Factorii de influență

asupra proceselor
biologice
 Mediul exterior reprezintă o sursă permanentă de
factori de agresiune care induc abaterea de la
starea staționară, de echilibru dinamic, a sistemelor
vii. Factorii fizici de agresiune constau în fenomene
Interacțiunea fizice ce pot interacționa cu procesele biologice.
factorilor fizici
cu sistemele Există două nivele de interacțiune:
biologice nivelul interacției specifice, mediate și
condiționate de consum intern de energie;
nivelul interacției nespecifice, nemediate, fără
contribuție energetică directă din partea
sistemului.
În prima categorie sunt incluse fenomenele de traducere de semnal
de la nivelul structurilor specializate ale analizatorilor, care se
caracterizează în general printr-un transfer redus de energie,
nenociv, dinspre exterior spre interior. Depășirea nivelelor maxime
tolerabile poate declanșa însă efecte nocive la nivel local, fără
afectarea sistemului în ansamblu.
Categoria a doua de interacții se referă la acele efecte datorate
interacției nespecifice dintre anumite forme de variație a energiei
din mediul extern și materialul biologic, cu afectare globală,
nespecifică a tuturor structurilor participante la interacție. Aici sunt
incluse efectele unor factori fizici precum fenomenele radiative
(radiațiile ionizante, UV, laser, microunde, ultrasunete), variațiile de
temperatură, curentul electric, variațiile de presiune, câmp
gravitațional etc. Nocivitatea acestor interacții este dependentă în
principal de cantitatea de energie transferată sistemului biologic.
 Prin faptul că intervine direct la un nivel structural de bază (atomic și
molecular), temperatura influențează prin modificările ei toate funcțiile
sistemelor vii.
Fenomenele ce decurg direct din mișcarea de agitație termică a
moleculelor si din existența forțelor de interacțiune moleculară, se află
Influența nemijlocit sub influența temperaturii (difuziunea, osmoza, tensiunea
superficială, vâscozitatea, potențialul electric, de concentrație etc).
temperaturii Toate celulele sunt expuse la variații de temperatură ale mediului lor
asupra ambiant, iar amplitudinea acestor variații diferă în funcție de condițiile în
care trăiesc organismele respective. Cele care trăiesc în mediul acvatic
sistemelor sunt expuse unei variații mult mai limitate de temperatură, dat fiind
valoarea ridicată a căldurii specifice a apei, comparativ cu organismele
biologice care trăiesc pe uscat. Pentru majoritatea organismelor, intervalul de
temperatură la care se desfășoară activitățile metabolice celulare, numit
zona biocinetică (fereastra biologică), este între 10 si 450C. Exista însă și
organisme termofile ce trăiesc la temperaturi mai mari de 450C și
organisme criofile ce trăiesc la temperaturi mai mici de 100C. În general,
forme de viaţă sunt posibile la orice temperatură la care apa celulara
române în stare lichida.
Prezentare schematica a unui proces biologic, de la starea
inițială la cea finală
 Se pot distinge mai multe categorii de efecte determinate de valori ale
temperaturii în afara zonei biocinetice:
1. Efectele nocive ale creșterii temperaturii sunt reprezentate în
principal de denaturarea ireversibilă a conformației tridimensionale a
macromoleculelor cu rol structural sau funcțional
2. La scăderea temperaturii sub nivelul minim al "ferestrei biologice"
Efectele nocive celula reacționează diferit în funcție de viteza de scădere a temperaturii:

ale la congelarea rapidă apar cristale de gheață prin înghețarea apei
libere atât din afara cât si din interiorul celulei. Microcristalele produc
temperaturii ruperea structurilor membranare și a altor formațiuni intracelulare
(chiar nucleul) ce determină moartea celulei.
la congelarea lentă, îngheață mai întâi apa liberă extracelulară, ce
determină un eflux pasiv de apă din celula ce reduce cantitatea de apă
liberă intracitoplasmatică. Se împiedică astfel formarea de
microcristale cu efect nociv, iar temperatura de congelare a
macromoleculelor înconjurate de apă legată (structurală) scade la
aproximativ - 40°C.
 Curentul electric reprezintă unul din factorii fizici cei mai folosiți în
practica medicala. Ca bioexcitant, curentul electric prezintă o serie
de însușiri care-l fac stimul universal:
 la valori convenabile nu lezează țesuturile și poate fi aplicat în
Influența mod repetitiv
curentului  acționează imediat (perioada scurtă de latentă)

electric  generează efecte în orice tip de celulă sau țesut

 poate fi măsurat cu precizie
 poate fi aplicat în zone restrânse prin intermediul electrozilor
(anod, electrodul pozitiv și catod, electrodul negativ).
Când un curent electric are o durata foarte scurtă (mai mică de o
miime de secundă) el se numește impuls. Se caracterizează prin
forma de variație în timp, amplitudine, durata și frecvența de
repetiție. Graficul unui impuls în sistemul de coordonate intensitate-
timp poate fi un dreptunghi, un triunghi sau o curbă exponențială
(figura).
 Atunci când trec prin organism, curenții slabi nu produc efecte
dăunătoare, în schimb curenții puternici (de intensitate mare) pot da
naștere la accidente grave (mortale chiar).
Când atingem cu mâna capetele firelor aflate sub tensiune electrică
Precauțiuni la de zeci sau sute de volți, poate apărea în antebraț o contracție
dureroasă, de asemenea, poate apare o stare de șoc. Dacă
utilizarea tensiunea atinge câteva mii de volți, moartea survine imediat.

