ACTUALITATEA CERCETĂRII

Învăţămîntul actual se bazează pe:

- corelarea cunoştinţelor,
- competenţelor şi atitudinilor;
- colaborarea între educator și copii;
- activităţi în echipe;
- învăţarea reciprocă
Totul în scopul aplicării cunoştinţelor şi dezvoltării
gîndirii creative a copiilor și a competenţelor lor de
comunicare.
 PROBLEMA CERCETĂRII

Metodele aplicate pentru

dezvoltarea comunicării
active la preșcolari
• Obiectul cercetării: procesul dezvoltării
limbajului și comunicării la preșcolari.
• Scopul cercetării: constă în aplicarea
metodelor interactive și practicilor
individuale de lucru pentru dezvoltarea
comunicării la vîrsta preșcolară.
 OBIECTIVELE CERCETĂRII
– analiza surselor bibliografice psihologice și
pedagogice din perspectiva cercetării;
– evidenţierea eficienţei metodelor interactive de
grup în dezvoltarea vorbirii la preşcolari;
– stabilirea şi analiza diferenţelor de comunicare
între grupul experimental, în care s-au folosit
preponderent metodele interactive şi grupul de
control, în care s-au folosit metodele tradiţionale de
predare-învăţare;
- sintetizarea rezultatelor, elaborarea concluziilor și
a recomandărilor practice.
 Analiza surselor bibliografice psihologice și
pedagogice din perspectiva cercetării
Domeniul pedagogiei
Bontaş I., Pedagogie, Bucureşti: ALL Educațional, 1998. -380 p.
Cerghit I., Metode de învățămînt, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1976, 193 p.
• Coteanu I., Gramatica de bază a limbii române, Editura Albatros, 1996.
• Harea M., Coordonate metodologice ale învățării cititului şi scrisului în
clasa l . Chișinău: Prut Internațional, 1997. 64 p.
• NUŢĂ, S. Metodica predării limbii române în clasele primare Vol.I. –
Bucureşti: Aramis, 2002. – 256 p.
• ŞERDEAN, I. Metodica predării limbii române la clasele I-IV: manual pentru
şcoli normale. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1993. – 228 p.
• VAHOVA, P., HADJI-NEDOVA, N., ZENCENCO, V... Metodica predării limbii
moldoveneşti în clasele primare. – Chişinău: Lumina, 1987.
• КАРПОВА, И. Методика обучения иностранных языков в началънщи
школе. – Москва: Педагогика, 1950. – 231 с.
 Analiza surselor bibliografice psihologice și
pedagogice din perspectiva cercetării
Domeniul psihopedagogiei
•Cemortan S., Formarea personalității copilului în cadrul activității verbal-artistice,
Chişinău: Muzeu, 1999. 172 p.
•PIAJET, J. Naşterea inteligenţei la copil. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică,
1992.
• SLAMA-CAZACU, T. Psiholingvistica – o ştiință a comunicării. – Bucureşti: A.L.L.
Educațional, 1999. – 840 p.
• ŞCHIOPU, U. Dicţionar de psihologie.- Bucureşti, 1997. P. 165-167
• ŞCHIOPU, U., VERZA, I. Psihologia vîrstelor. – Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 1997.
• ВЫГОТСКИЙ, Л. Gîndire şi limbaj. Opere psihologice, vol.II. – Bucureşti, 1972.
• ВЫГОТСКИЙ, Л. Мышление и речи. Т. 2.- Москва: Просвешение, 1982.
• ЖИНКИН, И. Психологические основы развития речи учащихся в защиту
живого слого. – Москва: 1996. - 25 с.
• ЗИМНЯЯ, И. Психологические аспекты обучения говорению на иностранном
языке. – Москва: Просвещение, 1978. - 159 с.
 •ŞOITU, L. Pedagogia comunicării. - Bucureşti: Editura didactică şi Pedagogică, 1997. – 223 p.

Analiza surselor bibliografice psihologice și

pedagogice din perspectiva cercetării
Domeniul comunicării
• Callo T. Educația comunicării verbale, Chişinău: Litera Internațional, 2003. – 148 p.
• Cemortan S., Formarea personalității copilului în cadrul activității verbal-artistice,
Chişinău: Muzeu, 1999. 172 p.
Codoban A., Aspectele comunicării în mediul academic, în Comunicarea şi mobilitatea
studenţilor, Chişinău: Editura Arc, 1999, p. 71.
NEGURĂ, I. Comunicarea dintre studenţii moldoveni şi români, în Comunicarea şi
mobilitatea studenţilor. – Chişinău: Editura Arc, 1999. – p.84.
PALII, A. Cultura comunicării. – Chişinău: Epigraf, 2008. – 300 p.
SLAMA-CAZACU, T. Cercetări asupra comunicării. – Bucureşti: Editura Academiei R.S.R.
1973.- 356 p.
ŞOITU, L. Pedagogia comunicării. - Bucureşti: Editura didactică şi Pedagogică, 1997. –
223 p.
ŞOITU, L., GÎRLEANU, D. Comunicare şi educaţie.- Iaşi: Editura Spiru Haret, 1996. – 205
p.
Analiza surselor bibliografice psihologice și
pedagogice din perspectiva cercetării
Evidenţierea eficienţei metodelor interactive
de grup în dezvoltarea vorbirii la preşcolari
• Proba de evaluare iniţială nr.1:
• Scopul: verificarea nivelului de cunoştinţe din perspectiva
capacităţii de receptare a mesajului oral.
• Proba de evaluare iniţială nr. 2:
• Scopul: verificarea nivelului de cunoştinţe din perspectiva
capacităţii de exprimare orală.
Metode aplicate:
1. Schimbă perechea 5. Cubul
2. Ciorchinele 6. Puzzle
3. Piramida 7. Metoda Frisco
4. Explozia stelară 8. Ghicitorile
 Stabilirea şi analiza diferenţelor de comunicare între grupul
experimental, în care s-au folosit preponderent metodele
interactive şi grupul de control, în care s-au folosit metodele
tradiţionale de predare-învăţare;

• Fig. 2.3. Nivelul de cunoştinţe din perspectiva capacităţii de exprimare orală

și receptare a mesajului oral al grupului experimental după aplicarea
experimentului.
 Stabilirea şi analiza diferenţelor de comunicare între grupul
experimental, în care s-au folosit preponderent metodele
interactive şi grupul de control, în care s-au folosit metodele
tradiţionale de predare-învăţare;

• Fig. 2.4. Nivelul de cunoştinţe din perspectiva capacităţii de exprimare orală

și receptare a mesajului oral al grupului de control
Sintetizarea rezultatelor, elaborarea concluziilor și a recomandărilor practice

Preșcolaritatea reprezintă etapa de viață în care se țes multe

dintre structurile de profunzime ale personalității.
Utilizarea metodelor şi tehnicilor interactive în activitatea
instructiv-educativă a facilitat acomodarea firească a
copilului la sistemul de relaţii, norme şi valori cerute de
mediul instituţional.
Dobândind încă de la vârsta preşcolară capacitatea de a
comunica cu cei din jur, de a-şi exprima în mod inteligibil
gândurile, ideile, impresiile, copilul îşi formează o bază
pentru activitatea şcolară şi pentru viaţa socială de mai
târziu.
Mulțumesc!