇ»

Ucraina. Haricov 1—3 квітня 2009 року.
3. A XXXI-a Reuniune A Chirurgilor din Moldova.România .Piatra Neamţ 15-17 octombrie 2009 România. Piatra Neamţ 15-
17 octombrie 2009.
4. Conference in medical development in the Balkans and Eurasia. Istambul 13-15 november 2009, Istambul 13-15 november
2009.
5. Falk Symposium 169, Inflammation in the Intestinal Tract: Pathogenesis and Treatment. Ucraina Kiev May 15 - 16, 2009.
6. A XXXII – a Reunuint a Chirurgilor din Moldova. „IACOMI RAYESU” 7-10 oct.2010, Piatra-Neamţ.
7. II съезд Колопроктологов Стран СНГ, III Съезд Колопроктологов Украины, Одесса 18-20 мая, 2011.
8. Congresul Naţional de Chirurgie, 2012, 23-26 mai Timişoara, Românie, 2012.
9. A XXXIV-a reuniune a chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzescu”, A VI-a Conferinţă internaţională de chirurgie,
România, Peatru Neamţ, 11-18 octombtie, 2012.
10. Conferinta cu prilejul aniversarii a 20 de ani de la prima interventie laparoscopica din România, Constanţa, 2-3
decembrie, 2012.
11. A XXXIV-a reuniune a chirurgilor din Moldova „Iacomi-Răzescu”, A VI-a Conferinţă internaţională de chirurgie,
România, Peatru Neamţ, 11-18 octombtie, 2012.
12. Conferinţa Naţională de Chirurgie. Sinaia, Românie, 30 mai-01 iunie anul 2013.
13. XX конгресс ассоциации хирургов-гепатологов стран СНГ, Донецк, 18-20 сентября, 2013
14. CONGRESS Hepato-Gastroenterology, IASCO WORLD. Romania, Bucharest 18-21 septembrie, 2013.
 Legături strânse de colaborare sunt susţinute cu Institutul de
chirurgie A.V.Visnevskii al ASM din Rusia, Catedra de Chirurgie
facultative a Academiei Medicale I.Secenov din Moscova, Clinica
profesorului U.Cunat a Universităţii din Berlin, profesorul I.Popescu
Institutul Clinic Fundeni, Şeful Clinică “Chirurgie şi Transplant
hepatic”, Dr.Valeriu Zota “Agenţie de Transplant” din România,
Clinica 3 Chirurgie USMF Ch.Popa” , Iaşi, România, Prof. Cristian
Dragomir, Prof. Viorel Scripcaru, FARM sintez, Moscova, Achintiev
A.V., Rusia, M. Nicitailo din Kiev, Institutul de Chirurgie şi
Transplantologie.
 Catedra activitatea de colaborare în sfera ştiinţei şi inovării cu

Institutul Genetică AŞ RM, Centrul de Chirurgie Generală şi
transplant hepatic, Centrul Republican de Medicina Nucleară şi
rezonanţa magnetica, Clinica nr.3 Chirurgie USMF “Gh.Popa”, Iaşi,
Societatea Chirurgilor Europene în Chirurgia de Urgenţă, Societatea
chirurgilor din Groaţia, Austria, Ucraina, Belorusia.
 Sub conducerea profesorului V.Hotineanu la catedră au fost publicate 600 lucrări
ştiinţifice şi publicate 9 monografii:
 Funcţia ficatului în peritonitele grave. Chişinău, 1999, V.Hotineanu, Z.Caragaţ.

 Советы Народной медицины. V.Hotineanu, R.Hotineanu, N.Tarasova, Chişinău, 1999.
 Tactica chirurgicală în tratamentul paliativ la bolnavii cu ictere obstructive tumorale,
V.Hotineanu, Sadec Al-Fakih, Chişinău, 2004.
 Diagnosticul şi corecţia sindromului de intoxicaţie în peritonitele postoperatorii. V. Hotineanu,
A.Iliadi, 2007.
 Chirurgia echinococozei. Ghid pentru chirurgi şi medicii de familie. C.Ţâbârnă, V.Hotineanu şi
alt., Chişinău, 2009.
 Publicistica unui chirurg. Chişinău, 2010.
 Sfaturi ale medicinei populare. Hotineanu V., Hotineanu R., Tarasova L. Chişinău, 2010.
 Советы народной медицины. Hotineanu V., Hotineanu R., Tarasova L. Reeditare. Chişinău,
2010.
 Leziunea pulmonară acută (sindromul de detresă respiratorie acută (LPA/SDRA) la bolnavii cu
patologie chirurgicală. V.Cojocaru, V.Hotineanu, D.Cojocaru, A.Usatâi, Chişinău, 2011.
 Medicina naturistă. V.Hotineanu, R.Hotineanu. Prut Internaţional, Chişinău, 2012.
 Manuale:
1. Afecţiuni chirurgicale. Traducere din rusă manualul M.I.Kuzin “Boli
chirurgicale”, colectivul catedrei şicoordonarea prof. V.Hotineanu, 1994.
2. Chirurgie - V.Hotineanu, A.Spânu (Patologia rectului – p.680-705),
(Transplantarea de organe) – p.716-732, Chişinău, 2000.
3. Chirurgie (curs selectiv). V.Hotineanu şi colectivul catedrei, 2004.
4. Chirurgie în teste. V.Hotineanu şi colab. catedrei. Chişinău, 2005.
5. Хирургия в тестах. Под редакцией Зав. кафедрой, заслуженного деятеля
науки, профессора В.Хотиняну, Кишинев, 2006.
6. Chirurgie (curs selectiv). Redacţia nouă. V.Hotineanu şi colectivul catedrei,
2008-2009.
7. Chirurgie (indicaţii metodice pentru studenţii anilor V şi VI). V.Hotineanu şi
colectivul catedrei, Chişinău, 2008.
 Ghiduri, suporturi de curs, elaborări metodice:
1. Clasificarea bolilor chirurgicale. Chid-metodic pentru studenţii USMF ”N.Testemiţanu”,
V.Hotineanu şi colaboratori catedrei, 1999.;
2. Profilaxia complicaţiilor trombembolice în chirurgie. Recomandări metodice, V.Hotineanu,
V.Cazacov, V.Gasnaş. Chişinău, 2000;
3. Sindrom hipertensiunei portală. Recomandări practice. V.Hotineanu, V.Cazacov, V.Gasnaş.
Chişinău, 2002.
4. Culegere de subiecte şi teste de evaluare pentru examenul de Stat de absolvire “Boli
chirurgicale”, USMF “Nicolae Testemiţanu”, P.Galeţchi, V.Hotineanu, Gh.Ghidirim şi alţii.
Chişinău, 2004.
5. Culegere de subiecte şi teste de evaluare pentru examenul de Stat de absolvire “Boli
chirurgicale”, USMF “Nicolae Testemiţanu”, N.Eşanu, V.Hotineanu, Gh.Ghidirim şi alţii.
Chişinău, 2005.
6. Hipertensiunea portală, maladiile ficatului şi splinei. (Elaborarea metodică rus-român).
V.Hotineanu, V.Cazacov şi colaboratori catedrei. Chişinău, 2005.
7. Hipertensiunea portală la adult. (Ghid practic. Protocol Clinic Naţional). V. Hotineanu,
Chişinău, 2009.
8. Infarctul entero-mezenteric. (Recomandări metodice). Hotineanu, V., Bujor P., Moraru V.,
Bujor S. Chişinău 2013.
 Prin ordinul Rectorului din septembrie 1999 a fost formată catedra 2
Chirurgie (şef catedra – prof. V. Hotineanu) prin comasarea catedrei
Chirurgie Nr. 3 şi Nr. 4, programul de studii şi ştiinţific rămânând acelaşi.
 Au fost formată Clinica 1 şi 2:
 Clinica nr.1 la Spitalul Clinic Republican;
 Clinica nr.2 la Spitalul municipal nr.3 “Sfântă Treime”, condusă de profesorul
ȚÎBÎRNĂ Constantin, dr. hab., membru de Onoare al AŞM .
Pe parcursul activităţii sale s-a manifestat

ca un conducător şi lider în lumea ştiinţei
medicale, îndrumător al tinerilor porniţi
pe calea grea dar atât de nobilă a
cercetării.
 A pregătit 28 de doctori şi 5 doctori habilitaţi în
medicină și a realizat numeroase lucrări de valoare.
 A participat la reuniuni şi congrese din ţară şi
străinătate.
 Profesorul Constantin Ţâbârnă a fost membru al
Asociaţiei Chirurgilor „N. Pirogov” din Rusia,
preşedinte al Societăţii Chirurgilor din Moldova,
deputat al Sovietului Suprem al RSSM (1977–1981).
 Pentru merite deosebite obţinute în activitatea ştiinţifică
şi profesională a fost distins cu mai multe ordine: titlul
de „Om emerit”, laureat al Premiului de Stat, de¬corat
cu ordinele „Insigna de Onoare”, „Gloria Muncii”,
medaliile „D. Cantemir” şi „Nicolae Testemiţanu”.
 Perfecţionarea lucrului didactic este în centrul atenţii
colectivului catedrei.
 Sunt pregătite îndrumări metodice de lucrări practice pentru
studenţii anilor V şi VI, este tradus şi editat manualul "Boli
chirurgicale", autor M.Kuzin.
 Au fost editată monografia “Funcţia ficatului în peritonitele
postoperatorii greve”(2000) şi “Chirurgie. Curs selectiv”
(2002).
 Din anul 2003 sub redacţia profesorului V. Hotineanu a fost
scoasă de sub tipar şi continuă activitatea revista medicală
ştiinţifico-practică “Arta Medica”,
 Colectivul catedrei a participat activ la formarea concepţiei de
pregătire postuniversitară, iar clinica este una din bazele de
pregătire în rezidentură a chirurgilor.
 Activ funcţionează cercul ştiinţific studenţesc, în cadrul căruia
anual lucrează 10-15 studenţi, ce participă la conferinţele
anuale studenţeşti, la conferinţele internationale.
 În anul 1997 a fost fondat Laboratorul de Cercetări Ştiinţifice „Chirurgia reconstructivă a
tractului digestiv”, obiectivele generale fiind elaborarea şi implementarea unor programe în
domeniul chirurgie reconstructive a zonei gastro-duodeno-pancreato-biliare.
 Aportul catedrei în dezvoltarea ocrotirii sănătăţii în Republicii Moldova este asigurat prin
consultaţiile permanente a bolnavilor cu patologie gastro-intestinală.
 În Clinica de Chirurgie se pregătesc în fiecare an, în medie, 12 medici rezidenţi, ce reprezintă