curenților Când pielea este uscată, datorită rezistenței electrice mari, apare un
efect Joule (termic) intens ce determină arsuri, dar curentul electric
electrici circulă prin organism cu o intensitate relativ mică și electrocutarea
este mai puțin gravă.
Când pielea este umedă și există contact electric cu pământul,
atunci rezistența ce o întâmpină curentul la intrarea în organism
este mică și electrocutarea este violentă.
Când pielea este uscată, datorită rezistenței electrice mari, apare un
efect Joule (termic) intens ce determină arsuri, dar curentul electric
circulă prin organism cu o intensitate relativ mică și electrocutarea
este mai puțin gravă.
Când pielea este umedă și există contact electric cu pământul,
atunci rezistența ce o întâmpină curentul la intrarea în organism
este mică si electrocutarea este violentă.
 Sunetul reprezintă o formă de transfer la distanța a energiei prin intermediul unei
succesiuni de comprimări-decomprimări autopropagate prin elementele de
mediu. Propagarea sunetului este posibilă numai prin mediile alcătuite din
elemente care pot suferi compresii elastice. În vid, sunetul nu se poate propaga.
Caracterul nociv al efectelor produse de sunete este determinat de intensitatea
poluării sonore și de timpul de expunere la acțiunea ei și se manifestă prin
scăderea capacitații de muncă, boli profesionale, afectarea unor funcții fiziologice,
tulburări psihice.
Influența În natura se pot deosebi următoarele tipuri de sunete:
vibrațiilor · sunetul pur - reprezintă sunetul alcătuit dintr-o singură undă cu o anumită
frecvență
mecanice · sunetul muzical (armonic) - sunet compus din mai multe frecvențe
supraadăugate din care componenta cu frecvența cea mai joasă este frecvența
fundamentală, iar celelalte sunt armonice cu frecvența egală cu un multiplu întreg
al frecvenței de bază. Armonicele pot avea diferite amplitudini.
· zgomotul alb - sunet compus care conține toate frecvențele posibile și cu
amplitudine egala. Este echivalentul luminii albe.
· zgomotul - sunet compus cu o combinație neomogenă de frecvențe și
amplitudini.
 Sunt vibrații mecanice cu o frecvență ce depășește 16 kHz, ajungând
până la 109kHz.
Ele se pot produce cu ajutorul unor dispozitive (traductoare) speciale,
dintre care cele mai folosite sunt generatoarele piezoelectrice și cele
magnetostrictive având gama de frecvență între 1000 si 10.000.000
Hz.
Țesuturile traversate de ultrasunete (US) suferă o serie de efecte
mecanice, termice și chimice, care au la bază fenomene de absorbție
Ultrasunetele de energie:
 Efectele chimice sunt caracterizate prin procese de oxidare, mărirea
vitezei de reacție și a efectului catalizatorilor etc.
 Efectele termice se manifestă prin ridicarea temperaturii țesuturilor.
Reprezintă principala forma de interacție datorată fenomenului de
absorbție a energiei undelor US la trecerea prin țesuturi.
 Efectele mecanice sunt legate de producerea fenomenului de
cavitație, ruperi ale lichidului străbătut de US. Aceste goluri se umplu
cu gazele dizolvate în lichid.
Generator Piezoelectric
Țesuturile traversate de ultrasunete (US) suferă o serie de efecte
mecanice, termice și chimice, care au la bază fenomene de
absorbție de energie:
 Efectele chimice sunt caracterizate prin procese de oxidare,
mărirea vitezei de reacție și a efectului catalizatorilor etc.
 Efectele termice se manifestă prin ridicarea temperaturii
țesuturilor. Reprezintă principala formă de interacție datorată
fenomenului de absorbție a energiei undelor US la trecerea prin
țesuturi.
 Efectele mecanice sunt legate de producerea fenomenului de
cavitație, ruperi ale lichidului străbătut de US. Aceste goluri se
umplu cu gazele dizolvate în lichid.
Datorita efectelor produse, US au în medicina o serie de aplicații:
1. Ultrasonoterapia acționează cu frecvențe optime cuprinse între
800 - 3000 kHz, adâncimea la care pătrund în țesuturi fiind între 5 - 7
cm.
2. Ultrasonografia - un rol deosebit în medicina îl are diagnosticul cu
ultrasunete. Principiul metodei constă în emiterea și recepționarea
consecutivă a undelor ultrasonice reflectate de pe suprafața de
separație a țesuturilor cu impedanța acustică diferită. Prin această
metoda se poate examina structura țesuturilor moi, diagnosticul cu
ultrasunete completând pe cel cu raze X.
VĂ MULȚUMIM !