RĂPIREA SABINELOR

“CU CÂT NOROCUL ESTE MAI MARE, CU ATÂT TREBUIE SĂ NE ÎNCREDEM MAI PUŢIN ÎN EL.”
TITUS LIVIUS
 RAPIREA SABINELOR
Eveniment legendar plasat de izvoarele
literare romane în perioada primitivă a
istoriei Romei, în timpul domniei lui
Romulus.
 ROMULUS
• a întemeiat roma, împărțind oamenii în categorii sociale după puterea
de mânuire a armei, aceștia find numiți legionari care erau soldați sau
călăreți, iar cei care nu erau buni luptători erau oamenii de rand din
cetate, ocupați cu diverse activități. Acesta a ales în schimb 100 de
oamnei de încredere în a conduce statul, numit patricieni;Roma de
asemenea find un oraș deschis și primitor oamenilor aflati în diferite
așezări din jurul cetății.
• Femei erau puţine. Din aceastã cauzã Romulus trimite soli cãtre triburile
vecine, rugându-le sã îngãduie fetelor lor sã se mãrite cu romanii.
Triburile însã au rãspuns cã nu se vor înrudi cu nişte tâlhari şi haimanale.
Atunci Romulus a recurs la un şiretlic. El a rãspândit vestea cã la Roma s-
ar fi descoperit altarul lui Consus, zeul sfatului. În cinstea lui în oraş se
pregãtea o mare serbare. Astfel au fost atraşi musafiri din diferite locuri.
Cei mai mulţi au sosit din tribul vecin, al sabinilor, cu soţiile şi copiii.
 A început serbarea. Romulus, îmbrãcat în mantie de purpurã, era în centrul alaiului, împreunã cu suita să. Când
petrecerea era în toi, Romulus s-a ridicat în picioare, şi-a scos mantia, apoi a îmbrãcat-o din nou. Acesta era
semnalul. Tinerii romani şi-au scos sãbiile, nãpustindu-se în mijlocul oaspeţilor. Fiecare roman rãpi câte o sabinã şi
o duse la el acasã.
Jigniţi la culme, sabinii au început sã se pregãteascã de rãzboi împotriva romanilor. Mai întâi, trimiserã câţiva soli
la Roma, cerând sã le fie înapoiate fetele, iar apoi sã înceapã convorbiri despre legãturile de prietenie şi rudenie
dintre cele douã popoare. Dar Romulus a refuzat.
După refuzul acestuia, sabinii recurg la atatcuri împotrivă romanilor, dar aceștia inițial sunt învinși; micile locații
din jurul romei de origine sabina find cucerite și populate de romani.
Sabinii pentru a se răzbună strâng o mare armata condusa de Titus Tatius. Pentru a intra în cetatea romei, Titus
Tatius accepta propunerea unei trădătoare romane, numita Caenina de a le deschide cetatea pentru a intra
armata sabina în schimbul la toate bijuteriile din mana stangă a soldaților, dar după ce sabinii profita de ea, arunca
cu toate obiectele din mana lor stangă până aceasta moare.
 SABINELE
• rolul acestora este extrem de importat pentru lupta ce a
urmat dintre romani și sabini. După ce armata lui Titus
Tatius a cucerit capitoliul, aceștia se înfruntă cu romanii
în camp deschis. Lupta a fost una crâncenă, Romulus
luptandu-se cu soldații sai până când acesta este lovit în
cap; provocandu-i leșinul. Oamenii sai o iau la fuga când
își vând regale înfrânt, dar acesta cu greu se ridica în
picioare și reușește în starea să deplorabila să își
mobilizeze forțele pentru a reveni în lupta. În cursul
luptei în schimb, sabinele ulterior furate opresc lupta și
le explica sabinilor că acestea au acum copii cu romanii
și daca nu le-au putut salva în trecut macar ar putea să
oprească conflictul pentru că nou născuții lor să nu
crească fară tati. Impresionați de acest gest, ambele
tabere opresc lupta, unind teritoriile romane cu cele
sabine, conducătorii guvernând noul stat împreună,
numit Roma.
URMARI
• După 5 ani de domnie a celor doi regi, Titus
Tatius este omorât de rudele unor soli din
Larentum, care au fost uciși de niste membri ai
familiei sale.
• Romulus vă conduce singur regatul după aceea,
în totat find la tron pentru 38 de ani.
• Acesta vă purta multe războaie până la finalul
domniei, ducând Roma la un nivel de Securitate
superior timpurilor. Însă, aceste victorii au dus la
inganfarea acestuia, refuzând să mai asculte de
senat și intelectuali, lucru care conform legendei
probabil au dus la moartea lui.
FINAL
Era în al treizeci şi optulea an al domniei lui Romulus. Într-o zi a lui cuptor, el a poruncit sã fie adunat tot poporul
dincolo de zidurile oraşului, lângã locul numit Balta Caprei. Tocmai atunci se dezlãnţui o furtunã: tuna şi fulgera,
încât pãrea cã venise sfârşitul lumii. Apoi se fãcu întuneric beznã, îngroziţi, oamenii prinserã a fugi care şi încotro.
Dar curând tulburarea încetã, cerul se înseninã şi toţi se întoarserã la Balta Caprei. Romulus însã nu mai era. Şi n-a
putut fi gãsit nicãieri.
Este posibil că defapt oamenii din senat să îl fi assasinat în timpul furtunii, creând aceasta legenda despre
transformarea să în zeu și protector al orașului întemeiat de acesta care vă deveni unul din cele mai mari imperii
din istorie.