viitorul profesiei, cu o pregătire şi un devotament profesional impresionante. Prin această
activitate didactică susţinută s-au format de-a lungul anilor numeroşi medici ce fac parte la oră
actuală din echipele medicale ale multor servicii de
specialitate din toată ţară.
Principalele direcţii de cercetări ştiinţifice la catedra în ultimii ani sunt:
 Chirurgia reconstructivă abdominală – nouă direcţie în chirurgie, care a fost dezvoltată de
profesorul V.Hotineanu în cadrul laboratorului ştiinţific. Pentru prima data sau realizat cercetări
ştiinţifice în domeniul diagnosticului duodenostazei instalate pe fond de malrotaţie duodenală şi
impactului ei, asupra stomacului, căilor biliare, ficatului, splina, pancreasului (pancreatitei cronice
şi pseudochistului pancreatic),peritonitele postoperatorii. S-a demonstrat că malrotaţia duodenală
este cauza înstalării megacoledocului idiopatic, stenozei de papilă duodenală mare, ulcerului
simptomatic duodenal şi gastric. În cadrul acestei direcţii au fost susţinute 2 teze de doctor
habilitat în medicină (prof.A.Hotineanu, conf.V.Cazacov) şi 5 teze de doctor în medicină:
 Evidenţiază factorilor de etiopatogeneză a megacoledocului şi elaborarea algoritmului
diferenţial de diagnostic şi tratament. (prof.universitar A.Hotineanu).
 Analiza interrelaţiilor morfo-patologice hepatosplenice la pacienţii cu ciroza hepatică şi
aprecierea beneficiului oferit de tratamentul conservativ, chirurgical al splenopatiei şi
hipertensiunii portale. (conf.universitar V.Cazacov).
 Investigarea structurii şi evoluţii sindromului de intoxicaţie în peritonitele postoperatorii.
(conf.univer. A.Iliadi.
 A studiat funcţia ficatului şi metodele de corecţie ale insuficienţei hepatice prin infuzie
intraportală la pacienţi cu peritonită postoperatorie gravă. (conf.univer. Z.Caragaţ).
 Optimizarea metodelor de diagnostic şi tratamentul chirurgical contemporan al pancreatitei
cronice şi complicaţiilor ei. (conf.universitar A.Cazac).
 Determinarea tacticii şi tehnicii chirurgicale optimale pentru rezolvarea obstrucţiei biliare
benigne în dependenţă de cauză icterului şi nivelul afectării căilor biliare (conf.univer.
A.Ferdohleb).
 Studierea factorilor etiopatigenetici a duodenului în malrotaţia duodenală şi tratament
chirurgical sau conservativ a ulcerului simptomatic duodenal în malrotaţia duodenală
asociată cu duodenostază.(cer.şt. E.Bortă).
 Optimizarea diagnosticului şi tratamentului a cancerului hepatic primar şi metastatic.(cerc.şt
S.Burgoci).
În strânsă colaborare cu colectivul de cercetători de la Centrul Naţional de
studiu şi Testare a Materialelor din Cadrul UTM, recent Catedra Chirurgie
2 şi Laboratorul de Cercetări Ştiinţifice „Chirurgia reconstructivă a
tractului digestiv” sunt realizat o serie de experimente ştiinţifice la
intersecţiei nanotehnologiilor cu biomedicina, care s-au soldat cu
înregistrarea unei cereri de brevet de invenţie cu referire la stimularea
motilităţii tractului gastro-intestinal cu nanoparticule semiconductoare.
 Diagnosticul şi tratamentul patologiei chirurgicale endocrine. În cadrul acestei
direcţii au fost abordate problemele diagnosticului formaţiunilor benigne şi
maligne a glandei tiroide; diagnosticul şi tratamentul chirurgical al
formaţiunilor de volum al glandelor suprarenale; diagnosticul şi tratamentul
chirurgical al formaţiunilor de volum al timusului cu diferenţierea
sindromului miastenic de miastenia gravis. În acestei direcţii au fost susţinute:
 Perfecţionarea şi optimizarea strategiei de diagnostic şi tratament cu formaţiuni

de volim timice în asociere cu miastenia gravis sau cu sindrom miastenic. (dr.
M.Stasiuc).
 Elaborarea criteriilor de apreciere a cavităţii vieţii bolnavilor operaţi pentru
tomori suprarenale. (cerc.şt.superior M.Bujac).
 Elaborarea algoritmului raţional de diagnosticare, tratamentului complex cu
maladii hiperplastice benigne ale glandei tiroide asociate cu component autoimun.
(dr.O.Dubinin).
 Chirurgia reconstructivă colorectale au fost abordate problemele de diagnostic
şi tratament al rectocolitei ulceroase nespecifice, ocluziei cronice, tumorile ale
colonului, cât şi abordarea ştiinţifică problemelor reconversiei tractului
digestiv la pacienţii colostomiaţi. În aceste direcţii au fost susţinute:
 Elaborarea unui algoritm tactico-chirurgical de reabilitate a pacienţilor

colostomiaţi (conf.univer. V.Bendelic).
 Elaborarea algoritmului farmacoterapeutic, chirurgical al pacienţilor cu colită
ulceroasă nespecifică (conf.univer. T.Timiş)
 Studiate particularităţile de evoluţie şi structura a neoplaziei epiteliale a colonului şi
rectului la populaţia umană din R.Moldova (conf.univer. L.Palii)
 Optimizarea diagnosticului şi tratamentului chirurgical al pacienţilor cu boala
Crohn colonică şi perianală. (cer.şt.stagiar V.Ţurcan)
În anul 2007 printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova a fost
deschisă secţia Hepato-bilio-pancreatică, în septembrie anului 2010 a fost inagurată Agenţia
de Trasplant de organe şi ţesuturi din RM şi în 2012 a fost relasat transplantul de rinichi.
22 februarie 2013 s-a efectuat primul transplant de ficat de către Membru Corespondent al
Academiei de Ştiinţe RM, profesorului V.Hotineanu şi Membru de Onoare, Directorul Centrului de
Transplant (Fundeni), profesorului Irinel Popescu, profesor universitar Adrian Hotineanu, şi
colaboratorii de la Spitalului Clinic Republican şi din România.
Până în prezent au fost efectuate 70 operaţii de transplant hepatic şi ne propunem
să efectuăm anual până la 25 transplantului hepatic.
 Începînd cu anul 2020, conducerea Catedrei 2 Chirurgie a fost preluată de
către Prof. Dr. Adrian Hotineanu, absolvent al Facultăţii de Medicină din
Chișinău, exponent al şcolii de chirurgie contemporane.
 Clinica I și II Chirurgie desfăşoară o activitate deosebit de complexă, care

include: asistenţa medicală chirurgicală, activitatea didactică cu studenţii
anului V, pregătirea postuniversitara a rezidenţilor de chirurgie generală şi
altor specialităţi chirurgicale înrudite (ginecologie, ortopedie, chirurgie
toracica, etc.).
 Astfel, constat că Catedra 2 de chirurgie continuă şi după dispariţia

marilor maeştri, prin elevii acestora, care astăzi sunt profesori, conferenţiari,
şefi de secţii şi chirurgi reputaţi, introducerea tehnicilor noi de chirurgie
laparoscopică, transplant, endoscopia
chirurgicală......................................................................
Vladimir Hotineanu
Membru Corespondent al AŞ RM, Doctor habilitat în ştiinţe medicale, Profesor
universitar, Om Emerit, Laureat al Premiului de Stat pentru Ştiinţă şi Tehnică
Adrian Vladimir Hotineanu
Doctor habilitat în ştiinţe medicale
Profesor universitar
ŞEFUL CATEDREI
Anghelici Gheorghe
Vladimir Ştefan Cazacov
Bujor Petru
ŞEFUL DE STUDII
Alexandru Constantin Iliadi
Doctor în ştiinţe medicale
Conferenţiar universitar
Moraru Viorel
Gheorghe Vasile Musteaţă
Vasile Dumitru Tiron
Zinaida Feodor Caragaţ
Toader Gheorghe Timiş
Alexandru Grigorie Ferdohleb
Lucian Andrei Palii
Conferențiar universitar
Anatol Vasile Cazac
Valentin Constantin Bendelic
Pavliuc Galina
Strajescu Gheorghe
Pisarenco Sergiu
Mariana Leonid Bujac
Cercetător ştiinţific superior
Eduard Bortă
Doctor în științe medicale
Cercetător ştiinţific superior
Conferinţa clinicii
Vizita generală în clinică
La prelegere
În timpul operaţiei
Examinarea bolnavilor în laborator
Lucrul cu doctoranzii
PATOLOGIA CHIRURGICALĂ
A FICATULUI
Catedra de Chirurgie nr 2
IP USMF „Nicolae Testemițanu”
Șef catedră
Dr habilitat în științe medicale, Profesor Universitar.
Adrian Hotineanu
Scurt istoric
 1886 – Prima rezecție de ficat efectuată de Carl Langenbuch
 1952 - Prima rezecție anatomică de ficat efectuată de Lortat-Jacob, Pettinari, Seneque
 Anii 1950 - Claude Cuinaud publică lucrare fundamentală pentru chirurgia hepatică –
„Anatomia ficatului”
 1958 - Lin dezvoltă metoda de disecție parenchimului hepatic prin digitoclazie în
rezecțiile hepatice
 1963 - T.E. Starzl a efectuat primul transplant de ficat Universitatea din Colorado.
 Anii 1990 – În practica chirurgicală sunt întroduse diferite disectoare ale
parenchimului hepatic (disector cu ultrasunete, disector cu jet de apă, lazer,
rafiofrecvență).
Scurt istoric
22 Februarie 2013
Primul Transplant de ficat în Republica Moldova
Transplant hepatic ortotopic cu hemificat drept de la donator viu.
8 Martie 2014
Primul transplant hepatic cu ficat integru de la donator aflat în
moarte cerebrală
Anatomia ficatului
Ficatul, este cel mai mare organ glandular din organizm, ocupă în principal regiunea
subcostală și epigastrică dreapta și se extinde în regiunea subcostală stângă și în jos în
regiunea lombară dreaptă.
Anatomia funcțională a ficatului
Funcțional ficatul este împărțit în lobi și

segmente pe baza:
1. Alimentării sale de către sânge
arterial, sânge venos portal și a
drenajului biliar (acești trei structuri
formează pediculii portali)
2. Drenajul său venos hepatic.
Diviziunile majore ale ficatului sunt

lobul drept și stâng. Fiecare lob sau
hemificat, este definit prin ramificarea
arterei hepatice proprie, venei porta și
ductului biliar comun în canalele
majore – drept și stâng.
Dividerea topografică între acești lobi
urmează să fie untr-un plan vertical
prin ficat și unește fosa vezicală
anterior la partea stângă a VCI
posterior (linia Cantlie).
Anatomia portală
Ficatul este acoperit de un strat subțire de țesut conjunctiv cunoscut sub numele de capsulă Glisson. Această
capsulă înconjoară parenchimul ficatului și se extinde în hilul hepatic, unde formează teci care înfășoară ductul
biliar, artera hepatică și vena porta (pediculul portal).
Acestea trei componente (triada hepatică) acoperite cu capsula Glisson continue dividerea lor intrahepatică până la
sinusoide și sunt numite pedicule Glissoniene.
Vena portă
Sistemul venos portal colectează sânge slab oxigenat, dar
bogat în nutrienți din tractului gastrointestinal, splină și
pancreas și îl livrează la ficat. Acest sânge reprezintă
aproximativ 2/3 până la 3/4 din fluxul de sânge în ficat.
Chiar înainte de a intra în ficat, trunchiul principal al venei

porta se împarte în vena porta stângă și vena porta dreapta.
Vena porta dreapta se bifurcă în vena anterioară dreapta și
posterioară dreaptă. Vena porta stângă se transformă trimite
o ramură către segmentul II și aceasta marchează începutul
celei de-a doua părți a venei porta stângi numită partea
ombilicală sau porțiunea intrahepatică. Această parte dă
începutul ramurilor pentru segmentul IV și altă pentru
segmantul III
Vena portă
Distribuția intrahepatică a venei porta

Vena portă
Portografia
CT regim angio. Faza venoasă. 3D

CT regim angio. Faza venoasă. Vena porta reconstrucția venei porta
Artera hepatică
Sângele arterial reprezintă doar 1/4 din fluxul de sânge în
ficat, cu toate acestea, acesta furnizează aproximativ 2/3 până
la 3/4 din oxigen către ficat, deoarece sângele este mai bogat
în oxigen decât sângele venelor portale.
Artera hepatică comună, ram al trunchiului celiac, se bifurcă

în artera gastroduodenală și artera hepatică proprie. Artera
hepatică proprie ascensionează în marginea liberă a lig.
hepatogastroduodenal. Aici este situată la stânga căii biliare
principale (coledoc și ductul hepatic comun) și anterior de
vena portă. Înainte de a intra în ficat artera heptica proprie se
divide în artera hepatică dreapta și artera hepatică stânga.
Artera hepatică
Distribuția intrahepatică a arterei hepatice

Artera hepatică
CT regim angio. Faza arterială. CT regim angio. Faza arterială. Angiografie hepatică
Artera hepatică. 3D reconstrucția arterei hepatice
Căile biliare
Canalul hepatic comun divizat cel mai frecvent în ductul
hepatic dreaptă și stâng chiar la marginea ficatului. Canalul
hepatic drept decurge de obicei în aceeași axă ca și canalul
hepatic comun. De obicei, canalul hepatic drept se împarte
într-un canal sectional drept anterior (segmentele V și VIII) și
un canal secțional drept posterior (segmentele VI și VII).
Ductul hepatic stâng se deplasează mai întâi în posterior și
apoi peste partea orizontală a venei porta stângă și drenează
bila din segmentele II, III și IV.
Bilă, produsă de ficat, trece prin ductul hepatic comun, unde

se deplasează prin ductul cistic în vezica biliară sau continuă
prin canalul biliar direct în duoden.
Căile biliare
Căile biliare
Colangiopancreatografia Colangiografia transepatica

retrogradă endoscopică percutană
Colangiografie prin ductul MRCP

cistic. Fistulografie (Colangiopancreatografie prin RM)
Venele hepatice
Amestecul de sânge portal și arterial este colectat de vene de
calibru progresiv, care formeazã cele trei vene hepatice
(suprahepatice): dreaptă, mijlocie și stângă, la care se adaugă
venele hepatice accesorii și venele hepatice ale lobului caudat
Venele hepatice
USG simplă CT angio, faza venoasă
CT angio, faza venoasă. Prezența venei hepatice

inferioare. 3D reconstrucția venelor hepatice
CT angio, faza venoasă

Doppler
Anatomia chirurgicală a ficatului
În prezent există mai multe clasificări a segmentației ficatului care domină
chirurgia hepatică modernă:
 Segmentația omologată de Nomina Anatomica;

 Segmentația Couinaud;
 Bismuth segmentația;
 Goldsmith and Woodburne segmentația.
 Brisbane segmentația
Segmentația omologată de Nomina Anatomica
Împarte ficatul astfel:

 lobul hepatic drept:
1. sector anterior
2. sector posterior
 lobul hepatic stâng:

3. sector medial
4. sector lateral
lobul caudat –aparține ambilor lobi hepatici

lobul pãtrat -face parte din lobul hepatic stâng
Segmentația Couinaud
Se bazează pe distribuția intrahepatică a ramurilor portale. Vena portă se
bifurcă la nivel hilar în cele două ramuri de ordinul unu – porta dreaptă
și porta stângă. Teritoriile aferente acestora poartă denumirea de
hemificat ( drept și stâng) și sunt separateâ de scizura portală principală,
în planul căreia se află vena hepatică medie.
Porta dreaptă se divide în cele două ramuri de ordinul doi (secundare),

care ulterior se ramifică fiecare, dând naștere ramificațiilor de ordinul
trei (terțiale). Ramura stângă este mai subțire și mai lungă. din care
pleacã ramuri pentru sectoarele medial (paramedian) și lateral stâng, iar
acestea dau ramuri segmentare pentru segmentele II, III, IV.
 Unitățiile morfo-funcționale de ordinul doi au fost denumite sectoare

 unutățiiile de ordinul trei - segmente.
Couinaud descrie următorul model de segmentație hepatică
Hemificatul drept Hemificatul drept Sectorul Lateral drept Sectorul lateral stâng
• Sectorul lateral drept • Sectorul lateral stâng
-segmentul anterior -VI -segmentul II
-segmentul posterior -VII • Sectorul paramedian stâng
• sectorul paramedian drept - Segmentul medial – IV
-segmentul anterior -V - Segmentul lateral – III
-segmentul posterior -VIII
• Sectorul dorsal - segment I.
Sectorul Sectorul paramedian stâng

paramedian drept
Segmentația Brisbane
Se bazează pe distribuția intrahepatică a arterei și ductelor biliare
(distribuția uzuală sau modală).
La nivelul hemificatului drept modul de

distribuție a arterei hepatice este identic
cu cel al venei porte (ceea ce Couinaud
definea drept sector a fost denumit
secțiune în terminologia Brisbane, iar
terminul de segment este comun).
Segmentația Brisbane
Art. hepatica stânga se împarte în doi pedicoli secundari (ramuri de ordinul doi). Ramul care
asigură vascularizația porțiunei mediale a hemificatului stâng nu se mai devide.
Ramul care se distribuie porțiunei laterale a hemificatului stâng se
împarte în două ramuri de ordinil trei (pedicoli terțiari)
Distribuția usuală a a. hepatice.

a – artera hepatică dreapta;
b – artera hepatică stânga;
c – a. secțională anterioară dreaptă;
d – a. secțională posterioară dreaptă;
e – a. secțională medială stângă;
f – a. secțională laterală stângă
Brisbane terminologia
Două porțiuni hepatice tributare ramificațiilor de ordinul unu –hemificat
(drept și stâng) și sunt separate de planul intersecțional median (corespunde
scizurei portale principale).
Unitățile morfo-funcționale hepatice tributare ramificațiilor de ordinul doi poartă denumirea de
secțiuni.
• The right anterior section
• The right posterior section
• The left lateral section
• The left medial section
Segmentele –teritoriile hepatice tributare ramificațiilor de ordinul trei (ca și în segmentația
lui Cuinaud, dar sun numerotate cu cifre arabe).
Secțiunea anterioară dreapta –segmentul 5 și 8.

Secțiunea posterioară dreaptă –segmentul 6 și 7.
Secțiunea medială stângă –segmentul 4.
Secțiunea laterală stângă –segmentul 2 și 3
Segmentul 1 –lob caudat.
Terminologia rezecțiilor hepatice conform conferinței de consens de la Brisbane
Hemihepatectomia
Hemihepatectomie (hepatectomie reglată) dreapta
Hemihepatectomie (hepatectomie reglată) stânga
Terminology Committee of the International Hepato-Pancreato-BiliaryAssociation: SM Strasberg(USA), J Belghiti(France), P-A Clavien(Switzerland), E Gadzijev(Slovenia), JO Garden (UK), W-Y Lau(China), M
Makuuchi(Japan), andRW Strong(Australia).The Brisbane 2000 Terminology of Liver Anatomy and Resections. HPB
Sectionectectomia
Sectionectomie anterioară dreaptă Sectionectomie laterală stângă
Sectionectomie posterioară dreaptă

Trisectionectomie dreaptă
Sectionectomie medială stângă Trisectionectomie stângă

Segmentectomie
Segmentectomie
Bisegmentectomie
Clasificarea patologiei chirurgicale ale ficatului
 Patologii chirurgicale supurative, abcesele hepatice

 Patologii inflamatorii cronice specifică și nespecifică
 Chisturi neparazitare ale ficatului
 Chisturi parazitare ale ficatului
 Tumori hepatice benignă
 Tumori hepatice maligne
 Patologii căilor biliare
 Patologii chirurgicale supurative, abcesele hepatice

1. Bacteriene (microfloră aerobă și anaerobă) - după etiologie (solitare, multiple);
2. Parazitare (entamoeba histolytica, opistorchis felineus, ascaris lumbricoidas)
 Patologii inflamatorii cronice specifice și nespecifice
1. Tuberculoza ficatului
2. Actinomicoza ficatului
3. Gumele sifilitice ale ficatului
 Chisturi neparazitare ale ficatului
1. Neoplazie chistică – congenitale (retenționale, dermoide).
chistadenom, chistadenocarcinom, neoplazie intradiuctală chistică
2. Chist simplu – solitar, multiplu (polichistoza hepatică).
3. False – post-traumatice, post-inflammatorie.
 Chisturi parazitare ale ficatului
1. Hidatidoză hepatică
2. Echinococcoză alveolară
 Tumori hepatice benigne
1. Hemangiom, Adenom, Hiperplazie Nodulară Focală.
 Tumori Hepatice Maligne
1. Tumori maligne primare – Carcinom Hepacellular, Colangiocarcinom
Intrahepatic, Hepatoblastom.
2. Tumori hepatice secundare (metastatice) – Metastaze de cancer colorectal,

cancer gastric, cancer mamar, tumori neuroendocrine.
Algoritmul diagnostic în formațiuni hepatice
1. Examinarea clinică a pacientului;
2. Determinarea testelor de laborator, inclusis marcherii tumorali;
3. Ultrasonografie ca metoda de screening;
4. CT cu contrast sai în regim angiografie;
5. RMN cu contrast sau în regim angiografie.
6. MRCP (RMN)– rezonanță magnetică în regim colangiopancreatografie.
7. PET-CT
8. Irigografie (ori colonoscopie) pentru a determina prezența tumorii colonice
9. În cazuri dificile laparoscopie diagnostică ,
10.Biopsie hepatică.
Examinarea clinică a pacientului
Simptomatologia clinică este de cele mai multe ori săracă și nespecifică
• Simptome gastrointestinale
– inapetență, balonare, constipație, flatulență
• Dureri
– Localizate în hipocondriul drept, epigastru sau posterior, apăsare sau tensiune
• Hepatomegalie
– atunci când este prezentă este fermă, iregulară, nedureroasă.
• Ascita poate fi prezentă.
• Diverse sindroame paraneoplastice: hipoglicemia, hipercalcemia, eritrocitoză,

osteoartropatie hipertrofică pneumatică, sindrom carcinoid.
Examinarea clinică a pacientului
Dacă pacientul are icter

- Insuficiență hepatocelulară (ciroză)
- Invazie în tractul biliar → icter obstructiv
Hemoperitoneum, Șoc hemoragic cauzat de

ruptură spontană a tumorii.
Hemoragie digestivă superioară cauzată de

invazie tumorală în vena porta → hipertensiune
portală→ varice esofagiene → ruptura varicelor
esofagiene.
Investigații de laborator
• Analiza generală a sângelui (anemie, leucocitoză, eozinofilia, trombocitopenia)

• Biochimia (teste funcționale hepatice – ALT,AST, bilirubin, fosfataza alcalina, GGTP,
protrombina, INR)
• Marcherii tumorali (AFP, CEA, CA 19-9, CA 125)
• Marcherii hepatitelor virale (HBsAg, AntiHBs, AntiHBe, AntiHBcor, AniHDV, AntiHCV.)
Explorări imagistice
ECOGRAFIA
 Ecografia Clasică
 Ecografia cu contrast
 Ecografia Intraoperatorie
 Duplex-Doppler
 Color-Doppler
 Power-Doppler (THI –“TissueHarmonic Imaging”)
Ecografia clasică
La examen obținem structura morfologică hepatică:
 Dimensiunele ficatului
 Contururile ficatului
 Prezența tumorilor și altor defecte patologice
 Raportul cu vasele
 Caracteristica ducturilor biliare.
Leziunile tumorale se determină după localizarea segmentară, ecostructura

(component lichidian, tisular, sau mixt).
 Aprecierea volumului hepatic restant sănătos.
 Examenul detailat al organelor cavităţii peritoneale.
 Este folosită ca ghid pentru puncţiile -biopsii ţintite.
Ecografie cu Contrast
Ecografia cu contrastare intravenoasă permite evaluarea leziunilor hepatice

focale, îmbunătățind performanța de diagnostic a ecografiei convenționale
Ecografie Intraoperatorie
Este o modalitate imagistică dinamică care oferă informații

interactive în timpul procedurii chirurgicale. Deoarece
transductorul este în contact direct cu organul examinat, se pot
obține imagini de înaltă rezoluție care nu sunt degradate de aer,
oase sau țesuturi moi subiacente.
Numărul și dimensiunea tumorilor și relația acestora cu:

• Gradul de invazie vasulară
• Vena porta și ramurile ei
• Venele suprahepatice
• Elementele hilului hepatic
• Vena cava inferioară
Duplex-Doppler, Color-Doppler
Vena porta
Vena cava inferioară
Computer Tomografie
Reprezintă la ora actuală cea mai sensibilă și mai completă metodă de explorare hepatică.
 Bilanț complet parenchimatos și lezional

 Mapping vascular cu variante anatomice
 Segmentație hepatică exacte
 O evaluare volumetrică a parenchimului hepatic.
 Aprecierea rezecabilitatii
 Aprecierea rezervei functionale a ficatului
Computer Tomografia
CT examinare dublu spiral și reconstrucții 3D + volumetrie
Computer Tomografia
Examen CT, achiziție spirală bifazică, faza arterială.

Examen CT, achiziție spiralã bifazică, faza arterială. În
Leziuni multiple diseminate in tot parenchimul hepatic,
segmentul IV se evidențiază o leziune intens iodofilă în timp
iodofile în timp arterial - carcinom hepatocelular
arterial, prezentând central o zona hipodensă -“cicatrice”:
multicentric.
hiperplazie nodulară focală
Computer Tomografie - angiografie, colangiografie
C. Imaginea colangiografie +
angiografie CT - arată relațiile
anatomice ale venei porte, artera
hepatică anomală, tumora hepatică
(segmentul V) și canalul hepatic
comun. Parenchimul hepatic este
transparent 90%. Rozul indică
artera; canalul biliar galben; vena
porta albastru inchis; verde măslin
parenchim hepatic; verde smarald
tumoră hepatică.
A. Angio CT prezintă originea anomală a arterei hepatice drepte din artera mezenterică superioară.
Trunchiul celiac și artera mezenterică superioară sunt unite într-un trunchi comun.
B. Angio CT prezintă artera hepatică dreaptă posterior venei mezenterice superioare, trece de-a
lungul venei portale la o distanță scurtă și intră în parenchimul hepatic din partea stângă a
tumorii. Artera roză; venă porta albastru; verde măslin parenchim hepatic; verde smarald tumoră
hepatică.
IMAGISTICĂ PRIN REZONANȚĂ MAGNETICĂ
 Permite detalierea tomografică a formaţiunii (amplasării ei segmentară şi raportul cu structurile
adiacente).
 Metoda mai permite şi o explorare în regim de colangiografie ce ne arată coraportul formaţiunii cu
arborele biliar
 IRM cu injectare de substanță de contrast cu tropism hepatocitar este cea mai sensibilă metodă de
diagnostic a metastazelor hepatice
 Angio-IRM cu reconstrucții 3D a înlocuit practic arteriografia diagnostică –toate structurile vasculare
cu traiect și variante anatomice sunt vizibile obținându-se un mapping vascular complet.
MRCP (Colangio-RMN)
Angio-MR
Examinare invazivă
Biopsie
 Folosește ac fin, sub ghidată ecografic
 Biopsie simultană a parenchimului adiacent → ciroză asociată
 Diferențial dg. cu hiperplazie nodulară focală - macronodul de regenerare (ciroză)
 Principalul obstacol în utilizarea acestei metode este riscul diseminării neoplastice
pe traiectul acului de puncție.
Examinare invazivă
Laparoscopie Diagnostică
- Confirmarea diagnosticului (gradul de afectare tumorală a ficatului şi

determinarea rezecabilităţii, afectarea pedicului hepatic,
- Prezenţa schimbărilor morfologice difuze a ficatului
- Prezenţa carcinomatozei, adenopatiei metastatice.
- Biopsie
Abcesele hepatice
 Abcesele hepatice (AH) reprezentă una dintre cele mai grave forme de afecțiuni
septico-purulente ale organelor cavității abdominale.
 Incidenţa AH prezinta indici constanti 5-13 cazuri la 100000 de internări, cu o

tendinţă spre creştere.
 Incidenta maximă a AH variază de la decadele 3-4 la 6-8 probabil datorită

modificărilor etiologice in favoarea afecțiunilor biliare, neoplaziilor si altor
afecțiuni, ce evoluează cu imunodepresii grave.
 Necăutând la succesele obținute în cadrul metodelor moderne de diagnostic și

tratament, letalitatea AH rămâne înaltă 15-70%
Abcesele hepatice
Etiologia
1. Abcesele hepatice primare 2. Abcese hepatice secundare.

 piogene • Tumori hepatice cu destrucție
• Gram Pozitive • Chist neparazitar infectat
• Gram Negative
• Anaerobe 3. Abcese posttraumatice
• Polymicrobiale • Traumatism abdominal
 Parazitare • Traumatism operator
• Amebice
• Fungice
• Echinococice
Abcesele hepatice
Clasificare
Etiologie După Localizare focarului:

- Abcese piogene (specifice și non-specifice) - abcesele lobului drept
- Abcese parazitare - abcesele lobului stâng
- Adânci sau superficiale
Modul de apariție: Evoluția clinică:

-primitive - fulminante
-secundare - acute
- cronice
Abcesele hepatice
Patogeneza
1. Infectarea ascendentă din tractul biliar (43.5%)

- Obstrucția parțială sau totală a tractului biliar cu angiocolită ascendentă.
- Manipulațile asupra tractului biliar - ERCP, ERPST.
2. Infectarea pe calea portală (15.5%)

- Colecții purulente a regiunii anorectale, pelvine.
- Diverticulită
- Perforație Intestinală.
- Apendicită acută complicată cu piliflebită.
Abcesele hepatice
Patogeneza
3. Infectarea pe calea arterială (2.7%)

- Endocardită bacterială
- Tromboflebită acută
4. Extensie Locală (14.5%)

- Colecistită Acută destructivă.
- Abces postoperator subdiafragmatic
5. Abcese hepatice criptogene (23,6%)

Abcesele hepatice
Simptome și semne
N0 Simptome % Semne %
1 Starea generală gravă 95 Sensibilitate abdominală 70
2 Anorexie 92 Hepatomegalie 65
3 Febră 90 Dureri în cuadrantul drept 62
4 Pierdere ponderală 74 Icter 40
5 Frisoane 35 Modificări în sistemul pulmonar 37
6 Vome 18 Dureri în epigastru 14
7 Dureri în piept 15 Edeme periferice 9
8 Transpirații nocturne 12 Splenomegalie 8
9 Tuse 12 Dureri difuze 7
10 Diaree 10 Dureri pe flancul drept 4
Abcesele hepatice
Teste de Laborator
1. Leucocitoză, anemie.
2. Hiperbilirubunemia, nivelul înalt al ALT, AST
3. Schimbări caracteristice bolii primare
Abcesele hepatice
Ecografie
• Permite detectarea localizării și a limitelor aproximative ale focarului septic, heterogen în raport
cu țesutul hepatic viabil.
• Sub control USG, poate fi efectuată puncția transcutană transhepatică a abcesului, cu aspirația
ulterioară a conținutului și bacterioscopia materialului obținut, ceea ce va confirma diagnosticul
definitiv.
Abcesele hepatice
Aspecte Radiologice
• Bombarea, ascensionarea şilimitarea mişcărilorhemidiafragmului drept;

• Denivelarea şi deformarea cupolei diafragmatice;
• Semne de accentuare şi condensare a desenului pulmonar în regiunea
bazală, semne de pleuropneumonie, atelectazie;
• Calicificări inelare a ficatului în afecţiuni parazitare şi cavităţilor restante
dupa echinococectomie.
Abcesele hepatice
Aspecte Radiologice
Nivel Hidro aeric pe fonul umbrei ficatului
Abcesele hepatice
Aspecte Radiologice
Poziţia înaltă şi îngroşarea hemi-diafragmului drept
Abcesele hepatice
CT
AH au aspect de focare cu densitate scăzută având diferită capacitate de captare a razelor
Abcesele hepatice
RMN
 Imaginea abcesului hepatic în regimul T1 marchează hipointensivitatea

semnalului, cu areolă izointensivă.
 În regimul T2 este marcată hiperintensivitate.
 Formațiune hiperecogenă cu marginile clare.
 Sensibilitate 95-100%.
Abcesele hepatice
MRCP (RMN-în regim colangiopancreatografie)
Este preferat în abcese hepatice asociate icterului obstructiv
 Se remarcă dilatarea canalelor biliare.

 Confirmă obstrucția biliară
 Recunoașterea cauzei abceselor colangiogene.
Obținerea detaliilor exacte ale arborelui biliar și cauza

obstrucției care poate fi utilă în strategia terapeutică
(de exemplu - dacă este indicată rezecția hepatică).
Abcesele hepatice
Principiile de tratament
Antibioticoterapie
Evacuarea conținutului abcesului
Tratamentul patologiei primare

Abcesele hepatice
Antibioticoterapie
Tratamentul antibcaterian complex – se utilizează ca adjuvant altor

metode de tratament.
În cazul microabceselor hepatice, unice sau diseminate, imposibil de

drenat, tratamentul constă doar în antibioterapie;
Abcesele hepatice
Antibioticoterapie
Antibioticoterapie sistemică Antibioticoterapie locală

Abcesele hepatice
Antibioticoterapie
Protocolul antibioticoterapiei empirice include:
Aminoglicozide / Cefalosporine gen III

Ampicillin-sulbactam / Metronidazol
Cetalosporine gen III / Metronidazol
La necesitate se administrază adăugător Ftorchinolonele sau Tienam
Abcesele hepatice
Antibioticoterapie
Antibioticoterapie Locală
Recanalizarea venei ombilicale (rar) Ombilicoportografie
Abcesele hepatice
Antibioticoterapie
Cateterizarea arterei hepatice

Abcesele hepatice
Antibioticoterapie
Cateterizarea arterei hepatice
Cateterizarea arterei hepatice și implantarea unui port intraarterial pentru

antibioticoterapie locală.
Abcesele hepatice
Drenare percutan transhepatică ghidată ecografic (CT)
 Este ghidată sub controlul USG sau CT.

 Ne permite să confirmăm diagnosticul abcesului hepatic.
 Putem obține puroi pentru examen microbiologic și antibioticogramă.
Abcesele hepatice
Tratament chirurgical
Drenare laparoscopică
Abcesele hepatice
Drenare deschisă
Drenarea coledocului și
recanalizarea venei
ombelicale
Abcesele hepatice
Complicațiile abceselor hepatice
 Peritonită purulentă;
 Insuficiență hepatică;
 Complicații Pleuro pulmonare;
 Sepsis.
Abces hepatic complicat cu

Fistulă bilio bronșică
Abcesele hepatice
Complicațiile abceselor hepatice
Multiple abcese colangiogene asociate cu abcese lienale (Sepsis)

Abcesele hepatice
Prognosticul abceselor hepatice
Depinde de:
 Numărul abceselor
 Tipul de microorganism infectant
 Eficienta drenajului aplicat
 Rezistenta imuno-biologica a organismului
 Prezenta sau absenta complicațiilor
 Natura procesului inflamator precedent
Chist hidatic hepatic
Hidatidoza umană (boala hidatică, echinococcoză) este o

zoonoză cauzată de stadiul larvar de dezvoltare al Taeniei
Echinococcus granulosus (genul Echinococcus, familia
Taenia, clasa Cestodia) şi parazitează intestinul subţire al
animalelor carnivore. Ouăle acestor tenii, excretate de
carnivore, pot infecta gazde intermediare naturale, printre
care şi omul.
Forma adultă a parazitului trăiește
în intestinul de câine, lup sau vulpe,
de unde ouăle sunt eliminate în
scaun fiind apoi ingerate de gazda
intermediară (oi, bovine, porc), și
uneori accidental de om.
Marele ciclu echinococic
Se realizează în cazul ingerării de către câine a

viscerelor animale parazitare (oi, porci) acesta
se contaminează, scolecşii generând în intestin
peste 5-6 săptămâni taeniile adulte. Embrionii
hexacanţi ajung pe calea circulaţiei portale în
ficat, plămăni.
Micul ciclu echinococic
Numit echinococoza secundară se realizează prin ruperea chistului primitiv şi eliberarea

conținutului său parazitifer, capabil să reproducă chisturi hidatice în alte organe, la același
individ.
Anatomie Topografică
Peretele chistului are două straturi:

1. Metacestod – Membrana germinativă-proligeră
aflată în interiorul cuticulei, secretă lichidul hidatic
și dă naștere prin înmugurire veziculelor fiice
2. Perichist – Stratul extern, reprezintă o membrană
groasă, albicioasă, adesea calcificată
Expresia topografică a chistului hidatic hepatic
LD –59% LS – 19 % LD+LS –13 %
C – 7.5% LD+LS+C –1,5%

Diagnoză
Primul test introdus a fost reacția intradermică Cassoni
Diagnosticul actual se bazează în special pe o serie de reacții serologice, dintre care cele mai cunoscute sunt
Test de hemaglutinare indirectă (HAI)
Test de fixare a complementului (CFT)
Test de aglutinare a latexului (LA)
Test de floculare cu bentonită (BFT)
Test de fluorescență indirectă a anticorpilor (IFAT)
Imunoelectroforeză (IEF)
Contraimunoelectroforeză (CIE)
Testul de difuzie dublă (DD)
Test de imunoanaliză enzimatică (ELISA)
Test de radio-absorbție (RAST)
Diagnosticul Imagistic: USG, CT, RMN
Semne probabile
1. Formațiune rotundă sau ovală, tensionată, cu conținut lichid
și perete fin, contur clar.
2. Prezența intrachistică a resturilor de moloz („nisip” hidatic)
3. Calcificări parietale ale chistului
Diagnosticul Imagistic: USG, CT, RMN
Semne de certitudine
1. Prezența vezicilor fiice
2. Prezența membranelor prolifere interne
Evoluția chistului hidatic
În evoluția chistului hidatic se pot distinge trei etape succesive:
1. Chistul hidatic viu - conține lichid hidatic transparent, lipsesc veziculele fiice, membrana cuticulară este
bine diferențiată.
2. Chistul hidatic mort, cu modificări precoce - prezența veziculelor fiice, membrana cuticulară deteriorată,
fluid tulbure; modificări tardive - distrugerea membranei cuticulare, germinative și a veziculelor fiice,
conținutul devine „mâlos”, în capsula fibroasă apar zone de calcificare.
3. Perioada complicațiilor - infecția chistului cu erupție în canalele biliare, cavitatea abdominală, cavitatea
pleurală, organele cavității.
Evoluția chistului hidatic
 Perioada asimptomatică. Din momentul infectării până la apariția primelor semne
clinice, de obicei pe parcurs de mai mulți ani persoanele infectate se socot sănătoase,
CHH se apreciază ocazional, efectuând un examen profilactic sau în legătură cu altă
patologie.
 Perioada manifestărilor clinice se începe când hidatidă atinge dimensiuni mari. Clinic
pot apărea dureri surde sub rebordul costal drept, epigastru, hemitoracele drept. La
examenul clinic se poate aprecia hepatomegalie, prezența unei formațiuni elastice în
hipocondru drept şi epigastru. Sunt posibile manifestări alergice: urticarii, prurit cutanat.
 Perioada complicațiilor care apare la 20-70% pacienți, poate fi prezentată prin
următoarele variante: supurația; erupția CHH în cavitatea abdominală; căile biliare;
cavitatea pleurală; organele cavitare; calcificare; compresia căilor biliare și vaselor
magistrale.
PREGĂTIREA PREOPERATORIE
SARCINILE:
-Detoxicarea
-Antibioterapia
-Corecția funcției organelor vital importante
-Terapia de desensibilizare
-Tratamentul simptomatic şi corecția patologiilor concomitente
-Decompresia arborelui biliar pentru stările cu icter mecanic
Obiective
Distrugerea și evacuarea parazitului Atitudine asupra cavității rămase

(proceduri aplicate metacestodului) (Pericyst)
• Conservator (menține cavitatea reziduală)

• Reductiv (reduce perichistul)
• Radical (perichistectomie totală,
perichistectomie hepatică totală)
Distrugerea și evacuarea parazitului
(proceduri aplicate metacestodului)
Extracție cu un aspirator Evacuarea conținutului chistului

cu "lingura" Badijonajul energic al
perichistului cu soluții scolicide.
Distrugerea și evacuarea parazitului
(proceduri aplicate metacestodului)
Perichistotomie Extragerea capsulei proligere Prelucrarea cavității cu soluții

și a veziculelor fiice. scolicide
Atitudine asupra cavității restante (Perichist)
Clasificarea procedeelor chirurgicale asupra cavității restante:

1. Conservative (Mențin cavitatea reziduală)
2. Reductive (reduc perichistul)
3. Radicale (pericystectomie totală, hepatopericystectomie totală)
1. Procedee Conservative (Mențin cavitatea reziduală)

1. Puncție Aspirație Injecție +/- reaspirație/reinjecție (PAI ori PAIR în condițiile intervenției chirurgicale)
Indicațiile pentru PAIR

• Gravidele
• Pacientul la care este contraindicată
intervenția chirurgicală Risc înalt de complicații
• Pacientul care refuză tratament
chirurgical
• Pacientul care recidivează după
operație
1. Procedee Conservative (Mențin cavitatea reziduală)

2. Drenare externă
• Directă (marsupializarea)
• Indirect - pe tub de dren cu traiect:
 Intraperitoneal
 Transligamentar
 Transparenchimatos
Directă (marsupializarea)

2. Drenare Externă
Indirect Indirect Indirect Indirect

pe tub de dren cu traiect pe tub de dren activ cu traiect pe tub de dren cu traiect pe tub de dren cu traiect
itraperitoneal itraperitoneal transpatenchimatos transligamentar

2. Drenare Internă - Directă (anastomoză perichisto-digestivă)
Perichisto-jejuno Peichisto-jejuno
anastomoză pe Anastomoză pe Perichistogastroanastomoză Perichistogastroanastomoză
ansa Roux ansa Omega

2. Drenare internă - Indirectă (Plombajul cu Epiplonu)

2. Drenaj intern - Indirect (Anastomoză chistobiliară)
Perichisto-colecisto anastomoză Drenaj chisto-canalaro-duodenal Drenajul transcanalar cu tub Kehr

protezată cu tub pierdut transpapilar. exteriorizat a la Volker.
2. Reducțională (reduc perichistul).
“Timiditatea“ reducțională prelungește inutil spitalizarea, în timp ce

“agresivitatea“ inutilă asociată lipsei de experiență în chirurgia
hepatică crește riscul operator și posibilitatea complicațiilor.

Magnitudinea rezecției perichistului subîmparte procedeele
reducționale în 3 categorii:
• Operculectomii
• Perichistectomii parțiale
• Perichistectomii maximale (subtotale)
Operculectomie Perichistectomie parțială Perichistectomie subtotală


Procedeele reducționale necesită adesea suplimentarea cu îndepărtarea plăgii sferoidale hepatice, dar și cu scop hemostatic
și biliostatic. Aceste proceduri sunt:
Reducerea cavității pericistice prin Suturi tunelizante Guedj.

Chistohepatorafie
invaginarea marginilor pe un tub de drenaj
3. Tehnici radicale. Chistperichistectomie totală.
Tehnicile chirurgicale radicale sunt preferate față de cele expuse. Sunt frecvent
utilizate în centre cu experiență în chirurgia hepatică. Deși mai complicate din
punct de vedere tehnic, acestea oferă rezultate postoperatorii mult mai favorabile.
1. Perichistectomie ideală (cu chist închis) - Napalkov

2. Perichistecto ie totală cu chist închis.
3. Nucleorezecție chistohepatică (Imperatii).
4. Rezecțiile hepatice „adevărate”.
Perichistectomie ideală (cu chist închis)

Perichistectomie totală cu chist închis.
Napalkov
Nucleorezecție chistohepatică Rezecții hepatice „adevărate”.

Complicațiile evolutive ale chistului hidatic
1. Fistulă biliară deschisă în cavitatea chistului.

2. Erupția chistului hidatic în ductul biliar – Icter mecanic.
3. Chist hidatic abcedat.
4. Calcificarea peretelui chistului.
5. Erupția chistului în cavitatea peritoneală.
6. Invazia chistului în organele adiacente.
7. Erupția chistului hidatic în cavitatea pleurală.
8. Hipertensiune portală
9. Sindromul Budd-Chiari
Complicațiile Intraoperatorie a chistului hidatic
1. Hemoragie intraoperatorie
2. Traumatism a vaselor magistrale
3. Înjurie a căilor biliare
4. Fistulă biliară
5. Șoc anafilactic
Complicațiile postoperatorie a chistului hidatic
1. Complicația clasică după echinococectomie este abscesul cavității

restante.
2. Fistulă biliară.
3. Hemoragie.
4. Recidivă.
Chisturi neparazitare a ficatului
Chist simplu
Originea sa este derivată din ducturile biliare aberante care au pierdut
comunicarea cu arborele biliar și continuă să secrete lichid intraluminal
La pacienții simptomatici care necesită intervenție, fie scleroterapie, fie

fenestrare chirurgicală, chistul hidatic trebuie exclus în toate cazurile
înainte de operație prin serologie
Indicație pentru intervenție chirurgicală:

1. Chist simptomatic
2. Suspect la chist hidatic
3. Suspect la chistadenom
Tratament chirurgical:
1. Sclerozare ecoghidată
2. Fenestrare – unroofing (engl)
Boala polichistică a ficatului (BPCF)
BPCF este o boală genetică, se prezintă sub două forme, cu sau fără boală polichistică
renală. Ambele au o transmisie autosomală dominantă și o prezentare clinică similară.
Prevalența generală este aceeași la gen, dar populația feminină este asociată cu boli
hepatice mai severe. Sarcina, multiparitatea și utilizarea de steroizi cresc și mai mult riscul
de boală polichistică hepatică severă.
Tabloul Clinic
• La majoritatea pacienților, chisturile sunt mici și
asimptomatice;
• Când sunt prezente, simptomele sunt legate în principal de
volumul ficatului mărit și includ distensia abdominală,
dispneea, durerea
Clasificarea Gigot
Tip I: prezența a mai puțin de 10 chisturi hepatice, cel ai mare până la 10 cm în diametru.
Tipul II: implicarea difuză a parenchimului hepatic de către chisturi multiple, cu zone relativ mari de parenchim hepatic
non-chistic.
Tipul III: prezența implicării difuze a parenchimului hepatic de către chisturile hepatice mici și mijlocii cu doar câteva
zone ale parenchimului hepatic normal.
Complicațiile sunt rare și includ:

• Sângerarea, ruperea și infecția chisturilor.
• Cea mai severă complicație este infecția bacteriană (abcedarea). Aceasta este de obicei gestionată cu
aspirație și drenaj și antibiotice.
• De asemenea, poate rezulta colestază secundară compresiei ductului biliar adiacent,
• precum și hipertensiune portală, care rezultă din compresia venei porta
Tratament chirurgical:
1. Sclerozare ecoghidată
2. Fenestrare – unroofing (engl)
3. Rezecție hepatică
4. Transplant hepatic la pacienți cu BPCF tip III
Chistadenomul hepatic
Chistadenomul hepatic este o tumoră benignă rară de etiologie necunoscută și reprezintă 5% din leziunile
chistice hepatice.
CT include o leziune multiloculată cu septuri, perete îngroșat și
neregulat, noduli murari și proieminențe papilare, calcificări și
depuneri pe peretelui.
Tratament chirurgical este indicat în toate cazurile

de chistadenom:
1. Rezecție hepatică
Chistadenocarcinomul hepatic
Chistadenocarcinomul hepatic este o tumoră ce survine din malignizarea chistadenomului.
Investigațiile imagistice nu diferențiază chistadenocarcinomul de chistadenom și include

aceleași schimbări caracteristice pentru chistadenom.
Marcherii tumoralii CA 19-9 sau CEA sunt mărite

Boala Caroli
Este o boală congenitală a ficatului caracterizată prin dilatarea chistică a

ducturilor biliari intrahepatici.
Boala clasică Caroli implică numai malformații ale tractului biliar, în
timp ce sindromul Caroli se referă la prezența fibrozei hepatice
congenitale asociate.
Este prezentă de la naștere, boala rămâne, de obicei, asimptomatică în

primii 20 de ani și poate rămâne așa și de-a lungul vieții.
Boala Caroli
Tabloul clinic
Poate fi asimptomatic în primii 5-20 de ani sau simptomele pot apărea de-a lungul vieții pacientului. Ectasia
ductală intrahepatică predispune la biliostază care poate duce la formarea calculelor și favorizează infecții
intrahepatice precum colangită, abces sau chiar septicemie.
Boală este asociată de febră și colangită acută recurentă, icter și/sau durere în hipocondriul drept.
Boala Caroli
Imagistica
Ecografia
Chist intrahepatic cu „Punct central”. Chist intrahepatic cu „Punct central”.
Acestea reprezintă ramurile venei porta
Boala Caroli
Imagistica
Colangio-RMN CPGRE
Boala Caroli
Caz clinic
Primul transplant pediatric realizat cu succes în Republica Moldova a fost efectuat în a.
2021 la un copil de 2 ani diagnosticat cu Boala Caroli, complicată cu colangita cronică,
ciroză hepatică biliară secundară
Tumori hepatice benigne
CLASIFICAREA TUMORILOR HEPATICE BENIGNE
A. De origine epitelială:
1. Hepatom (Adenom hepatocelular)
2. Colangioma
3. Cholangio-adenom hepatic (hamartoma)
B. De origine mezechimală
1.Hemangiomul
2.Hemangioendoteliom
3.Fibrom
C. Tumori din țesut conjuctiv
1.Mixom Înțelegerea clinică, biologică, radiologică și
2.Lipom caracteristicile patologice ale fiecărei tumori sunt
importante pentru un diagnostic precis și un
management adecvat.
HEMANGIOMUL CAVERNOS
Hemangioamele hepatice sunt probabil cele mai frecvente dintre toate tumorile hepatice.
Aceste tumori apar la toate vârstele, însă, prezentările clinice sunt diferite din cauza
diferenței de structură histologică între adulți și infantili.
Patogeneza hemangiomului nu este bine înțeleasă. Unele dintre aceste tumori au receptori
pentru estrogeni și a fost observată o creștere accelerată la pacienți cu estrogen ridicat,
precum sunt asociate cu pubertatea, sarcina, utilizarea de contraceptive orale și
tratamentul cu androgeni.
Date clinice și biologice

Marea majoritate a hemangioamelor sunt mai mici de 5 cm și se determină
întâmplător în timpul ecografiei sau tomografiei computerizată a abdomenului, din
alte motive care nu au legătură cu hemangiomul
Hemangioame mari pot fi asimptomatice sau se pot manifesta cu simptome de

compresie tumorală sau durere. Leziunile mari localizate în lobul stâng al ficatului pot
provoca efecte de presiune asupra structurilor adiacente cu simptome corespunzătoare.

Sindromul Kasabach-Merritt este o complicație excepțională a Mai des complicațiile sunt observate în
hemangiomului hepatic la adulți. Este o coagulopatie ce constă hemangioamele mari și pot fi împărțite în
în coagulare intravasculară, coagulare și fibrinoliză în 1. Modificări ale arhitecturii interne, cum ar fi
hemangiom și poate progresa spre o fibrinoliză sistemică
secundară înaltă și trombocitopenie. Sindromul este reversibil
inflamația;
după îndepărtarea hemangiomului. Deși rar întâlnită în 2. Anomalii de coagulare, care ar putea duce
hemangiomul hepatic, hemoragia intratumorală poate apărea la tulburări sistemice, cum ar fi hemoragia
spontan sau după terapia anticoagulantă. și hemoperitoneul ulterior; și
3. Compresia structurilor adiacente.
IMAGISTICA
Ecografie
Ecografie cu contrast
Doppler
IMAGISTICA
CT - Angio RMN
Tratament
Chirurgical pentru forme complicate
Tratament
Embolizare transarterială
Radio-terapie
HYPERPLAZIE NODULARA FOCALĂ
HNF reprezintă cea de a doua cea mai frecventă neopșazie hepatică benignă, după hemangiom. Este
diagnosticată predominant la femei cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani și nu este influențată de
contraceptive orale
HNF reprezintă a doua cea mai frecventă tumoare benignă, cu o prevalență estimată în jur de 1%; se
observă predominant la femei (9: 1) și este descoperită adesea la pacienții cu vârsta cuprinsă între 30 și
40 de ani, deși bărbații cu HNF sunt, de obicei, mai mari de 40 de ani. Marea majoritate a HNF este
asimptomatică, de obicei descoperită incidental în timpul examinării hepatice la ecografie.
La câțiva pacienți cu tumori mari, HNF poate fi descoperită prin dureri abdominale sau disconfort.
Leziunile mari localizate în lobul stâng al ficatului pot provoca efecte de presiune asupra structurilor
adiacente cu simptome respective.
IMAGISTICA
CT - Angio RMN
Tratament
Rezecția chirurgicală este limitată la pacienții simptomatici.
Ablația percutanată prin radiofrecvență (RFA) a fost, de asemenea, descrisă

ca o modalitate eficientă de tratament pentru HNF simptomatică
ADENOM HEPATOCELULAR
• Adenomul hepatocelular este un neoplasm hepatic benign. Cele mai importante complicații ale HA sunt
hemoragia și transformarea malignă în CHC.
• HA se întâlnește mai des la femei în vârstă fertilă și este rară la bărbați (raportul de sex 9:1).
• HA are legătură directă cu utilizarea contraceptivelor orale și riscul de a dezvolta adenom crește odată
cu durata și conținutul de estrogen al medicamentului. Această tumoare poate apărea și la bărbații care
primesc steroizi anabolizanți sau poate fi asociată cu boala metabolică care stă la baza lor.

Majoritatea AH sunt asimptomatici, mai ales dacă sunt mici. Tumorile sunt timpul monitorizării imaginilor
hepatice în sarcină sau din alte motive. Un adenom mare poate provoca o senzație de plenitudine sau
disconfort al cadranului superior drept. Adenomul are o importanță clinică datorită tendinței sale de a
sângera spontan și infarct tumoral. Riscul de sângerare spontană este între 20% și 40%.
Aproximativ 10% dintre pacienți prezintă dureri abdominale acute, severe, din ruptura intraperitoneală și
hemoperitoneu, care pot fi asociate cu șoc hipovolemic.
Riscul de transformare malignă a HA la femei este de 5%.
Niciun semn clinic sau radiologic nu poate prezice preoperator diagnosticul de HA malignizat; Nivelul de
α-fetoproteină (AFP) este de obicei normal, Riscul de malignizare este foarte înalt la bărbați (50%).
Imagistica
CT - Angio RMN
Adenomul hepatocelular la bărbați reprezintă o indicație asolută pentru rezecție în toate

dimensiunile, din cauza riscului ridicat de malignizare.
Pentru femei rezecția adenomului hepatocelular este indicat mai mare de 5 cm.
Tumori hepatice maligne
 Tumori Hepatice Maligne
1. Tumori maligne primare –
Carcinom Hepacellular,
Colangiocarcinom Intrahepatic,
Hepatoblastom.
2. Tumori hepatice secundare (metastatice) – Metastaze de cancer
Colorectal,
Cancer gastric,
Cancer mamar,
Tumori neuroendocrine
CARCINOM HEPATOCELULAR
Carcinomul Hepatocelular este o tumoră malignă hepatică ce provine din hepatocite
Etiologia
• Virusul hepatitelor B,C,D
• Boli cronice difuze ale ficatlui
• Ciroza hepatică
• Hemocromotozele
• Aflatoxna
• Steroizele
Diagnosticul imagistic ca metodă esențială în

managementul CHC.
Există câteva modalități de diagnostic acestor leziuni și pe baza

căruia se stabilește diagnosticul și tactica de tratament, acestea
sunt:
1. Ecografia,
2. Ecografia cu contrast
3. CT.
4. RMN.
Ultrasonografia Ultrasonografia cu contrast

Este o metodă de diagnostic De obicei este utilizată pentru
preventiv a formațiunelor de diagnostic diferențial între tumori
volum hepatice, la fel este hepatice și noduli de regenerare, cu o
utilizată ca metoda de sensibilitate mai mare (<1cm) decât
screening a pacienților cu risc USG simplă.
sporit de apariție a CHC
Imagistica cu contrast dinamic prin CT sau RMN demonstrează nu numai hiperperfuzie arterială, ci și un fenomen
wash-out crescut în faza venoasă comparativ cu țesutul hepatic normal adiacent. Un model de hiperperfuzie arterială
combinată cu fenomenul de wash-out venos are o specificitate de aproape 100%, pentru CHC.
RMN cu contrast. Faza RMN cu contrast. Faza

RMN a ficatului.
arterială venoasă.
Semnele cheie al CHC – hipervascularizarea în faza arterială și fenomenul de wash-out în
faza venoasă, care cert se determină în noduli de CHC de la 2 cm la CT sau RMN.
CT cu contrast. Faza arterială CT cu contrast. Faza venoasă

Hipervascularizarea. Wash-Out.
Sisteme de stadializare
AJCC - American Joint Committee on Cancer 8th edition

Sisteme de stadializare: AJCC

T1a – Tumoră unică ≤ 2 cm cu/fără invazie vasculară
T1b – Tumoră unică > 2 cm fără invazie vasculară
Sistema de stadializare: AJCC

T2 – tumoră solitară >2cm cu invazie vasculară sau tumoră multifocală < 5cm
T3 – Tumora > 5cm, sau multifocală cea mai mare >5 cm

T4 – Tumoră unică sau multifocală de orice dimensiuni cu invazie în vase hepatice

magistrale sau în organe vecine
Sisteme de stadializare: AJCC

Ganglionii loco-regionali (N) Metastaze (M)
• Nx Ganglioni loco-regionali neevaluați  Mx Metastaze la distanță neevaluate
• N0 Fără metastaze ganglionare loco-regionale  M0 Fără metastaze la distanță
• N1 Metastaze ganglionare regionale (hilare, de-a  M1 Cu metastaze la distanță
lungul VCI, AH, VP)
Sisteme de stadializare Barcelona Clinic Liver Cancer (BCLC).
Este format din 3 elemente

pricipale:
1. Extensia tumorală sau
dimensiunile tumorii
2. Rezerva funcțională hepatică
(Child-Pugh)
3. Statutul de performanță
ABLAȚIE LOCALĂ
 Ablație cu microunde
 Ablație prin radiofrecvență
 Crioablație
 Injecție de etanol
 Ultrasunete cu focusare intensă
ABLAȚIE LOCALĂ
 Abord miniinvaziv
 Prezervă parenchimul hepatic neafectat
 Evită morbiditatea și mortalitatea după rezecții
hepatice majore
ABLAȚIE LOCALĂ
Este opțiunea ideală în cazul:

1. CHC <2cm Indicații speciale
2. CHC cu funcția hepatică deteriorată 1. Bridging terapie
3. Pacienți neeligibili pentru rezecție 2. Downstaging terapie
hepatică și transplant hepatic
Rezecție chirurgicală
Rezecție chirurgicală
Candidat ideal pentru rezecție
• O singură tumoră (nodul unic).

• Fără semne de răspândire extrahepatică.
• Fără semne de ivazie venei porta sau venelor hepatice.
• Fără semne clinice de hipertensiune portală
• Child A și bilirubina norma
• Status de performanță 0
Tipul rezecțiilor hepatice

Rezecția chirurgicală ar trebui să fie abordată prin două principii contradictorii: rezecția anatomică curativă și
economia cât mai mult volum hepatic funcțional. Rezecția completa (R0) este indispensabilă pentru reducerea
recidivei, dar și cantitatea și calitatea ficatului în mod adecvat sunt necesare pentru a evita disfuncția hepatică
postoperatorie
Pentru a elimina toate tumorile intrahepatice cu marginele suficiente R0, tipul de rezecție efectuată depinde de
dimensiune, localizare, numărul de noduli tumorali și relația lor cu structurile vasculare și biliare.
Transplantul hepatic
Criteriile pentru TH la pacienți cu CHC sunt bine stabilite și strict reglementate. Acestea criterii sunt: un nodul
unic până la 5cm sau până la 3 noduli, cel mai mare nu va depăși 3 cm – Criteriile Milano.
CHC (nodul unic x 3,5cm) grefat pe ciroză hepatică

subcompensată Child B.
Chimioembolizare transarterială (TACE)
• Unul sau mai multe medicamente chimioterapeutice sunt adăugate la agentul embolic, pe baza teoriei că
ischemia tumorii, cauzată de embolizarea fluxului arterial dominant are un efect sinergic cu medicamentele
chimioterapeutice. Cele mai frecvent utilizate sunt doxorubicina și cisplatina, care pot fi amestecate cu
agenț embolic.
• În prezent este standardul de terapie la pacienți în stadiu

intermediar (BCLC) cu tumoră masivă sau multifocală
fără răspândire extrahepatică și fără invazie portală.
TACE îmbunătățește supraviețuirea, comparativ cu tratamentul de sustinere, cu o creștere a medianei de SG în stadiu

intermediar până la 20 luni la pacienți selectați . Selecția adecvată a pacienților este esențială pentru a preveni insuficiența
hepatica postTACE-indusă. Pacienții cu bilirubina totala >3 mg/dl, AFP> 200 ng/ml și un scor MELD> 10 au fost excluși
din TACE în mai multe studii, fiind asociați cu un risc mai mare de mortalitate.
Cateterizarea arterei hepatice Cateterizarea arterei tumorale și Chimioembolizarea arterei

proprii contrastarea tumorii tumorale
Sorafenib
CHC în stadiul avansat are un prognostic foarte slab, cu o supraviețuire de 4-6 luni.
Sorafenibul este un inhibitor multikinazic, eficient în alte tumori solide.
Sorafenibul își exercită acțiunea prin inhibarea kinazelor implicate atât în proliferarea
celulelor tumorale, cât și în angiogeneză.
COMPLICAȚII POSTOPERATORII ÎN CHIRURGIA FICATULUI
Insuficiența hepatică acută

Complicații hemoragice
Complicații biliare
Tromboza de vena portă
Complicații septice
Complicații bazale pulmonare
Complicații embolice
Metastaze hepatice
 Metastaze cancerului colo-rectal (MHCCR)

 Metastaze tumorilor neuroendocrine (MHTNE)
Scopul chirurgiei hepatice în metastaze colorectale și neuroendocrine (etc)
Este de a crește supraviețuirea pe termen lung; acest obiectiv se poate realiza printr-o mai bună
selecție a pacienţilor propuși pentru rezecție, printr-o creștere a rezecabilitãții tumorale, combinând
tehnicile chirurgiei clasice cu alte tehnici de distrucție tumorală ca radiofrecvența, embolizarea
portală, prin folosirea unor noi protocoale chimioterapeutice și, nu în ultimul rând, printr-o abordare
multidisciplinarã.
Metastaze hepatice
MHCCR și MHTNE de obicei, sunt asimptomatice, dar câteodată pacienții pot dezvolta
• Un disconfort abdominal,
• Scădere în greutate,
• Slăbăciuni generale și
• Hepatomegalie în boala avansata.
• Icterul,
• Ascita și
• Hipertensiune portală se întâlnesc mai rar și ocazional, ele sunt semne tardive.
• Durere și febră provocate de necroză și infarctul unei metastaze sunt, de obicei simptoame
tranzitorii.
Stadializarea de European Colorectal Metastases Treatment Group
(ECMTG), care subdivizează M din clasificarea TNM în 4 grupe:
*M0: absența metastazelor
*M1a: MHCCR rezecabile
*M1b: MHCCR potențial rezecabile

*M1c: MHCCR inițial nerezecabile
 La momentul actual există doar 3 criterii
Doua segmente hepatice

Posibilitatea de a efectua adiacente pastrate integral, cu Volumul și funcția
rezecție R0 vascularizare și drenaj biliar ficatului restant
indemn
Evaluarea pacientului cu MHCCR
1.Date de laborator: Hemograma, biochimia.

2.Colonoscopia; Irigoscopia.
3.Ecografie.
4.CT abdomen, bazin, pulmonar.
5.IRM a ficatului.
6.CEA.
7.Biopsie.
8.Ultrasonografie cu contrast (CEUS)
9.Determinarea RAS (KRAS/NRAS), BRAF.
10.PET CT evaluare (FDG-PET)
Evaluare Imagistică
Ar trebui să abordeze următoarele cinci probleme critice:
1. Evaluarea metastazelor hepatice. Trebuie să fie determinat: Numărul, mărimea și
localizarea segmentara al tumorilor, precum și diagnosticul lor diferențial cu leziuni benigne
2. Afectarea posibilă a ganglionilor parahilari. Are un prognostic nefavorabil asupra
recidivării și supraviețuirei.
3. Invazie vasculară. În mod evident, evaluarea invaziei vasculare este esențială atunci cand se
decide strategia chirurgicală adecvată.
4. Volumetrie hepatică. Determinarea volumului hepatic restant devine o problemă principală în
rezecții extinse.
5. Prezența afectării extrahepatice. De obicei se
Diagnostică ușor, mai deficil se determină carcinomatoza
peritoneală.
Metastaze metacrone – este indicată rezecția chirurgicală chiar din momentul stabilirii diagnosticului.
Metastaze sincrone – este indicată rezecția chirurgicală a cancerului colorectal și rezecția hepatică într-
un act operator la pacient selectați cu funcția hepatică pastrată și cancer colorectal local neavansat
Liver First Approach (Abordarea primară Colon First Approach (Abordarea primară colonică)
hepatică) 1. În cazul tumorii local avansate, ce implică țesuturi
1. În cazul metastazelor voluminoase și organe adiacente, rezecții multiviscerale
2. In cazul steatohepatitei postchimioterapie 2. In cazul cancerului colorectal hemoragic sau
3. În cazul Metastazelor inițial nerezecabile ce ocluziv
necesită abordari agresive 3. În cazul expresiei genelor BRAF și KRAS
Conversia metastazelor potențial rezecabile și inițial
nerezecabile în celea rezecabile
Modularea volumului hepatic
Embolizarea/ligaturarea venei porte
6-8 săptămâni
Conversia metastazelor potențial rezecabile și inițial
nerezecabile în celea rezecabile
Two-Stage Liver Surgery
6-8 săptămâni
ALPPS Procedure
ALPPS
ALPPSeste prezentată ca
- Associated unapartition
liver dintre celeand
maiportal
revoluționare proceduri
vein ligation for chirurgicale din ultimul
staged hepatectomy.
deceniu în chirurgia hepatică și a generat în ultimii ani un interes extrem de mare pentru comunitatea
(Împărțirea hepatică asociată cu ligaturarea venei porta pentru hepatectomie etapizată)
HPB mondială.
 ALPPS procedura
1. Oferă o hipertrofie necesară (7-10-14 zile)
2. Rata înaltă de morbiditate și mortalitate
Rezecții hepatice asociate cu rezecții vasculare
Implicarea venelor hepatice care necesită reconstrucție a fost considerată o

contraindicație pentru rezecția tumorilor hepatice avansate, deoarece riscurile
chirurgicale sunt mari și prognosticul pe termen lung este slab.
Progresele recente în chirurgia ficatului obținute din transplantul de ficat de donator
viu, care necesită reconstrucția venelor hepatice, în unele cazuri pot fi aplicate rezecției
hepatice.
Rezecții hepatice asociate cu rezecții vasculare
Invazia venei cave
Interpoziția de graft venos a

venei cave
Rezecții hepatice asociate cu rezecții multiviscerale
• Tumoare 20x13x8 cu invazia duodenului, colonului

• Hepatectomie reglată dreapta.
• Pancreaticoduodenectomie
• Hemicolonectomie pe dreapta
Mulțumesc pentru atenție

Istoria Catedrei Și Ficatul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Catedrei Și Ficatul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria catedrei

 Catedra 2 Chirurgie a fost organizată în

 Fondatorul şi conducătorul ei până în anul 1952 este

Sub conducerea profesorului F. Golub au fost susţinute:

- 1 disertaţie de doctor habilitat în ştiinţe medicale

 Activitatea ştiinţifică, practică a catedrei devine mai

 Atenţie deosebită este acordată asistenţei medicale

 În practică chirurgicală s-au familiarizat un şir de

 Catedra stă la baza specializării asistenţei chirurgicale în Republică

 Clinica de chirurgie de spital în aceasta perioadă serveşte drept

 Profesor P.Râjov a avut o bogată activitate ştiinţifică şi didactică.

- În activitatea sa, prof. P.Bîtcă a adus un aport important în dezvoltarea asistenţei

- A organizat lucrările practice în chirurgie, pentru prima oară în istoria

 În practică medicală se introduc metodele chirurgicale de tratament a leziunilor

 Atenţie deosebită este acordată tratamentului chirurgical al bolii ulceroase,

 A fondat școala chirurgiei vasculare în Republica Moldova,

 În aceste condiții catedra chirurgie nr.2 devine centrul metodic menit

- Au fost publicate 160 lucrări ştiinţifice;

 Colectivul catedrei continue de aşi aduce aportul în perfecţionarea asistentei

 Este creat Centrul Republican de chirurgie septică abdominală cu reanimare

 Pe larg sunt familiarizate noi procedee de tratament chirurgical al:

 În plan ştiinţific interesele colaboratorilor catedrei sunt nemijlocit legate de

 Investigaţiile ştiinţifice sunt îndreptate spre ameliorarea rezultatelor

 Studiile de evaluare a unor metode moderne de diagnostic şi tratament incluse în

 V. Gradinar, Z.Caragat, A. Iliadi, Gh. Pasecnic, T. Timiş, V.

 2009-2014 la catedra au fost publicate 300 de lucrări ştiinţifice,

2. Науково-Практичної Конференції з міжнародною участю «АКТУАЛЬНІ ПИТАННЯ НЕВІДКЛАДНОЇ ХІРУРГІЇ»

 Catedra activitatea de colaborare în sfera ştiinţei şi inovării cu

 Funcţia ficatului în peritonitele grave. Chişinău, 1999, V.Hotineanu, Z.Caragaţ.

Pe parcursul activităţii sale s-a manifestat

 În Clinica de Chirurgie se pregătesc în fiecare an, în medie, 12 medici rezidenţi, ce reprezintă

 Perfecţionarea şi optimizarea strategiei de diagnostic şi tratament cu formaţiuni

 Elaborarea unui algoritm tactico-chirurgical de reabilitate a pacienţilor

 Clinica I și II Chirurgie desfăşoară o activitate deosebit de complexă, care

 Astfel, constat că Catedra 2 de chirurgie continuă şi după dispariţia

Funcțional ficatul este împărțit în lobi și

Diviziunile majore ale ficatului sunt

Chiar înainte de a intra în ficat, trunchiul principal al venei

Distribuția intrahepatică a venei porta

CT regim angio. Faza venoasă. 3D

Artera hepatică comună, ram al trunchiului celiac, se bifurcă

Distribuția intrahepatică a arterei hepatice

Bilă, produsă de ficat, trece prin ductul hepatic comun, unde

Colangiopancreatografia Colangiografia transepatica

Colangiografie prin ductul MRCP

USG simplă CT angio, faza venoasă

CT angio, faza venoasă. Prezența venei hepatice

CT angio, faza venoasă

 Segmentația omologată de Nomina Anatomica;

Împarte ficatul astfel:

 lobul hepatic stâng:

lobul caudat –aparține ambilor lobi hepatici

Porta dreaptă se divide în cele două ramuri de ordinul doi (secundare),

 Unitățiile morfo-funcționale de ordinul doi au fost denumite sectoare

Sectorul Sectorul paramedian stâng

La nivelul hemificatului drept modul de

Distribuția usuală a a. hepatice.

Secțiunea anterioară dreapta –segmentul 5 și 8.

Hemihepatectomie (hepatectomie reglată) dreapta

Hemihepatectomie (hepatectomie reglată) stânga

Sectionectomie anterioară dreaptă Sectionectomie laterală stângă

Sectionectomie posterioară dreaptă

Sectionectomie medială stângă Trisectionectomie stângă

 Patologii chirurgicale supurative, abcesele hepatice